BOZER c. TURQUIE

A fost comunicată la 27 noiembrie 2020 Publicată la 14 decembrie 2020 a doua secțiune Cerere nr. 2473/10 Recep Turgay BOZER împotriva Turciei introdusă la 13 noiembrie 2009 DE LA LEFFAR Cererea se referă la revocarea reclamantului, care era ofițer de poliție la momentul faptelor, a funcțiilor sale ca urmare a acuzațiilor aduse împotriva acestuia, în cadrul unei proceduri disciplinare. De asemenea, reclamantul susține că, în primul rând din cauza interdicției de acces la elementele din dosarul anchetei și ulterior din cauza faptului că agenții care au efectuat interceptările telefonice nu au fost în măsură să facă acest lucru, în primul rând din cauza interdicției de acces la elementele din dosarul anchetei.

Recurentul denunță încălcarea articolelor 6 și 8 din Convenție, având în vedere măsurile de supraveghere la care a fost supus, a fost încălcat dreptul reclamantului de a-și respecta viața privată în temeiul articolului 8 alineatul (1) din Convenție și utilizarea acestora ca elemente de probă în procedura disciplinară care îl privește? În acest caz, se aplică, de exemplu, art. 6 din Convenție, sub aspectul penal, în special în ceea ce privește respectarea drepturilor la apărare (a se vedea, de exemplu, Matyjek c. Polonia) (dec.), nr. 38184/03, CEDH 2006 VII)? În acest caz, această dispoziție a fost încălcată în speță, având în vedere în special: restricția privind accesul - impusă reclamantului - elementelor din dosarul anchetei disciplinare care îl privesc?

la desfășurarea procedurii disciplinare ulterioare de către agenți care au întreprins ei înșiși măsurile de supraveghere denunțate în speță?

Communiquée le 27 novembre 2020 Publié le 14 décembre 2020

DEUXIÈME SECTION

Requête n o 2473/10 Recep Turgay BOZER contre la Turquie introduite le 13 novembre 2009

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne la révocation du requérant, qui était agent de police au moment des faits, de ses fonctions à la suite des accusations portées contre lui, dans le cadre d’une procédure disciplinaire. Le requérant dénonce l’illégalité des écoutes téléphoniques dont il a fait l’objet et leur utilisation comme éléments de preuves dans ladite procédure. Il soutient également que celle-ci a manqué d’équité, d’abord en raison de l’interdiction de son accès aux éléments du dossier de l’enquête et ensuite du fait de l’implication directe des agents ayant procédé les écoutes téléphoniques. Le requérant dénonce la violation des articles 6 et 8 de la Convention

QUESTIONS AU GOUVERNEMENT

1. Y a-t-il eu atteinte au droit du requérant au respect de sa vie privée au titre de l’article 8 § 1 de la Convention en raison des mesures de surveillance dont il a fait l’objet, et de leur utilisation comme éléments de preuves dans la procédure disciplinaire le concernant ? Dans l’affirmative, l’ingérence dans l’exercice de ce droit était-elle prévue par la loi et nécessaire, au sens de l’article 8 § 2 (voir, Karabeyoğlu c. Turquie , n o 30083/10, 7 juin 2016) ? 2. L’article 6 de la Convention, sous son volet pénal, en particulier pour ce qui concerne le respect des droits de la défense, est-il applicable dans le cas présent (voir, par exemple, Matyjek c. Pologne (déc.), n o 38184/03, CEDH 2006 VII) ? Dans l’affirmative, cette disposition a-t-il été violée en l’espèce, eu égard, en particulier : - à la restriction d’accès - imposée au requérant - aux éléments du dossier de l’enquête disciplinaire le concernant ? - à la conduite de la procédure disciplinaire ultérieure par des agents qui avaient eux-mêmes procédé aux mesures de surveillance dénoncées en l’espèce ?