- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 3 decembrie 2020
- Stat pârât
- AZE
- Concluzia
- Inadmisibil
Sadigov împotriva Azerbaidjanului
Traducere în română Auto
A cincea secțiune decizia nr. 24668/15 Yadigar Sadig oglu SADIGOV împotriva Azerbaidjanului Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a cincea secțiune), care a stat la 3 decembrie 2020 în calitate de comitet compus din: Lado Chanturia, Președintele, Latif Hüseynov, Mattias Guyomar, judecători și Martina Keller, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă anterior în temeiul articolului 34 din Convenția pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția”) de un național azerian, dl Yadigar Sadig oglu Sadigov (Yadigar Sadıq oğlu Sadıqov – „reclamantul”), la 14 mai 2015. având în vedere decizia de a anunța plângerile în temeiul articolului 3 din Convenție către Guvernul Azerbaidjan („Guvernul”) și de a declara restul cererii inadmisibil, având în vedere observațiile prezentate de guvernul contestat și observațiile în răspuns transmise de solicitant, având în vedere deliberat, hotărește după cum urmează: INTRODUCȚIE Cererea se referă la o plângere în temeiul articolului 3 din Convenție în legătură cu plasarea reclamantului într-o cușcă de metale în timpul procesului său.
FACTE Reclamantul s-a născut în 1968 și locuiește în Lankaran. El a fost reprezentat de domnul K. Bagirov, un avocat cu sediul în Azerbaidjan. Guvernul a fost reprezentat de agentul lor, dl Ç. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a fost membru activ al Partidului Musavat din Lankaran. De asemenea, a lucrat ca adjunct al Președintelui Partidului Musavat. La 25 iunie 2013, în timp ce reclamantul a fost într-o casă de ceai cu prietenii săi din Lankaran, un anumit R.S. l-a abordat și a început să insulte opoziția. Potrivit reclamantului, el a realizat că a fost un act de provocare și el a părăsit casa de ceai fără a avea o disputa cu acea persoană.
La 27 iunie 2013 poliția a venit la casa reclamantului și l-a dus la biroul de poliție. În aceeași zi un dosar al arestării reclamantului ca suspect a fost compilat de poliție. La 29 iunie 2013, reclamantul a fost acuzat în conformitate cu art. 221.3 (hooliganismul) din Codul Penal. În special, el a fost acuzat de bătăi și insult R.S. la 25 iunie 2013 în fața unei case de ceai din Lankaran. 10. În aceeași zi, Curtea de District din Lanka, care se bazează pe acuzația oficială acuzată împotriva reclamantului și pe cererea procurorului de a aplica măsura preventivă de reținere în custodie, a ordonat detenția reclamantului în așteptarea procesului. 11. La 22 octombrie 2013, Tribunalul de District din Lanka, care a avut loc la 5 noiembrie 2013 o ședință preliminară.
12. Procesul a început la 12 noiembrie 2013 și avocatul reclamantului a solicitat ca reclamantul să fie eliminat din cușca metalică din sala de judecată și să fie așezat lângă el. Reclamantul însuși a cerut instanței să respingă cererea avocatului său, declarând că, în ciuda faptului că a fost plasat în cușca metalică, el s-a simțit mai independent acolo. După ședința observațiilor celorlalte părți, instanța a respins cererea în cauză. 13. La 13 ianuarie 2014, Curtea de District din Lanka a condamnat reclamantul ca fiind acuzată și a condamnat-o la șase ani de închisoare. 14. Reclamantul a depus un recurs în fața Curții de Apel Shirvan, argumentând, printre altele, , că instanța de primă instanță l-a supus la tratamente degradante prin plasarea-l într-o cușcă de metale în timpul procesului.
15. La 22 iulie 2014, Curtea de Apel din Shirvan a susținut în parte recursul și a modificat hotărârea Curții de District din Lanka. Acesta a redus condamnarea impusă reclamantului la patru ani de închisoare. Curtea de Apel nu a examinat plângerea reclamantului cu privire la plasarea sa într-o cușcă de metale. 16. La 26 septembrie 2014, reclamantul a depus un recurs de cassare împotriva acestei decizii, reprezentând, în esență, argumentele pe care le-a formulat în fața Curții de Apel Shirvan. 17. La 13 ianuarie 2015, Curtea Supremă a susținut parțial recursul și a modificat hotărârea Curții de Apel ale Shirvan prin reducerea sentinței impuse reclamantului la trei ani și șase luni de închisoare.
Curtea Supremă a respins plângerea reclamantului cu privire la plasarea sa într-o cușcă de metale în timpul procesului. Reclamantul s-a plâns că închiderea sa într-o cușcă de metal în sala de judecată, în timpul procesului său, înaintea instanței de primă instanță, ar fi constituit tratamente degradante interzise de art. 3 din Convenție, care prevede următoarele: „Nimeni nu trebuie să fie supus la tortură sau la tratamente sau pedepsei inumane sau degradante”. 19. Guvernul a susținut că depunerea reclamantului în fața instanței de judecată, cerând instanței să respingă cererea avocatului său privind îndepărtarea sa din cușă de metale, a constituit o renunță validă la dreptul său. 20. Reclamantul a susținut că, având în vedere că el a fost plasat într-o cușcă în prezența aceluiași judecător care a pronunțat anterior decizia privind detenția anterioară, el a considerat că rezultatul cazului său a fost deja hotărât.
