SMIRNOV AND NOVOSELOVA v. RUSSIA

Comunicat la 6 ianuarie 2021 Publicat la 25 ianuarie 2021 THIRD SECTION Cererea nr. 11005/19 Sergey Leonidovich SMIRNOV și Svetlana Vladimirovna NOVOSELOVA împotriva Rusiei depusă la 15 februarie 2019 DECLARAREA FACTELOR Reclamanții, dl Sergey Leonidovich Smirnov, național bielorusă și dna Svetlana Vladimirovna Novoselova, național rus, s-au născut în 1969 și, respectiv, în 1980 și trăiesc în Perm. Ele sunt reprezentate în fața Curții de către dl A. Bryazgunov, avocat care practică în Perm. Faptele cazului, astfel cum au prezentat reclamanții, pot fi rezumate după cum urmează. Informații de bază Primul reclamant, fost cetățean al URSS, a locuit în Belarus din 1994. În 2001 a primit un pașaport național în Belarus care a fost valabil până în august 2014. În 2003 sau 2005, primul reclamant a sosit în Rusia să se alăture părinților și fraților săi, toți cetățenii ruși, care au locuit în orașul Perm. În iulie 2005, primul reclamant s-a întâlnit cu cel de-al doilea reclamant, iar în noiembrie 2008 au început să trăiască ca familie în Perm, cu copilul ei dintr-o căsătorie anterioară. În noiembrie 2011 au avut o fiică; primul reclamant nu a fost înregistrat ca tatăl ei pe certificatul de naștere. Reclamanții au locuit împreună cu cei doi copii și au lucrat împreună în magazinul lor de reparații de mașini de familie, care au deschis în 2012. Împreună au deținut trei vehicule și echipamentele tehnice pentru afacerea. Potrivit reclamanților, primul reclamant a fost cel care a fost îngrijitor de până de familie și partenerul manager al afacerii de reparare de mașini de familie. În august 2018 primul reclamant a condus la Belarus în speranța de a-și reînnoi pașaportul belarus expirat, dar în absență. La 30 august 2018 s-a întors în Rusia. La 1 septembrie 2018 primul reclamant a fost arestat acasă și dus la poliție, unde a fost acuzat de o încălcare a articolului 18 § 1.1 din Codul de infracțiuni administrative („COA”) Nerespectarea reglementărilor de reședință pentru străini în Rusia și depășirea timpului permis. Procedura privind expulzarea primului reclamant La 3 septembrie 2018 poliția a luat primul reclamant la Curtea de District Sverdlovskiy din Perm („Curtea de District”). La audierea el a admis vinovăția și a declarat că soția sa de drept comun, al doilea reclamant, și fiica lor minoră, precum și copilul celui de-al doilea reclamant care a trăit cu ei, erau resortisanți ruși și că înlăturarea sa din Rusia își va perturba viața de familie. În aceeași dată, 3 septembrie 2018, Curtea de District și-a examinat cazul și a constatat că primul reclamant a încălcat dispoziția menționată anterior a COA, i-a amendat 2.000 de ruble ruse (RUB) (aproximativ 30) euro (EUR) și a ordonat îndepărtarea administrativă (expulsie) din Rusia, ceea ce implică o interdicție de reîntrare de cinci ani. În ceea ce privește acuzațiile primului reclamant cu privire la efectul disruptiv al îndepărtării asupra vieții sale de familie, instanța le-a lăsat fără examinare. În așteptarea îndepărtării, primul reclamant a fost pus în custodie. Primul reclamant a