UDOVYCHENKO v. UKRAINE

Comunicat la 18 ianuarie 2021 Publicat la 8 februarie 2021 CIFTH SECȚIUNE Cerere nr. 46396/14 Alla Anatoliyivna UDOVYCHENKO împotriva Ucrainei depusă la 17 iunie 2014 OBJETORUL CAUZEI Cererea se referă la condamnarea reclamantului pentru difamare. În comentariul ei la o agenție de televiziune dată în decembrie 2008 după un accident rutier la care a fost martor ocular, reclamantul a declarat că a văzut „fiul lui V.B.” iese din partea șoferului din mașină. Această declarație a fost citat la scară largă în diferite mass-media tipărit și programe TV care implică vinovăția M.B. (fiul lui V.B.) în cauza accidentului de trafic. În cursul anchetei asupra accidentului, poliția a stabilit că o altă persoană, M., conducea masina atunci când a avut loc accidentul.

Procesul penal împotriva M. a fost în cele din urmă încheiat pentru lipsa de corpus delicti În noiembrie 2009 M.B. și V.B. Reclamanții au depus o cerere de difamare împotriva reclamantului și a mai multor organizații media care au distribuit comentariul reclamantului. Mai târziu, reclamanții și-au retras reclamația împotriva mass-media în schimbul promisiunii de a retrage materialul privind accidentul rutier din baza de date media și de a se abține de a invoca implicarea M.B. în accidentul în cauză. Reclamantul a refuzat soluționarea prietenoasă propusă de reclamanții. Prin decizia finală din 18 decembrie 2013, Curtea Supremă Specializată pentru Chestiuni Civile și Criminale a constatat că reclamantul este responsabil pentru difamare.

Reclamantul a fost ordonat să plătească reclamanților 100 000 de hryvnie ucrainene (UAH) (aproximativ 8 000 de euro (EUR) la momentul respectiv) ca prejudiciu moral; aproximativ 12 000 de UAH (aproximativ 1.035 de euro la momentul respectiv) ca prejudiciu material; precum și taxele de judecată. Reclamantul a fost, de asemenea, ordonat să retracteze declarația ei prin aceleași mijloace pe care le-a făcut-o, și anume prin mass-media care l-a difuzat. În baza articolelor 6 și 10 din Convenție, reclamantul se plânge, în esență, de interferența ilegală cu libertatea ei de exprimare și, în special, de faptul că comentariul pe care l-a dat la mass-media nu a interferat cu reputația reclamanților și că sancțiunea impusă la ea era, în orice caz, disproporționată.

A existat vreo interferență cu libertatea de exprimare a reclamantului, în sensul articolului 10 § 1 din Convenție? În cazul în care a fost astfel, această interferență prescrisă de lege și necesară în temeiul articolului 10 § 2? A fost impusă sancțiunii reclamantului proporțională cu scopul urmărit? Sancțiunia impune reclamantului o sarcină excesivă?

Communicated on 18 January 2021 Published on 8 February 2021

FIFTH SECTION

Application no. 46396/14 Alla Anatoliyivna UDOVYCHENKO against Ukraine lodged on 17 June 2014

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The application concerns the applicant’s conviction for defamation. In her commentary to a TV agency given in December 2008 after a road accident to which she was an eyewitness, the applicant stated that she had seen “V.B.’s son” coming out of the driver’s side of the car. This statement was widely cited in different printed media and TV-programmes implying M.B.’s (V.B.’s son) guilt in causing the traffic accident. In the course of the investigation into the accident, the police established that another person, M., was driving the car when the accident occurred. The criminal proceedings against M. were eventually terminated for the lack of corpus delicti . In November 2009 M.B. and V.B. lodged a defamation claim against the applicant and several media organisations which had distributed the applicant’s commentary.

Later on, the claimants withdrew their claim against the media in exchange of the promise to withdraw the material concerning the road accident from the media data-base and to abstain from invoking M.B.’s involvement into the accident at issue. The applicant refused the friendly settlement proposed by the claimants. By a final decision of 18 December 2013, the Higher Specialised Court for Civil and Criminal Matters found the applicant liable for defamation. It noted, inter alia , that the applicant had failed to provide evidence proving the truthfulness of her statement to the media. The applicant was ordered to pay the claimants 100,000 Ukrainian hryvnias (UAH) (about 8,000 euros (EUR) at the relevant time) as non-pecuniary damage; about UAH 12,000 (about EUR 1,035 at the relevant time) as pecuniary damage; and the court fees.

The applicant was also ordered to retract her statement by the same means she had made it, namely through the media which had disseminated it. Relying on Articles 6 and 10 of the Convention, the applicant complains, in essence, about the unlawful interference with her freedom of expression and, in particular, that the commentary she gave to the media did not interfere with the claimants’ reputation and that the sanction imposed on her was, in any event, disproportionate.

QUESTIONS TO THE PARTIES

Has there been an interference with the applicant’s freedom of expression, within the meaning of Article 10 § 1 of the Convention? If so, was that interference prescribed by law and necessary in terms of Article 10 § 2? Was the sanction imposed on the applicant proportionate to the aim pursued? Did the sanction impose an excessive burden on the applicant?