- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 16 decembrie 2020
- Stat pârât
- HUN
- Concluzia
- Inadmisibil
Kremelson Invest KFT și alții împotriva Ungariei
Traducere în română Auto
Cererea nr. 39479/18 KREMELSON INVEST KFT și alții împotriva Ungariei Curții Europene a Drepturilor Omului (prima secțiune), care așezează la 16 decembrie 2020 în calitate de comitet compus din: Krzysztof Wojtyczek, președinte, Erik Wennerström, Lorraine Schembri Orland, judecători și Renata Degener, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 14 august 2018, Având în vedere observațiile prezentate de Guvernul contestat și observațiile prezentate în răspuns de reclamanții, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE O listă a reclamanților este prezentată în apendice. Ele sunt societăți de răspundere limitată încorporate în dreptul maghiar și așezate în Budapesta.
Ele au fost reprezentate în fața Curții de către dl. L.A. Kelemen, avocat practicant în Budapesta. Guvernul maghiar (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Z. Tallódi, Ministerul Justiției. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Cererea se referă la revocarea licențelor societăților solicitante pentru a rula arcadele de distracții care funcționează mașini de slot în Ungaria. Contextul cazului este prezentat în Laurus Invest Ungary KFT și alții c. Ungaria ((dec.), nr. 23265/13 și altele 5, ECHR 2015 (extract)). Primul reclamant, Kremelson Invest KFT, este succesorul legal al unui reclamant din Laurus În urma hotărârii Curții în Laurus (citată mai sus), la 3 mai 2016 Înaltul Tribunal Budapesta a pronunțat o hotărâre parțială și o hotărâre interimar în cazul în care a fost interzisă împotriva statului de către reclamanții pentru daune cauzate de măsurile impugnate.
Curtea Înaltă a acordat parțial cererile reclamanților în hotărârea sa interimar și a considerat statul responsabil pentru daune pentru încălcarea principiului protecției așteptărilor legitime. Cu toate acestea, aceasta a respins alte afirmații ale reclamanților referitoare la creșterea sarcinii fiscale, pierderea profiturilor și a altor câștiguri preconizate legate de interdicția impugnată privind arcadele de distracție care funcționează mașini de slot. Instanța a subliniat faptul că nu există o legătură directă de cauzalitate între daunele presupuse, dacă este cazul, și măsurile impugnate. Prin recurs, prin hotărârea sa din 15 noiembrie 2016, Curtea de Apel din Budapesta a anulat hotărârea de primă instanță și a respins în întregime cererea reclamanților.
La 4 octombrie 2017, în urma cererii de reexaminare a reclamanților, Kúria a susținut hotărârea judecății parțiale și intermediare a instanței de primă instanță. Kúria a constatat că, în plus față de interzicerea discriminării inverse, având în vedere natura specială a reglementării activității de organizare a jocurilor de șansă, răspunderea legislativă pentru daune ar putea fi, de asemenea, stabilită în temeiul legislației UE. Kúria a susținut, de asemenea, că diferitele daune presupuse de către solicitanți ar trebui să fie dovedite și că, în cadrul reluării procedurii în funcție de instanța de primă instanță . Pe baza hotărârii intermediare a Kúria , procedurile de stabilire a cuantumului compensației sunt încă în așteptare în fața Tribunalului Înalt Budapesta.
10. Reclamanții nu au depus plângeri constituționale împotriva hotărârilor interne de instanță menționate mai sus. Legea internă relevantă 11. Legea fundamentală a Ungariei prevede următoarele: articolul XIII „(1) Toată lumea are dreptul la proprietate și moștenire. Proprietatea implică responsabilitate socială. (2) Proprietățile pot fi expropriate numai în mod excepțional, în interesul public și în aceste cazuri și modalități prevăzute de o lege, sub rezerva unei compensații integrale, necondiționate și imediate.” Articolul XV „(1) Toată lumea este egală în fața legii. Fiecare ființă umană are capacitate juridică.
(2) Ungaria garantează drepturi fundamentale tuturor fără discriminare și, în special, fără discriminare din motive de rasă, culoare, sex, handicap, limbă, religie, opinie politică sau de altă natură, origine națională sau socială, proprietate, naștere sau orice alt statut.” COMPLAINTE 12. Societățile solicitante au susținut că revocarea licențelor lor de exploatare arcade de distracții cu mașini de slot în Ungaria a constituit o interferență nejustificată cu drepturile acestora în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1, citit în sine și coroborat cu art. 14 din Convenție. Societățile solicitante au susținut că modificările legislative impușite înlăturarea licențelor lor au încălcat drepturile în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, luate singure și coroborate cu art. 14 din Convenție.