Din acest motiv, el a declarat în fața instanței de judecată că nu a vrut să fie eliminat din cușcă, deoarece se simțea mai independent în interiorul cuștii decât în afara acesteia. 21. Curtea constată că nu este necesar să examineze obiecția formulată de Guvern, deoarece plângerea reclamantului este, în orice caz, inadmisibilă din următoarele motive. 22. Curtea reiterează că, de regulă, perioada de șase luni decurge de la data hotărârii finale în procesul de epuizare a recursurilor interne.
În cazul în care presupusa încălcare constituie o situație continuă împotriva căreia nu există niciun remediu intern, perioada de șase luni începe să se încheie de la sfârșitul situației continue (a se vedea Ülke c. Turcia) (dec.), nr. 39437/98, 1 iunie 2004). Curtea a constatat anterior că, în cazul în care reclamanții sunt confinați în mod regulat într-o cușcă de metal în sala de judecată pe parcursul examinării cazului lor, acest lucru a creat o „situație continuă” care a adus întreaga perioadă de plângere în cadrul competenței Curții (a se vedea Svinarenko și Slyadnev v. Rusia [GC], nr. 32541/08 și 43441/08, § 86, ECHR 2014 (extracte) 23. Curtea constată, de asemenea, că legislația azerbaiyană nu are măsuri interne care au fost capabile să împiedice presupusa încălcare sau continuarea sa sau care au furnizat soluții adecvate în situațiile în care inculpații au fost plasați într-o cușcă de metal atunci când au apărut în fața unei instanțe în cadrul procedurilor penale.
Nici practica existentă nu prevedea ca o procedură specifică să fie urmată de o persoană care dorește să fie eliberată dintr-o cușcă (a se vedea Natig Jafarov c. Azerbaidjan , nr. 64581/16, § 33, 7 noiembrie 2019). 24. În cazul în cauză, Curtea constată că presupusul maltrat a fost reclamat de către reclamant, și anume plasarea sa într-o cușcă de metale într-o sala de judecată, a avut loc în timpul procesului care s-a terminat la 13 ianuarie 2014, și că reclamantul nu a afirmat că acest tratament a continuat în timpul procedurii în fața Curții de Apel Shirvan și a Curții Supreme.
Deși reclamantul s-a plâns în fața instanțelor de apel și de cassare că închiderea sa într-o cușcă de metale la audieri înaintea instanței de primă instanță a reprezentat un tratament degradant, Curtea constată că instanțele superioare nu au fost capabile să furnizeze recurs în legătură cu aranjamentele din sala de judecată în primă instanță (a se vedea Yaroslav Belounov c. Rusia , nr. 2653/13 și 60980/14, § 114, 4 octombrie 2016). Rezultă că, în absența oricărei soluții interne eficace împotriva presupusei încălcare a Convenției, în prezenta cerere, data de începere a perioadei de șase luni a fost de 13 ianuarie 2014 (a se vedea Svinarenko și Slyadnev Cu toate acestea, reclamantul și-a depus cererea Curții la 14 mai 2015, prin urmare, nu respectă regula de șase luni.
25. În consecință, cererea a fost depusă fără timp și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 §§ § 1 și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea declară în unanimitate cererea inadmisibilă. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 14 ianuarie 2021. Martina Keller Lado Chanturia Președintele adjunct al grefierului
FIFTH SECTION
DECISION Application no. 24668/15 Yadigar Sadig oglu SADIGOV against Azerbaijan The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting on 3 December 2020 as a Committee composed of: Lado Chanturia, President, Latif Hüseynov, Mattias Guyomar, judges, and Martina Keller, Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by an Azerbaijani national, Mr Yadigar Sadig oglu Sadigov ( Yadigar Sadıq oğlu Sadıqov – “the applicant”), on 14 May 2015, Having regard to the decision to give notice of the complaints under Article 3 of the Convention to the Azerbaijani Government (“the Government”) and to declare the remainder of the application inadmissible, Having regard to the observations submitted by the respondent Government and the observations in reply submitted by the applicant, Having deliberated, decides as follows: INTRODUCTION
The application concerns a complaint under Article 3 of the Convention in connection with the applicant’s placement in a metal cage during his trial. THE FACTS
The applicant was born in 1968 and lives in Lankaran. He was represented by Mr K. Bagirov, a lawyer based in Azerbaijan.
The Government were represented by their Agent, Mr. Ç. Əsgərov.
The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.
The applicant was an active member of the Musavat Party in Lankaran. He also worked as a deputy to the Chairman of the Musavat Party.
On 25 June 2013, while the applicant was at a tea house with his friends in Lankaran, a certain R.S. approached him and began insulting the opposition. According to the applicant, he realised that it was an act of provocation and he left the tea house without having a dispute with that person.