apelat împotriva hotărârii de mai sus la Curtea Regională de Perm („Curtea Regională”), susținând că îndepărtarea sa din Rusia ar perturba, printre altele , viața sa de familie cu cel de-al doilea reclamant și copiii lor din cauza interdicției de reîntrare ulterioare de cinci ani. El a afirmat, de asemenea, că el a fost proprietar de afaceri independent, că el a fost cel care plătește familia și că toate celelalte rude ale sale, adică părinții și frații săi, a locuit, de asemenea, în Rusia. În cele din urmă, el a declarat că el nu a avut nici legături personale, nici familia lăsată în Belarus, și că el nu a avut nici un loc de reședință, nici nu are mijloace de a locui în țara respectivă dacă a fost expulzat acolo. La 19 septembrie 2018, Curtea Regională a susținut ordonanța de expulzare și a declarat că, chiar dacă primul reclamant, ca național al Belarusului, a beneficiat de regimul special de imigrare din cauza acordurilor bilaterale dintre țări, el a rezistat în Rusia pe baza pașaportului expirat. În ceea ce privește argumentele sale privind efectul negativ al expulzării cu interdicția de reîntrare de cinci ani, instanța a declarat următoarele: „... dosarul nu conține informații care arată viața de familie stabilă a S. Smirnov [primul reclamant] cu naționalul rus [al doilea reclamant]. Astfel, nu există motive pentru a susține că eliminarea sa ar interfera cu viața lor de familie ... Nici există dovezi că S. Smirnov are un copil minor, participă la educația ei sau o sprijină material ... În plus, dosarul arată că S. Smirnov locuiește în Rusia din 2003 fără să își înregistreze în mod corespunzător statutul de imigrare, și că până la momentul arestării sale el nu a luat nici un pas pentru a legaliza acest statut; el nu are nicio sursă de venit, oficial șomer, ceea ce arată că el a ignorat legea și ordinul țării; ...” La 5 decembrie 2018 primul reclamant a fost deportat din Rusia. Datorită impunerii îndepărtării administrative, reîntrarea sa în Rusia este interzisă timp de cinci ani de la data îndepărtării. Legea internă relevantă Pentru legislația și practicile interne relevante, a se vedea Muradeli c. Rusia (nr. 72780/12, §§ 45-55, 9 aprilie 2015). COMPLAINT Reclamanții se plâng în temeiul articolului 8 din Convenție că decizia de a elimina primul reclamant și interdicția de intrare de cinci ani a fost o pedeapsă disproporționată pentru infracțiunile administrative comise de el și că instanțele interne nu au examinat argumentele lor referitoare la efectele negative ale expulzării primului reclamant asupra vieții lor de familie. Ordinul de excludere emis la 3 septembrie 2018 în ceea ce privește primul reclamant constituie o ingerință în dreptul reclamantului la respectarea vieții lor de familie în sensul articolului 8 din Convenție? Instanțele interne au examinat în mod corespunzător afirmația primului reclamant cu privire la efectul negativ al ordinului de excludere asupra vieții de familie a reclamanților (a se vedea Üner c. Olanda [GC], nr. 46410/99, §§ 54-60, CEDO 2006 XII, și Jeunesse c. Țările de Jos [GC], nr. 12738/10, § 109, 3 octombrie 2014)?