„Fiecare persoană fizică sau juridică are dreptul la bucuria pașnică a bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de posesiunile sale cu excepția interesului public și sub rezerva condițiilor prevăzute de lege și prin principiile generale ale dreptului internațional.
Cu toate acestea, dispozițiile anterioare nu afectează în niciun fel dreptul unui stat de a aplica legile pe care le consideră necesare pentru a controla utilizarea proprietăților în conformitate cu dobânda generală sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau sancțiuni.” 15. art. 14 din Convenția citește după cum urmează: „Ocuparea drepturilor și libertăților prevăzute în [] Convenția este asigurată fără discriminare pe niciun motiv, cum ar fi sexul, rasa, culoarea, limba, religia, opinia politică sau o altă opinie, origine națională sau socială, asocierea cu o minoritate națională, proprietatea, nașterea sau alt statut.” 16. Guvernul a susținut că societățile reclamante ar fi trebuit să urmărească o plângere constituțională în temeiul articolelor 26 sau 27 din Legea Curții Constituționale.
Companiile reclamante au fost de acord, argumentând în esență că plângerea constituțională nu era un remediu eficace. 17. Curtea a susținut deja că o plângere constituțională în temeiul articolului 26 alineatul (1) și/sau al articolului 27 din Legea Curții Constituționale este un remediu eficace care trebuie epuizat în mod normal în sensul articolului 35 § 1 din Convenție în situațiile în care cererea se referă la drepturile convenției protejate în mod egal de legea fundamentală a Ungariei (a se vedea Szalontay c. Ungaria) (dec.), nr. 71327/13, 12 martie 2019). 18. Prezentul caz se referă la plângeri cu privire la presupusele încălcări ale protecției proprietăților și la interzicerea discriminării care sunt consacrate în art. 1 din Protocolul nr. 1 și la art. 14 din Convenție, de asemenea, în articolele XIII și XV din Legea fundamentală, respectiv (a se vedea punctul 11 de mai sus).
În consecință, reclamația constituțională ar fi constituit un remediu eficace de epuizare în aceste circumstanțe. 19. Întrucât societățile reclamante nu au profitat de această cale juridică, cererea trebuie respinsă pentru neepuizarea recoursurilor interne, în conformitate cu art. 35 §§ § 1 și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, declarațiile Cererea este inadmisibilă. Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 21 ianuarie 2021. Renata Degener Krzysztof Wojtyczek Președintele adjunct al greffierului KREMELSON INVEST KFT 2003 LIXUS INVEST SZERENCEJÁTÉK SZERVEZ
FIRST SECTION
DECISION Application no. 39479/18 KREMELSON INVEST KFT and Others against Hungary The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 16 December 2020 as a Committee composed of: Krzysztof Wojtyczek, President, Erik Wennerström, Lorraine Schembri Orland, judges, and Renata Degener, Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 14 August 2018, Having regard to the observations submitted by the respondent Government and the observations in reply submitted by the applicants, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS
A list of the applicants is set out in the appendix. They are limited liability companies incorporated under Hungarian law and seated in Budapest. They were represented before the Court by Mr L.A. Kelemen, a lawyer practising in Budapest.
The Hungarian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr Z. Tallódi, Ministry of Justice. The circumstances of the case
The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.
The application concerns the revocation of the applicant companies’ licences to run amusement arcades operating slot machines in Hungary. The background of the case is set out in Laurus Invest Hungary KFT and Others v. Hungary ((dec.), nos. 23265/13 and 5 others, ECHR 2015 (extracts)). The first applicant, Kremelson Invest KFT, is the legal successor of an applicant in Laurus . The remaining three companies were applicants in Laurus .
Following the Court’s decision in Laurus (cited above), on 3 May 2016 the Budapest High Court gave a partial judgment and an interim judgment in the case having been lodged against the State by the applicants for damages caused by the impugned measures.
The High Court partially granted the applicants’ claims in its interim judgment and found the State liable for damages for the violation of the principle of protection of legitimate expectations. However, it rejected the applicants’ other claims concerning the tax burden increase, the loss of profits and other expected gains related to the impugned prohibition on amusement arcades operating slot machines. The court pointed out that there was an absence of direct causal link between the alleged damages, if any, and the impugned measures.
