MILANKOVIĆ v. CROATIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Communicated
MILANKOVIĆ v. CROATIA (CtEDO, 2020)
Comunicat la 23 noiembrie 2020 Publicat la 14 decembrie 2020 PRIMEA SECȚIUNE Cerere nr. 33351/20 Vladimir MILANKOVI Comandantul forțelor de poliție din zona mai largă a Sisak și Banovina și șeful adjunct al Poliției Sisak au fost considerate vinovate de responsabilitatea de comandă pentru crimele de război împotriva populației civile sârbe și a prizonierilor de război, care au avut loc pe teritoriul croat în perioada între jumătatea lunii iulie 1991 și jumătatea lunii iunie 1992. Reclamantul se plânge, în temeiul articolului 7 § 1 din Convenție, că, în ceea ce privește acuzațiile împotriva lui pentru crime de război pe baza responsabilității de comandă pentru perioada între mijlocul lunii iulie 1991 și 8 octombrie 1991 (în perioada în care conflictul armat din Croația era încă de caracter neinternațional), instanțele interne au aplicat primul Protocolul suplimentar la Convențiile de la Geneva (Protocolul I) în cazul său, deși acest protocol se aplică numai situațiilor conflictelor armate internaționale, care au început în Croația după 8 octombrie 1991, data la care Parlamentul croat a eliminat toate legăturile cu fosta Iugoslavie. Pe de altă parte, responsabilitatea de comandă nu a fost inclusă în al doilea protocol suplimentar la Convențiile de la Geneva (Protocolul II), care era aplicabilă neconformității Conflicte armate internaționale. În consecință, actele pentru care a fost condamnat nu constituie, la momentul comisionării lor, o infracțiune penală în temeiul dreptului intern sau internațional. În opinia reclamantului, dreptul penal a fost aplicat în mod retroactiv în dezavantajul său. Reclamantul susține în continuare că el a fost condamnat, deși nu a fost comandant militar. Întrebarea părților având în vedere condamnarea reclamantului a crimelor de război pe baza responsabilității sale de comandă în perioada între mijlocul lunii iulie 1991 și 8 octombrie 1991, a efectuat actele pentru care a fost condamnat constituie o infracțiune penală în temeiul dreptului național sau internațional în momentul în care au fost comise, astfel cum se prevede la art. 7 din convenție (a se vedea în acest sens Kononov v. Letonia [GC], nr. 36376/04, § 200, 211-13, 227 și 235-244, ECHR 2010 și Šimišić v. Bosnia și Herțegovina (dec.) nr. 51552/10, §§ 22-25, 10 aprilie 2012)? În special: (a) a existat o bază juridică suficient de clară pentru condamnarea reclamantului pentru responsabilitatea comandă pentru crimele de război, având în vedere că el a fost șef adjunct al unei unități de poliție? (b) Ar putea reclamantul să prevadă în mod rezonabil că va fi responsabil penal pentru crimele de război pe baza responsabilității sale de comandă? (c) A existat în acest caz vreo aplicare retroactivă a dreptului penal în dezavantajul reclamantului?