Communicated on 6 January 2021

Published on 25 January 2021

THIRD SECTION

Application no. 11005/19

Sergey Leonidovich SMIRNOV and Svetlana Vladimirovna NOVOSELOVA

against Russia

lodged on 15 February 2019

STATEMENT OF FACTS

The applicants, Mr Sergey Leonidovich Smirnov, a Belarusian national and Ms Svetlana Vladimirovna Novoselova, a Russian national, were born in 1969 and 1980 respectively and live in Perm. They are represented before the Court by Mr A. Bryazgunov, a lawyer practising in Perm.

The facts of the case, as submitted by the applicants, may be summarised as follows.

The circumstances of the case

Background information

The first applicant, a former citizen of the USSR, resided in Belarus since 1994. In 2001 he received a national passport in Belarus that was valid until August 2014.

In 2003 or 2005 the first applicant arrived in Russia to join his parents and siblings, all Russian nationals, who resided in the town of Perm.

In July 2005 the first applicant met the second applicant, and as of November 2008 they started living as a family in Perm, with her child from a previous marriage. In November 2011 they had a daughter; the first applicant was not registered as her father on the birth certificate.

The applicants lived together with the two children and worked together in their family car repair shop, which they opened in 2012. Together they owned three vehicles and the technical equipment for the business. According to the applicants, the first applicant was the family breadwinner and the managing partner of the family car repair business.

In August 2018 the first applicant drove to Belarus in the hope of having his expired Belarusian passport renewed, but to no avail. On 30

August 2018 he returned to Russia.

On 1 September 2018 the first applicant was arrested at home and taken to the police, where he was charged with a violation of Article 18 §

1.1 of the Code of Administrative Offences (“the COA”)

‑

failure to comply with residence regulations for foreigners in Russia and overstaying the time allowed.

Proceedings concerning the first applicant’s expulsion

On 3 September 2018 the police took the first applicant to the Sverdlovskiy District Court in Perm (“the District Court”). At the hearing he admitted his guilt and stated that his common-law wife, the second applicant, and their minor daughter, as well as the second applicant’s child who lived with them, were Russian nationals and that his removal from Russia would disrupt their family life.

On the same date, 3 September 2018, the District Court examined his case and found the first applicant guilty of having breached the above

‑

mentioned provision of the COA, fined him 2,000 Russian roubles (RUB) (about 30

euros (EUR)) and ordered his administrative removal (expulsion) from Russia, entailing a five-year re-entry ban. As for the first applicant’s allegations of the disruptive effect of the removal on his family life, the court left them without examination. Pending removal, the first applicant was placed into custody.

The first applicant appealed against the above judgment to the Perm Regional Court (“the Regional Court”), alleging that his removal from Russia would,

inter alia

, disrupt his family life with the second applicant and their children on account of the subsequent five-year re-entry ban. He also stated that he was a self-employed business owner, that he was the family breadwinner and that all his other relatives, that is to say his parents and siblings, also resided in Russia. Finally, he stated that he had neither personal connections nor family left in Belarus, and that he had neither a place of residence, nor means to reside in that country if expelled there.

On 19 September 2018 the Regional Court upheld the expulsion order. It stated that even though the first applicant, as a national of Belarus, had enjoyed the special immigration regime due to the bilateral agreements between the countries, he had resided in Russia on the basis of the expired passport. As for his arguments regarding the adverse effect of the expulsion with its five-year re-entry ban, the court stated as follows:

“... the case file does not contain information showing steady family life of S.

Smirnov [the first applicant] with the Russian national [the second applicant]. Thus, there are no grounds to claim that his removal would interfere with their family life... Nor there is evidence that S. Smirnov has a minor child, participates in her upbringing or materially supports her ...

In addition, the case file shows that S.

Smirnov has been living in Russia since 2003 without duly registering his immigration status, and that up to the time of his arrest he had not taken any steps to legalise that status; he has no source of income, officially unemployed, which shows that he ignored the country’s law and order; ...”

On 5 December 2018 the first applicant was deported from Russia. Due to the imposition of the administrative removal, his re-entry into the Russia is banned for five years from the date of the removal.

Relevant domestic law

For the relevant domestic law and practice, see

Muradeli v.

Russia

(no.

72780/12, §§ 45-55, 9 April 2015).

COMPLAINT

The applicants complain under Article 8 of the Convention that the decision to remove the first applicant and the five-year entry ban was a disproportionate punishment for the administrative offence committed by him, and that the domestic courts failed to examine their submissions concerning the adverse effect of the first applicant’s expulsion on their family life.

QUESTIONS TO THE PARTIES

Did the exclusion order issued on 3 September 2018 in respect of the first applicant constitute an interference with the applicants’ right to respect for their family life within the meaning of Article 8 of the Convention? Did the domestic courts duly examine the first applicant’s allegation of the adverse effect of the exclusion order on the applicants’ family life (see

Üner v.

the

Netherlands

[GC], no. 46410/99, §§ 54-60, ECHR

2006

‑

XII, and

Jeunesse v.

the Netherlands

[GC], no. 12738/10, § 109, 3 October 2014)?