Upon appeal, by its judgment dated 15 November 2016, the Budapest Court of Appeal reversed the first instance judgment and dismissed the applicants’ claim in its entirety. It reasoned that due to the divergent specification of the factual basis for the damage and because of the partially conflicting claims, the applicants were unable to prove the actual occurrence of any damage.
On 4 October 2017, following the applicants’ petition for review, the Kúria upheld the first instance court’s partial and interim judgment. The Kúria found that, in addition to the prohibition of reverse discrimination, in view of the special nature of the regulation of the activity of organising games of chance, the legislature’s liability for damages could also be established under EU law. The Kúria also held that the various damages alleged by the applicants were to be proved and causal connections were to be examined in the resumed proceedings pending before the first instance court.
Based on the interim judgment of the Kúria , proceedings for determination of the compensation amount are still pending before the Budapest High Court.
The applicants did not file constitutional complaints against the domestic court decisions referred to above. Relevant domestic law
The Fundamental Law of Hungary provides as follows: Article XIII “(1) Everyone shall have the right to property and inheritance. Property shall entail social responsibility. (2) Property may only be expropriated exceptionally, in the public interest and in those cases and ways provided for by an Act, subject to full, unconditional and immediate compensation.” Article XV “(1) Everyone shall be equal before the law. Every human being shall have legal capacity. (2) Hungary shall guarantee fundamental rights to everyone without discrimination and in particular without discrimination on the grounds of race, colour, sex, disability, language, religion, political or other opinion, national or social origin, property, birth or any other status.” COMPLAINTS
The applicant companies alleged that the revocation of their licences to operate amusement arcades with slot machines in Hungary amounted to an unjustified interference with their rights under Article 1 of Protocol No. 1, read alone and in conjunction with Article 14 of the Convention. THE LAW
The applicant companies submitted that the impugned legislative changes removing their licences had infringed their rights under Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention, taken alone and in conjunction with Article 14 of the Convention.
Article 1 of Protocol No. 1 reads as follows: “Every natural or legal person is entitled to the peaceful enjoyment of his possessions. No one shall be deprived of his possessions except in the public interest and subject to the conditions provided for by law and by the general principles of international law. The preceding provisions shall not, however, in any way impair the right of a State to enforce such laws as it deems necessary to control the use of property in accordance with the general interest or to secure the payment of taxes or other contributions or penalties.”
Article 14 of the Convention reads as follows: “The enjoyment of the rights and freedoms set forth in [the] Convention shall be secured without discrimination on any ground such as sex, race, colour, language, religion, political or other opinion, national or social origin, association with a national minority, property, birth or other status.”
The Government submitted that the applicant companies should have pursued a constitutional complaint under sections 26 or 27 of the Constitutional Court Act. The applicant companies disagreed, arguing in essence that the constitutional complaint was not an effective remedy.
The Court has already held that a constitutional complaint under section 26(1) and/or section 27 of the Constitutional Court Act is an effective remedy normally to be exhausted for the purposes of Article 35 § 1 of the Convention in situations where the application concerns Convention rights equally protected by the Fundamental Law of Hungary (see Szalontay v. Hungary (dec.), no. 71327/13, 12 March 2019).
The present case concerns complaints about alleged breaches of protection of property and of prohibition of discrimination which are enshrined in Article 1 of Protocol No. 1 and Article 14 of the Convention, likewise in Articles XIII and XV of the Fundamental Law, respectively (see paragraph 11 above). It follows that the constitutional complaint would have been an effective remedy to exhaust in the circumstances.
Since the applicant companies did not avail themselves of this legal avenue, the application must be rejected for non-exhaustion of domestic remedies, according to Article 35 §§ 1 and 4 of the Convention. For these reasons, the Court, unanimously, Declares the application inadmissible. Done in English and notified in writing on 21 January 2021. Renata Degener Krzysztof Wojtyczek Deputy Registrar President Appendix No. Applicant’s Name Year of incorporation 1
KREMELSON INVEST KFT
2003 2
LIXUS INVEST SZERENCSEJÁTÉK SZERVEZŐ KFT
2012 3 LIXUS PROJEKT SZERENCSEJÁTÉK SZERVEZŐ KFT (“f.a.”) 2012 4 LIXUS SZERENCSEJÁTÉK SZERVEZŐ KFT (“f.a.”) 2003