Hallaçoğlu împotriva Turciei și încă o cerere

Publicat la 19 iulie 2021 SECȚIUNE Depunerea cererilor nr. 24514/19 și nr. 55569/19 Ruhi HALAÇOδLU împotriva Turciei și Mehmet DEMİR împotriva Turciei depuse la 8 ianuarie 2019 și, respectiv, 30 septembrie 2019 comunicat la 30 iunie 2021 OBIECTUL CAUZEI Solicitările se referă la dreptul reclamanților, care au fost reținuți la momentul evenimentelor, la comunicarea confidențială cu avocații lor. Reclamanții au susținut că documentele pe care le-au schimbat sau examinat cu avocații lor în timpul întâlnirilor au fost controlate de ofițerii închisori în conformitate cu art. 6 alineatul (1) litera (d) din decretul legislativ de urgență nr. 667, care a intrat în vigoare la 23 iulie 2016. Acest articol prevede, printre altele, că, în anumite circumstanțe, ofițerii pot fi prezenți, în timpul interviurilor între deținutul și avocatul său, în vederea monitorizării interviului, a documentelor sau a modelelor și a dosarelor furnizate deținutului avocatului său.

24514/19) susține încălcarea dreptului său la viață privată și corespondență și susține că practica menționată mai sus a continuat după ce a fost ridicată starea de urgență în Turcia. Celălalt reclamant (depunerea nr. 55569/19) susține că monitorizarea documentelor sale înainte și după vizita avocatului său constituie o încălcare a dreptului său la intimitate. El se referă la art. 4 din Convenție. Întrebări părților A existat o ingerință în dreptul reclamanților la respectarea comunicării confidențiale cu avocații lor, în contravenție cu art. 8 din Convenție (a se vedea Altay c. Turcia (nr. 2 ), nr. 11236/09, § 57, 9 aprilie 2019)? În cazul în care, în circumstanțele statului de urgență, a fost că interferența proporțională și necesar într-o societate democratică în sensul articolului 8 § 2 din Convenție?

În ceea ce privește aplicarea nr. 24514/19 Dacă este cazul, care este baza juridică pentru restricțiile confidențialității întâlnirilor reclamantului cu avocatul său și care este această interferență necesară și proporțională într-o societate democratică în sensul articolului 8 § 2?

Published on 19 July 2021

SECOND SECTION

Applications nos. 24514/19 and 55569/19 Ruhi HALLAÇOĞLU against Turkey and Mehmet DEMİR against Turkey lodged on 8 January 2019 and 30 September 2019 respectively communicated on 30 June 2021

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The applications concern the right of the applicants, who were detained at the time of the events, to confidential communication with their lawyers. The applicants alleged that documents they were exchanging or examining with their lawyers during their meetings were controlled by the prison officers pursuant to Article 6 (1) (d) of Emergency Legislative Decree No. 667, which entered into force on 23 July 2016. This article provided inter alia that, in certain circumstances, officers may be made present, during the interviews between the detainee and his/her lawyer with a view to monitoring the interview, documents or document templates and files given by the detainee to his/her lawyer. Relying on Article 8 of the Convention, one applicant (application no. 24514/19) alleges a violation of his right to private life and correspondence and claims that the above-mentioned practice continued after the state of emergency in Turkey was lifted.

The other applicant (application no. 55569/19) alleges that the monitoring of his documents before and after the visit of his lawyer constitutes a violation of his right to privacy. He refers to Article 4 of the Convention.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1. Has there been an interference with the applicants’ right to respect for confidential communication with their lawyers, contrary to Article 8 of the Convention (see Altay v. Turkey (No. 2 ), no. 11236/09, § 57, 9 April 2019)? 2. If so, under the circumstances of the state of emergency, was that interference proportionate and necessary in a democratic society within the meaning of Article 8 § 2 of the Convention? As regards application no. 24514/19 3. Does that interference continues after the lifting of the state of emergency? If so, what is the legal basis for the restrictions of the confidentiality of the applicant’s meetings with his lawyer and is that interference necessary and proportionate in a democratic society within the meaning of Article 8 § 2?