WAGNER-LIPPOLDT v. GERMANY and 3 other applications

Comunicat la 11 decembrie 2020 Publicat la 11 ianuarie 2020 THIRD SECTION Cererea nr. 19667/18 Rita WAGNER-LIPPOLDT împotriva Germaniei și a altor 3 cereri (a se vedea lista adăugată) OBIECTUL CAUZUL PRIVIND aplicațiile referitoare la poluarea zgomotului avioanelor pentru zonele rezidențiale din noul aeroport Berlin Brandenburg. În cursul procedurilor de planificare oficială pentru construcția aeroportului, a devenit evident că rutele de zbor prevăzute nu au permis exploatarea pe piste în mod independent. În acel moment, investigațiile și studiile, în special evaluarea impactului zgomotului, au fost deja efectuate pe baza acestor rute de zbor. La 13 august 2004, autoritatea de planificare a aprobat planul de construcție a aeroportului. În decizia de aprobare a planului (Planfestellungsbeschluss), s-a explicat, printre altele, , această capacitate totală a aeroportului a fost obținută numai prin exploatarea pe piste independent și prin determinarea rutelor de zbor precise în proceduri administrative separate. În plus, planul a făcut referire la rutele de zbor inițiale preconizate, care au fost descrise ca fiind o bază plauzibilă și suficientă concretă pentru a evalua impactul aeroportului. Reclamanții dețin și locuiesc în locații rezidențiale în apropierea aeroportului. În 2007 reclamantul, dna Zeisig , care a luat măsuri legale împotriva hotărârii de aprobare a planului în timp util, a consimțit să întrerupă procedurile judiciare după ce autoritatea de planificare a garantat că, de asemenea, va beneficia de succesul parțial al reclamanților de proceduri pilot în acest sens. În 2010, reclamanții au aflat despre necesitatea rutelor de zbor modificate care au permis operarea pe piste în mod independent. Între timp, hotărârea de aprobare a planului a devenit finală. Zeisig, a solicitat reluarea procedurii de întrerupere și a celorlalți solicitanți au inițiat proceduri juridice separate, susținând că rutele de zbor modificate ar provoca sau ar spori efectele negative ale zgomotului aeronautic pe sediile lor rezidențiale. Acțiunile lor legale în fața Curții administrative federale și în fața Curții Constituționale Federale (1 BvR 877/13, 1 BvR 1026/13, 1 BvR 2762/12, 1 BvR 2763/12) nu au fost de folos. Reclamanții se plâng în temeiul articolului 6 din Convenție și reclamanții, dna Zeisig, dl Büttner și dna Krebs, în plus, în temeiul articolului 8 din Convenție, că autoritățile au înșelat publicul, care, la rândul lor, le-a descurajat să ia măsuri în procedurile de planificare oficială și în fața instanțelor. Când au aflat despre rutele de zbor modificate, accesul la instanță a fost negat și nu are niciun remediu eficace. Ei susțin în continuare că investigațiile și studiile privind poluarea zgomotului nu sunt adecvate. Întrebarea către părți a fost art. 6 § 1 din Convenție în temeiul șefului său civil aplicabil procedurii în acest caz? În cazul în care reclamanții au avut acces la o instanță pentru determinarea drepturilor și obligațiilor lor civile, în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție? Reclamanții au epuizat toate căile de recurs interne eficace, în conformitate cu art. 35 § 1 din Convenție, în măsura în care cererile lor susțin o problemă (explicativă sau în substanță) în temeiul articolului 8 din Convenție? În special, acțiunile juridice în timp util sau continuarea procedurii dinainte de Curtea Administrativă Federală împotriva deciziei de aprobare a planului ar fi un remediu accesibil pentru reclamanții, în primul rând, capabil de a furniza reparații și în ceea ce privește prezentele plângeri și de a oferi perspective rezonabile de succes în circumstanțele cazului, indiferent de faptul că decizia de aprobare a planului se referă la diferite rute de zbor? Având în vedere nivelul de poluare a zgomotului preconizat, este relevant în sensul articolului 35 § 1 din Convenție că reclamanții s-au abținut de la inițierea unei proceduri juridice imediate sau au consimțit să întrerupă procedura și au luat sau au continuat acțiuni juridice numai atunci când au aflat despre necesitatea unor rute de zbor modificate? Ar putea, de asemenea, să se aștepte reclamanților să ia acțiuni juridice împotriva rutelor de zbor precise, care au fost determinate și aprobate în proceduri administrative separate? Care este domeniul de aplicare al revizuirii judiciare a acestor proceduri? În cazul în care art. 35 § 1 a fost respectat, a existat o încălcare a drepturilor reclamanților de a respecta viața lor privată și a caselor lor, în contravenție cu art. 8 din Convenție? Având în vedere că Curtea este competentă să califice care trebuie acordată în drept faptelor cazului (a se vedea, printre multe alte autorități, Scoppola v. Italia (n. 2) [GC], nr. 10249/03, § 54, 17 Septembrie 2009 și Bouyid c. Belgia [GC], nr. 23380/09, § 55, CEDH 2015) și având în vedere observațiile prezentate în fața Curții, această întrebare se aplică și reclamanților dna Wagner Lippoldt și dl Nicolai. La ce măsuri de protecție și compensare au fost reclamanții îndreptate după modificarea rutelor de zbor? Având în vedere, din nou, faptul că Curtea este capacitatea caracterizării care trebuie acordată în lege faptelor cauzei și având în vedere argumentele reclamanților în fața Curții, a avut reclamanții la dispoziția acestora un remediu intern eficace pentru plângerile lor în temeiul articolului 8, conform articolului 13 din convenție? Guvernul este invitat să furnizeze Curtei propunerile care urmează să fie audite (Anhörungsrügen) ale reclamanților, dna Wagner Lippoldt și dl Nicolai, precum și hotărârile corespunzătoare ale Curții Federale de Administrație, din 25 februarie 2013 (dosarul nr. 5000.12 și 4 5001.12), hotărârea Curții Federale de Administrație cu privire la propunerea care urmează să fie auzită de reclamant, dna Krebs, din data de 25 februarie 2013 (dosarul nr. 7005.12), precum și cu declarația autorității de planificare, în care a garantat că reclamantul, dna Krebs, ar beneficia de succesul parțial al reclamanților procedurilor pilot, care în cele din urmă a dus la decizia Curții administrative federale, din 3 iulie 2007, de a întrerupe procedura (dosarul nr. 1006.07). Lista cererilor 19667/18 Wagner-Lippoldt v. Germania 2187/18 Nicolai v. Germania 27485/18 Zeisig v. Germania 27547/18 Büttner și Krebs v. Germania

