Rozyyev împotriva Rusiei

DECIZIA nr. 41917/06 Batyr Dzhorakulovich ROZYYEV împotriva Rusiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care a stat la 17 decembrie 2020 în calitate de comitet compus din: Darian Pavli, Președintele, Dmitry Dedov, Peeter Roosma, judecători și Liv Tigerstedt, judecător adjunct, având în vedere cererea depusă la 31 iulie 2006, Având în vedere decizia de a restabili cererea la lista sa de cazuri, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIU Reclamantul, dl Batyr Dzhorakulovich Rozyyev, național rus, s-a născut în 1970 și a trăit în Vyazniki. El a fost reprezentat în fața Curții de către dna O. Preobrazhenskaya și dl N. Tsoy, avocați care practică în Strasbourg și respectiv Moscova.

La 21 martie 2019, Curtea (A treia secțiune) care stă în calitate de comitet, a pronunțat o decizie într-un grup de cazuri, care a inclus cererea actuală (a se vedea Rozyyev și altele c. Rusia) , nr. 41917/06 și altele 19, 21 martie 2019 ) ) ) ) ) ) , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ) , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , La 18 iunie 2019, Guvernul a formulat o cerere de restabilire a cererii la lista de cauze a Curții, ca în cadrul procedurii de aplicare a hotărârii Curții, acestea au fost informate că reclamantul a murit la 28 octombrie 2018. Guvernul a remarcat că reprezentanții reclamantului nu au informat Curtea cu privire la moartea clientului lor și că niciun moștenitor juridic nu a manifestat intenția de a adera la procedura în locul reclamantului.

La 12 decembrie 2019, în conformitate cu art. 43 § 5 din Regulamentul Curții, Curtea a hotărât să dispună actuala cerere de cele la care a fost aderată și să-l restabilească pe lista de cauze. Prin scrisorile din 17 decembrie 2019 și 28 mai 2020, trimise prin post înregistrat, reprezentanții reclamantului au fost notificați că cererea a fost restaurată la lista cauzelor din Curte și au fost invitați, în special, să informeze Curtea dacă există oricare moștenitori care doresc să urmărească cererea în fața Curții. Prin scrisorile din 20 ianuarie și 8 iunie 2020, reprezentanții reclamantului au informat Curtea că dna Djamilya Gerasimova, care s-a prezentat ca soră a reclamantului, a dorit să continue cererea în fața Curții.

HOTĂRÂREA Curții trebuie să abordeze întrebarea dreptului dnei Gerasimova de a continua cererea depusă inițial de solicitant, care a murit la 28 octombrie 2018. În cazul în care reclamantul a murit după depunerea cererii, Curtea a acceptat că următoarea persoană sau moștenitorul poate, în principiu, să urmărească cererea, cu condiția ca acesta să aibă un interes suficient în acest caz (a se vedea, de exemplu, Centrul pentru Resurse Juridiale în numele Valentin Câmpeanu c. România [GC], nr. 47848/08, § 97, CEDH 2014, cu alte referințe). În această privință, Curtea a examinat dacă persoanele care doresc să continue procedura au fost sau nu rudele apropiate ale reclamantului (a se vedea, printre multe alte autorități, Scherer c. Elveția , 25 martie 1994, §§ 31 și 32, Serie A nr. 287, și Thévenon c. Franța (dec.), nr. 2476/02, CEDH 2006 III).

Ca al doilea criteriu, Curtea a examinat dacă drepturile în cauză erau transferabile. Pe de o parte, Curtea a continuat examinarea cazurilor care implică afirmații pecuniare care au fost transferabile moștenitorilor reclamantului decedat. Pe de altă parte, Curtea a constatat că anumite alte drepturi, cum ar fi cele garantate de articolele 2, 3, 5, 8, 9 și 14, au avut un caracter eminent personal și netransferabil (a se vedea, de exemplu, Sanles Sanles c. Spania (dec.), nr. 48335/99, ECHR 2000 XI). Cu toate acestea, transferabilitatea cererii reclamantului nu este întotdeauna decisivă. Nu numai interesele materiale pe care succesorul unei reclamante decedate le poate urmări prin dorința sa de a menține cererea.

