MILANKOVIĆ v. CROATIA

Comunicat la 23 noiembrie 2020 Publicat la 14 decembrie 2020 PRIMEA SECȚIUNE Cerere nr. 33351/20 Vladimir MILANKOVI Comandantul forțelor de poliție din zona mai largă a Sisak și Banovina și șeful adjunct al Poliției Sisak au fost considerate vinovate de responsabilitatea de comandă pentru crimele de război împotriva populației civile sârbe și a prizonierilor de război, care au avut loc pe teritoriul croat în perioada între jumătatea lunii iulie 1991 și jumătatea lunii iunie 1992. Reclamantul se plânge, în temeiul articolului 7 § 1 din Convenție, că, în ceea ce privește acuzațiile împotriva lui pentru crime de război pe baza responsabilității de comandă pentru perioada între mijlocul lunii iulie 1991 și 8 octombrie 1991 (în perioada în care conflictul armat din Croația era încă de caracter neinternațional), instanțele interne au aplicat primul Protocolul suplimentar la Convențiile de la Geneva (Protocolul I) în cazul său, deși acest protocol se aplică numai situațiilor conflictelor armate internaționale, care au început în Croația după 8 octombrie 1991, data la care Parlamentul croat a eliminat toate legăturile cu fosta Iugoslavie. Pe de altă parte, responsabilitatea de comandă nu a fost inclusă în al doilea protocol suplimentar la Convențiile de la Geneva (Protocolul II), care era aplicabilă neconformității Conflicte armate internaționale. În consecință, actele pentru care a fost condamnat nu constituie, la momentul comisionării lor, o infracțiune penală în temeiul dreptului intern sau internațional. În opinia reclamantului, dreptul penal a fost aplicat în mod retroactiv în dezavantajul său. Reclamantul susține în continuare că el a fost condamnat, deși nu a fost comandant militar. Întrebarea părților având în vedere condamnarea reclamantului a crimelor de război pe baza responsabilității sale de comandă în perioada între mijlocul lunii iulie 1991 și 8 octombrie 1991, a efectuat actele pentru care a fost condamnat constituie o infracțiune penală în temeiul dreptului național sau internațional în momentul în care au fost comise, astfel cum se prevede la art. 7 din convenție (a se vedea în acest sens Kononov v. Letonia [GC], nr. 36376/04, § 200, 211-13, 227 și 235-244, ECHR 2010 și Šimišić v. Bosnia și Herțegovina (dec.) nr. 51552/10, §§ 22-25, 10 aprilie 2012)? În special: (a) a existat o bază juridică suficient de clară pentru condamnarea reclamantului pentru responsabilitatea comandă pentru crimele de război, având în vedere că el a fost șef adjunct al unei unități de poliție? (b) Ar putea reclamantul să prevadă în mod rezonabil că va fi responsabil penal pentru crimele de război pe baza responsabilității sale de comandă? (c) A existat în acest caz vreo aplicare retroactivă a dreptului penal în dezavantajul reclamantului?

Communicated on 23 November 2020

Published on 14 December 2020

FIRST SECTION

Application no. 33351/20

Vladimir MILANKOVIĆ

against Croatia

lodged on 24 July 2020

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The application concerns the criminal proceedings against the applicant, in which he, in his capacity as the

commander of police forces in the broader area of Sisak and Banovina and Deputy Head of the Sisak Police, had been found guilty of command responsibility for war crimes against Serbian civilian population and war prisoners, which had occurred on the Croatian territory in the period between mid-July 1991 and mid-June 1992.

The applicant complains, under Article 7 § 1 of the Convention, that as regards the charges against him for war crimes on the basis of command responsibility for the period between mid-July 1991 and 8 October 1991 (during which the armed conflict in Croatia was still of a non-international character), the domestic courts had applied the First

Protocol Additional to the Geneva Conventions (Protocol I) in his case, although that Protocol was applicable only to the situations of international armed conflicts, which had started in Croatia after 8 October 1991, the date on which the Croatian Parliament severed all ties with former Yugoslavia. On the other hand, command responsibility was not included in the Second Protocol Additional to the Geneva Conventions (Protocol II), which was applicable to non

‑

international armed conflicts. Consequently, the acts for which he was convicted did not, at the time of their commission, constitute a criminal offence under domestic or international law. In the applicant’s view, criminal law had thus been applied retroactively to his disadvantage.

The applicant further alleges that he was convicted, although he had not been a military commander.

QUESTIONS TO THE PARTIES

In view of the applicant’s conviction of war crimes on the basis of his command responsibility in the period between mid-July 1991 and 8 October 1991, did the acts for which he was convicted constitute a criminal offence under national or international law at the time when they were committed, as envisaged by Article

7 of the Convention (see in that connection

Kononov v. Latvia

[GC], no. 36376/04, §§ 200, 211-13, 227 and 235-244, ECHR 2010 and

Šimišić v. Bosnia and Herzegovina

(dec.) no. 51552/10, §§

22-25, 10 April 2012)?

In particular:

(a)

Was there a sufficiently clear legal basis for the applicant’s conviction for command responsibility for war crimes, considering that he had been the Deputy Head of a police unit?

(b)

Could the applicant have reasonably foreseen that he would be held criminally liable for war crimes on the basis of his command responsibility?

(c)

Was there in the present case any retroactive application of criminal law to the applicant’s disadvantage?