Communicated on 11 December 2020

Published on 11 January 2020

THIRD SECTION

Application no. 19667/18

Rita WAGNER-LIPPOLDT against Germany

and 3 other applications

(see list appended)

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The applications concern aircraft noise pollution for residential areas from the new Berlin Brandenburg Airport.

In the course of the formal planning proceedings for the construction of the airport, it became evident that the envisaged flight routes did not allow operating the runways independently. At that time, the investigations and studies, in particular the noise impact assessment, had already been conducted on the basis of those flight routes.

On 13 August 2004 the planning authority approved the plan for the construction of the airport. In the plan approval decision (Planfeststellungsbeschluss) it was explained,

inter alia

, that full capacity of the airport was only achieved by operating the runways independently and that the precise flight routes would be determined in separate administrative proceedings. Further, the plan referred to the initial envisaged flight routes which were described to be a plausible and sufficient concrete basis to assess the impact of the airport.

The applicants own and live in residential premises in the vicinity of the airport. In 2007 the applicant, Ms

U.

Zeisig

, who had taken legal action against the plan approval decision in time, consented to discontinue the court proceedings after the planning authority had guaranteed that she would also benefit from the partial success of the plaintiffs of pilot proceedings on that subject.

In 2010 the applicants learned about the necessity of the modified flight routes which allowed operating the runways independently. In the meantime, the plan approval decision had become final. Subsequently, the applicant, Ms

U.