Cazurile privind drepturile omului în fața Curții au, în general, o dimensiune morală și persoanele apropiate de un reclamant pot avea astfel un interes legitim în asigurarea faptului că justiția se face chiar după moartea reclamantului (a se vedea, printre multe alte autorități, Malhous c. Republica Cehă (dec.) [GC], nr. 33071/96, ECHR 2000 XII, și Zverevy c. Rusia (dec.), nr. 55098/10, 5 ianuarie 2016). În primul rând, Curtea observă că dna Gerasimova s-a prezentat ca soră a reclamantului. Cu toate acestea, nu a prezentat Curtea cu dovezi inequívoce privind relația familială cu reclamantul întârziat. Ea a furnizat Curții copii ale pașaportului și certificatului de naștere. Ele conțin informații care ar putea fi considerate doar ca dovezi indirecte de existență a legăturilor familiale.

Restul documentelor, predominant corespondența cu reprezentanții reclamantului, nu conțin, de asemenea, indicație explicită a rudei apropiate. Cu toate acestea, nu este necesar să se asigure veracitatea dnei Depunerea Gerasimova, indiferent de faptul că Curtea consideră că nu poate continua cererea din cauza următoarelor considerații. Curtea reiterează că reclamantul a formulat plângeri în temeiul articolelor 3 și 5 din Convenție cu privire la condițiile inadecvate ale detenției sale, la o lungime excesivă de detenție anterioară și la lipsa unor remedii eficace pentru acestea. Aceste plângeri sunt atât de strânse legate de persoana reclamantului original, încât nu pot fi considerate transferabile (a se vedea, de exemplu, Stankevich c. Ucraina) (dec.), nr. 48814/07, 26 mai 2009; M.P.

și alții c. Bulgaria , nr. 22457/08 , §§ 97 și 99, 15 noiembrie 2011, cu alte referințe; și Brūzītis, c. Letonia (dec.), nr. 15028/04, 26 august 2014). Rămân să fie văzut dacă doamna Gerasimova poate fi considerată încă ca având un interes legitim suficient în acest caz pentru ca Curtea să își continue examinarea. Curtea este conștientă de faptul că dna Gerasimova nu a afirmat că a suferit nici o consecință din presupusa încălcare a drepturilor reclamantului. În plus, nu a contestat faptul că nu a participat în mod activ la procedura și că nu a solicitat contact cu reprezentanții reclamantului după moartea reclamantului. Nu este chiar clar dacă a menținut contactul cu reclamantul înainte de moartea sa și dacă știa despre evoluții importante în viața sa, sau chiar că a depus o cerere cu Curtea.

Având în vedere cele de mai sus, Curtea nu este convinsă că dna Gerasimova are un interes legitim de a continua procedurile în fața Curții în locul reclamantului. În sfârșit, Curtea consideră că respectarea drepturilor omului nu o impune să continue examinarea prezentului caz. În aceste circumstanțe, Curtea constată că nu mai este justificat să continue examinarea cererii și concluzionează în conformitate cu art. 37 alineatul (1) litera (c) din convenție că cererea ar trebui eliminată din lista sa de cazuri. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să scoată cererea din lista sa de cazuri. Efectuată în limba engleză și notificată în scris la 21 ianuarie 2021. Liv Tigerstedt Darian Pavli Președintele adjunct al grefierului interimar

THIRD SECTION

DECISION Application no. 41917/06 Batyr Dzhorakulovich ROZYYEV against Russia The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 17 December 2020 as a Committee composed of: Darian Pavli, President, Dmitry Dedov, Peeter Roosma, judges, and Liv Tigerstedt, Acting Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 31 July 2006, Having regard to the decision to restore the application to its list of cases, Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

The applicant, Mr Batyr Dzhorakulovich Rozyyev, a Russian national, was born in 1970 and lived in Vyazniki. He was represented before the Court by Ms O. Preobrazhenskaya and Mr N. Tsoy, lawyers practising in Strasbourg and Moscow, respectively. The applicant’s complaint about poor conditions of detention was communicated to the Russian Government (“the Government”). On 21 March 2019, the Court (Third Section) sitting as a Committee, delivered a decision in a group of cases, which included the current application (see Rozyyev and Others v. Russia , no. 41917/06 and 19 others, 21 March 2019). It decided to strike the application out of its list of cases in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention on the basis of a unilateral declaration submitted by the Government and awarding the applicant the amount of 13,675 euros (EUR) in respect of pecuniary and non-pecuniary damage and costs and expenses.

On 18 June 2019, the Government made a request to restore the application to the Court’s list of cases, as in the course of the proceedings to enforce the Court’s decision, they were informed that the applicant had died on 28 October 2018. The Government noted that the applicant’s representatives had failed to inform the Court of their client’s death and that no legal heir had manifested intention to join the proceedings in the applicant’s place. On 12 December 2019 the Court decided, under Rule 43 § 5 of the Rules of the Court, to disjoin the current application from those to which it had been joined and to restore it to its list of cases. By letters dated 17 December 2019 and 28 May 2020, sent by registered post, the applicant’s representatives were notified that the application had been restored to the Court’s list of cases and they were invited, in particular, to inform the Court whether there were any heirs who wished to pursue the application before the Court.