On 27 June 2013 police officers came to the applicant’s home and took him to the police office.
On the same day a record of the applicant’s arrest as a suspect was compiled by the police.
On 29 June 2013 the applicant was charged under Article 221.3 (hooliganism) of the Criminal Code. In particular, he was accused of beating and insulting R.S. on 25 June 2013 in front of a tea house in Lankaran.
On the same day the Lankaran District Court, relying on the official charge brought against the applicant and the prosecutor’s request to apply the preventive measure of remand in custody, ordered the applicant’s detention pending trial.
On 22 October 2013 the case was sent for trial to the Lankaran District Court, which on 5 November 2013 held a preliminary hearing.
The trial commenced on 12 November 2013 and the applicant’s lawyer requested that the applicant be removed from the metal cage in the court room and be seated near him. The applicant himself asked the court to reject his lawyer’s request, stating that despite having been placed in the metal cage, he felt himself to be more independent there. After hearing the other parties’ observations, the court rejected the request in question.
On 13 January 2014 the Lankaran District Court convicted the applicant as charged and sentenced him to six years’ imprisonment.
The applicant lodged an appeal before the Shirvan Court of Appeal, arguing, inter alia , that the first-instance court had subjected him to degrading treatment by placing him in a metal cage during the trial.
On 22 July 2014 the Shirvan Court of Appeal upheld the appeal in part and amended the Lankaran District Court’s judgment. It reduced the sentence imposed on the applicant to four years’ imprisonment. The appellate court did not examine the applicant’s complaint concerning his placement in a metal cage.
On 26 September 2014 the applicant lodged a cassation appeal against that decision, essentially reiterating the arguments which he had made before the Shirvan Court of Appeal.
On 13 January 2015 the Supreme Court partially upheld the appeal and amended the Shirvan Court of Appeal’s judgment by reducing the sentence imposed on the applicant to three years and six months’ imprisonment. The Supreme Court dismissed the applicant’s complaint concerning his placement in a metal cage during the trial. THE LAW
The applicant complained that his confinement in a metal cage in the courtroom during his trial before the first-instance court had amounted to degrading treatment prohibited by Article 3 of the Convention, which provides as follows: “No one shall be subjected to torture or to inhuman or degrading treatment or punishment.”
The Government submitted that the applicant’s submission before the trial court, asking the court to reject his lawyer’s request concerning his removal from the metal cage, had constituted a valid waiver of his right.
The applicant submitted that, as he had been placed in a cage in the presence of the same judge who had previously delivered the decision concerning his pre-trial detention, he had thought that the outcome of his case had already been decided. It was for this reason that he had stated before the trial court that he did not want to be removed from the cage, as he had felt himself to be more independent inside the cage than outside it.
The Court finds that it is not necessary to examine the objection raised by the Government since the applicant’s complaint is in any event inadmissible for the following reasons.
The Court reiterates that, as a rule, the six-month period runs from the date of the final decision in the process of exhaustion of domestic remedies. Where the alleged violation constitutes a continuing situation against which no domestic remedy is available, the six-month period starts to run from the end of the continuing situation (see Ülke v. Turkey (dec.), no. 39437/98, 1 June 2004). The Court has previously found that where applicants are routinely confined in a metal cage in the courtroom throughout the examination of their case, this created a “continuing situation” which brought the entire period complained of within the Court’s competence (see Svinarenko and Slyadnev v. Russia [GC], nos. 32541/08 and 43441/08, § 86, ECHR 2014 (extracts)).
The Court also notes that the Azerbaijani legislation lacks domestic remedies which were capable of preventing the alleged violation or its continuation or which provided adequate redress in situations where defendants were placed in a metal cage when they appeared before a court in criminal proceedings. Nor did the existing practice provide for a specific procedure to be followed by a person who wished to be released from a cage (see Natig Jafarov v. Azerbaijan , no. 64581/16, § 33, 7 November 2019).
In the present case the Court notes that the alleged ill-treatment complained of by the applicant, namely his placement in a metal cage in a courtroom, took place during the trial which finished on 13 January 2014, and that the applicant did not allege that this treatment had continued during the proceedings before the Shirvan Court of Appeal and the Supreme Court. Although the applicant complained before the appellate and cassation courts that his confinement in a metal cage at the hearings before the first-instance court had amounted to degrading treatment, the Court notes that the higher courts were not capable of providing redress in relation to the courtroom arrangements at the first ‑ instance trial (see Yaroslav Belousov v. Russia , nos. 2653/13 and 60980/14, § 114, 4 October 2016). It follows that in the absence of any effective domestic remedy against the alleged violation of the Convention complained of in the present application, the starting date for the running of the six-month period was 13 January 2014 (see Svinarenko and Slyadnev , cited above, § 87). However, the applicant lodged his application with the Court on 14 May 2015, therefore, it does not comply with the six-month rule.
Accordingly, the application has been lodged out of time and must be rejected in accordance with Article 35 §§ 1 and 4 of the Convention. For these reasons, the Court, unanimously, Declares the application inadmissible. Done in English and notified in writing on 14 January 2021. Martina Keller Lado Chanturia Deputy Registrar President