Mitu împotriva României

Comunicat la 25 ianuarie 2021 Publicat la 15 februarie 2021 SECȚIUNEA a patra Cerere nr. 20195/20 Ion MITU împotriva României introdusă la 6 iulie 2020 CEHĂRÂREA se referă la exercitarea dreptului la vizite familiale în închisoare. Reclamantul, care execută o pedeapsă cu închisoarea pe viață, a fost transferat, la 6 februarie 2020, în incinta din Craiova, care este situată la 600 km distanță de casele părinților și ale soției sale. El a format o acțiune bazată pe dispozițiile Legii nr. 254/2013 privind execuția chinurilor și se plânge că a fost îndepărtat de rudele sale care nu l-au vizitat din cauza distanței. Prin hotărârea din 5 martie 2020, judecătorul de supraveghere din închisoarea Craiova a solicitat administrației închisorii să respecte dreptul de vizită al reclamantului.

În urma contestației închisorii, Tribunalul de Primă Instanță din Craiova a respins acțiunea, prin hotărârea din 2 iunie 2020. Tribunalul de Primă Instanță a remarcat, printre altele, că competența de a decide transferul nu ține de administrația închisorii, ci de directorul închisorilor naționale ale căror decizii erau susceptibile de a fi controlate în cadrul procedurii administrative. Invocând art. 8 din Convenție, reclamantul se plânge că transferul său într-o instituție penitenciară situată la 600 km de familia sa a redus considerabil posibilitățile de a avea contacte cu rudele sale. ? Această interferență a fost conformă cu condițiile prevăzute în art. 8 alin. (2) din Convenție?

În special, decizia de a transfera reclamantul într-o instituție penitenciară îndepărtată de rudele sale a fost prevăzută de lege În special, reclamantul a dispus de un control judiciar eficace al deciziei de transfer și de consecințele acesteia asupra dreptului său la respectarea vieții sale private și de familie (Polyakova și alții c. Rusia, nr 35090/09 și alte 3 § 108 și următoarele: 7 martie 2017)? Decizia de transfer a fost justificată de unul dintre obiectivele prevăzute la art. 8 alineatul (2) din convenție ( Vintman c. Ucraina , n 28403/05, § 99, 23 octombrie 2014)? În plus, decizia de transfer a luat în considerare situația personală a reclamantului și motivele relevante și suficiente au fost furnizate de autoritățile naționale (ibidem, § 103) Reclamantul dispunea de o cale de atac eficientă pentru a-și asigura controlul de către instanțele naționale, astfel cum se prevede la art. 13 coroborat cu art. 8 din convenție • În special, acțiunea în litigiu administrativ sugerată de instanța de primă instanță din Craiova permitea o punere în balanță a intereselor implicate, precum și o examinare adecvată a proporționalității ingerinței imputate de reclamant în lumina criteriilor stabilite de jurisprudența Curții (Polyakova și altele, citată anterior, §§ 111-115; a se vedea, de asemenea, Voynov c. , nr. 39747/10, § 42,

3 iulie 2018)? A avut reclamantul la dispoziție alte acțiuni similare, de natură civilă sau administrativă Guvernul este invitat să furnizeze exemple de hotărâri judecătorești interne relevante?

Communiquée le 25 janvier 2021 Publié le 15 février 2021

QUATRIÈME SECTION

Requête n o 20195/20 Ion MITU contre la Roumanie introduite le 6 juillet 2020

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne l’exercice du droit aux visites familiales en prison. Le requérant, qui purge une peine de détention à vie, a été transféré, le 6 février 2020, dans l’établissement pénitentiaire de Craiova, qui est situé à 600 km distance des domiciles de ses parents et de son épouse. Il a formé une action fondée sur les dispositions de la loi n o 254/2013 sur l’exécution des peines et s’est plaint d’avoir été éloigné de ses proches qui ne lui rendaient plus visite en raison de la distance. Par une décision avant dire droit du 5 mars 2020, le juge de surveillance à la prison de Craiova a enjoint à l’administration pénitentiaire de la prison de respecter le droit de visite du requérant.

Sur contestation de la prison, le tribunal de première instance de Craiova a rejeté l’action, par un jugement du 2 juin 2020. Le tribunal de première instance a noté, entre autres, que la compétence de décider du transfert relevait non pas de l’administration de la prison, mais du directeur de l’Administration nationale des prisons dont les décisions étaient susceptibles de contrôle dans le cadre du contentieux administratif. Invoquant l’article 8 de la Convention, le requérant se plaint que son transfert dans un établissement pénitentiaire situé à 600 km de sa famille a considérablement réduit les possibilités d’avoir des contacts avec ses proches.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Y a-t-il eu ingérence dans le droit du requérant au respect de de sa vie privée et familiale, au sens de l’article 8 de la Convention ? Cette ingérence a-t-elle été conforme aux conditions prévues par l’article 8 § 2 de la Convention ? En particulier, la décision de transférer le requérant dans un établissement pénitentiaire éloigné de ses proches était-elle prévue par la loi ? Le requérant, a-t-il notamment disposé d’un contrôle judiciaire efficace de la décision de transfert et des conséquences de celle-ci sur son droit au respect de sa vie privée et familiale ( Polyakova et autres c. Russie , n os 35090/09 et 3 autres, §§ 108 et suiv., 7 mars 2017) ? La décision de transfert était-elle justifiée par l’un des buts prévus par l’article 8 § 2 de la Convention ( Vintman c. Ukraine , n o 28403/05, § 99, 23 octobre 2014) ? De plus, la décision de transfert a-t-elle pris en considération la situation personnelle du requérant et des motifs pertinents et suffisant ont-ils été fournis par les autorités nationales ( ibidem , § 103) ? 2. Le requérant disposait-il d’une voie de recours efficace pour faire contrôler son grief par les juridictions nationales, comme l’exige l’article 13 combiné avec l’article 8 de la Convention ? En particulier,

l’action en contentieux administratif suggérée par le tribunal de première instance de Craiova permettait-elle une mise en balance des intérêts en jeu ainsi qu’un examen adéquat de la proportionnalité de l’ingérence alléguée par le requérant à la lumière des critères établis par la jurisprudence de la Cour ( Polyakova et autres , précité, §§ 111-115 ; voir aussi Voynov c. Russie , n o 39747/10, § 42, 3 juillet 2018) ? Le requérant avait-il à sa disposition d’autres recours similaires, de nature civile ou administrative ? Le Gouvernement est invité à fournir des exemples de décisions judiciaires internes pertinentes.