By letters dated 20 January and 8 June 2020 the applicant’s representatives informed the Court that Ms Djamilya Gerasimova, who presented herself as a sister of the applicant, wished to pursue the application before the Court. THE LAW The Court must address the question of Ms Gerasimova’s right to pursue the application originally lodged by the applicant, who died on 28 October 2018. Where the applicant has died after the application was lodged, the Court has accepted that the next-of-kin or heir may in principle pursue the application, provided that he or she has sufficient interest in the case (see, for example, Centre for Legal Resources on behalf of Valentin Câmpeanu v. Romania [GC], no. 47848/08, § 97, ECHR 2014, with further references).

In this connection the Court has considered whether or not the persons wishing to pursue the proceedings were the applicant’s close relatives (see, among many other authorities, Scherer v. Switzerland , 25 March 1994, §§ 31 and 32, Series A no. 287, and Thévenon v. France (dec.), no. 2476/02, ECHR 2006 ‑ III). As a second criterion, the Court has examined whether the rights concerned were transferable. On the one hand, the Court has continued the examination of cases involving pecuniary claims that were transferable to the deceased applicant’s heirs. On the other hand, the Court has found that certain other rights, such as those guaranteed by Articles 2, 3, 5, 8, 9 and 14 were of an eminently personal and non-transferable nature (see, for example, Sanles Sanles v. Spain (dec.), no. 48335/99, ECHR 2000 ‑ XI).

However, the transferability of the applicant’s claim is not always decisive. It is not only material interests which the successor of a deceased applicant may pursue by his or her wish to maintain the application. Human rights cases before the Court generally also have a moral dimension and persons near to an applicant may thus have a legitimate interest in seeing to it that justice is done even after the applicant’s death (see, among many other authorities, Malhous v. the Czech Republic (dec.) [GC], no. 33071/96, ECHR 2000 ‑ XII, and Zverevy v. Russia (dec.), no. 55098/10, 5 January 2016). Turning to the present case, the Court first observes that Ms Gerasimova presented herself as the applicant’s sister.

However, she did not present the Court with unequivocal evidence of family relationship with the late applicant. She provided the Court with copies of her passport and birth certificate. They contain information that could only be seen as indirect evidence of existence of family ties. The remaining documents, predominately correspondence with the applicant’s representatives, also do not contain explicit indication of close kinship. Nonetheless, it is not necessary to ascertain the veracity of Ms Gerasimova submissions, as irrespective of that the Court finds her unable to pursue the application due to the following considerations. The Court reiterates that the applicant had raised complaints under Articles 3 and 5 of the Convention about inadequate conditions of his detention, excessive length of pre-trial detention and the lack of effective remedies therefor.

These complaints are so closely linked to the person of the original applicant that they cannot be regarded as transferable (see, for example, Stankevich v. Ukraine (dec.), no. 48814/07, 26 May 2009; M.P. and Others v. Bulgaria , no. 22457/08, §§ 97 and 99, 15 November 2011, with further references; and Brūzītis, v. Latvia (dec.), no. 15028/04, 26 August 2014). It remains to be seen whether Ms Gerasimova can still be regarded as having sufficient legitimate interest in the case for the Court to continue its examination. The Court is mindful that Ms Gerasimova did not state that she had suffered any consequences from the alleged violation of the applicant’s rights. Furthermore, she did not dispute the she did not actively participate in the proceedings and that she did not herself seek contact with the applicant’s representatives after the applicant’s death.

It is not even clear whether she maintained contact with the applicant prior to his death and whether she knew about important developments in his life, or even that he had lodged an application with the Court. In view of the above, the Court is not convinced that Ms Gerasimova has a legitimate interest to pursue the proceedings before the Court in the applicant’s stead. Finally, the Court considers that respect for human rights does not require it to continue the examination of the present case. In these circumstances the Court finds that it is no longer justified to continue the examination of the application and concludes pursuant to Article 37 § 1 (c) of the Convention that the application should be struck out of its list of cases.

For these reasons, the Court, unanimously, Decides to strike the application out of its list of cases. Done in English and notified in writing on 21 January 2021. Liv Tigerstedt Darian Pavli Acting Deputy Registrar President