O'LEARY v. IRELAND

Comunicat la 27 noiembrie 2020 Publicat la 14 decembrie 2020 CINTIMEA SECȚIUNE Cerere nr. 56681/19 Denis O’LEARY împotriva Irlandei depusă la 28 octombrie 2019 OBJETORUL CAUZULUI Reclamantul a inițiat proceduri de neglijență medicală la 24 aprilie 2008. Acuzația sa a fost respinsă într-o hotărâre a Curții Înalte pronunțată la 20 mai 2010, pe baza căreia nu a stabilit nici o neglijență din partea acuzaților. Ordinele finale au fost pronunțate la 8 iunie 2010. El a apelat la Curtea Supremă la 22 iunie 2010. Avocatul a fost transferat Curții de Apel în 2014, o audiere a avut loc la 6 octombrie 2017 și Curtea de Apel a pronunțat hotărârea la 12 martie 2018. Reclamantul a primit permisiunea de a apela această decizie în fața Curții Supreme din motive legate de taxele plătite la doi consultanți medicali deținuți de inculpați în cadrul procedurii. Reclamantul se plânge că perioada de 7 ani și nouă luni între hotărârea Curții Înalte și hotărârea Curții de Apel este incompatibilă cu cerința de „tempo rațional” a articolului 6 § 1 din Convenție și că în temeiul articolului 13 nu are niciun remediu intern eficace pentru această încălcare. Întrebarea părților a fost durata procedurii civile în acest caz în încălcarea cerinței de „templ rezonabil” de la art. 6 § 1 din Convenție? A avut reclamantul la dispoziția sa un recurs intern eficace pentru plângerea sa în temeiul articolului 6 § 1, conform articolului 13 din Convenție?

Communicated on 27 November 2020

Published on 14 December 2020

FIFTH SECTION

Application no. 56681/19

Denis O’LEARY

against Ireland

lodged on 28 October 2019

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The applicant commenced medical negligence proceedings on 24 April 2008. His claim was dismissed in a judgment of the High Court delivered on 20 May 2010 on the basis he had failed to establish any negligence on the part of the defendants. Final orders were made on 8 June 2010. He appealed to the Supreme Court on 22 June 2010. The appeal was transferred to the Court of Appeal in 2014, a hearing took place on 6 October 2017 and the Court of Appeal delivered judgment on 12 March 2018. The applicant was granted leave to appeal that decision to the Supreme Court on grounds relating to the fees paid to two medical consultants retained by the defendants in the proceedings. That appeal was heard on 7 February 2019 and dismissed in a judgment delivered on 31 May 2019.

The applicant complains that the period of 7 years and nine months between the High Court decision and the Court of Appeal decision is incompatible with the “reasonable time” requirement of Article 6 § 1 of the Convention and that under Article 13 he has no effective domestic remedy for this violation.

QUESTION TO THE PARTIES

1.

Was the length of the civil proceedings in the present case in breach of the “reasonable time” requirement of Article

6 §

1 of the Convention?

2.

Did the applicant have at his disposal an effective domestic remedy for his complaint under Article 6 § 1, as required by Article 13 of the Convention?