Zeisig, requested the re-opening of the discontinued proceedings and the other applicants initiated separate legal proceedings, all arguing that the modified flight routes would cause or would increase the adverse effects from aircraft noise on their residential premises. Their legal actions before the Federal Administrative Court and before the Federal Constitutional Court (1

BvR

877/13, 1

BvR

1026/13, 1

BvR

2762/12, 1

BvR

2763/12) were of no avail.

The applicants complain under Article 6 of the Convention, and the applicants, Ms

U.

Zeisig, Mr

J.

Büttner and Ms

J.

Krebs, in addition under Article

8 of the Convention, that the authorities misled the public, which in turn discouraged them to take action in the formal planning proceedings and before the courts. When they had learned about the modified flight routes, access to court was denied and they had no effective remedy. They further allege that the investigations and studies regarding the noise pollution were not appropriate.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1.

Was Article 6 § 1 of the Convention under its civil head applicable to the proceedings in the present case?

2.

If so, did the applicants have access to a court for the determination of their civil rights and obligations, in accordance with Article

6 §

1 of the Convention?

3.

Have the applicants exhausted all effective domestic remedies, as required by Article 35 § 1 of the Convention, in so far as their applications raise an issue (either explicitly or in substance) under Article 8 of the Convention?

In particular, would legal actions in due time or the continuation of the proceedings before the Federal Administrative Court against the plan approval decision have been an accessible remedy for the applicants in the first place, capable of providing redress also in respect of the present complaints and offering reasonable prospect of success in the circumstances of the case irrespective of the fact that the plan approval decision referred to different flight routes?

Having regard to the level of the expected noise pollution, is it relevant for the purpose of Article 35 § 1 of the Convention that the applicants had abstained from initiating immediate legal proceedings or had consented to discontinue the proceedings and had only taken or continued legal actions when they had learned about the necessity of modified flight routes?

Could the applicants also be expected to take legal actions against the precise flight routes, which were determined and approved in separate administrative proceedings? What is the scope of the judicial review of such proceedings?

4.

If Article 35 § 1 has been complied with, has there been a violation of the applicants’ rights to respect for their private lives and their homes, contrary to Article 8 of the Convention? Bearing in mind that the Court is the master of the characterisation to be given in law to the facts of the case (see, among many other authorities,

Scoppola v.

Italy

(no.

2) [GC], no.

10249/03, §

54, 17

September 2009 and

Bouyid v.

Belgium

[GC], no.

23380/09, §

55, ECHR 2015) and having regard to the submissions before the Court, this question also applies to the applicants Ms

R.

Wagner

‑

Lippoldt and Mr

R.

Nicolai.

To which protection and compensation measures were the applicants entitled after the flight routes had been modified?

5.

Bearing again in mind that the Court is the master of the characterisation to be given in law to the facts of the case and having regard to the applicants’ submissions before the Court, did the applicants have at their disposal an effective domestic remedy for their complaints under Article

8, as required by Article 13 of the Convention?

6.

The Government are invited to provide the Court with the motions to be heard (Anhörungsrügen) of the applicants, Ms

R.

Wagner

‑

Lippoldt and Mr

R.

Nicolai, and the corresponding decisions of the Federal Administrative Court, dated 25 February 2013 (file nos.

4

A

5000.12 and 4

A

5001.12), the decision of the Federal Administrative Court on the motion to be heard of the applicant, Ms

J.

Krebs, dated 25 February 2013 (file no.

4

A

7005.12), as well as with the declaration of the planning authority, in which it guaranteed that the applicant, Ms

J.

Krebs, would benefit from the partial success of the plaintiffs of pilot proceedings, which ultimately resulted in the decision of the Federal Administrative Court, dated 3 July 2007, to discontinue the proceedings (file no.

4

A

1006.07).

APPENDIX

List of applications

19667/18

Wagner-Lippoldt v. Germany

21987/18

Nicolai v. Germany

27485/18

Zeisig v. Germany

27547/18

Büttner and Krebs v. Germany