ZĂGREAN v. ROMANIA

Comunicat la 18 ianuarie 2021 Publicat la 8 februarie 2021 CUARTA SECȚIUNE Cerere nr. 13867/19 Simoni ZĂGREAN împotriva României depusă la 4 martie 2019 OBIECTUL CAUZEI Reclamantul a fost condamnat pentru o crimă comisă în Spania în 2004 și condamnat la 20 de ani de închisoare. La 11 octombrie 2017 (decizie notificată reclamantului la 5 septembrie 2018), Curtea de Apel Cluj a susținut concluziile instanței inferioare că, împreună cu un alt om (L.D.), a bătut victima de șaptezeci de ani în inconștiență și l-a aruncat apoi într-o piscină de irigare, unde s-a înecat. Investigațiile penale deschise în Spania în legătură cu infracțiunea care s-a concentrat asupra actelor L.D., care în acel moment au declarat că au fost singurul autor al crimei presupuse comise la 2 iunie 2004. Aceste proceduri s-au încheiat în 2006 cu achitarea L.D. în dubio pro reo Parallel proces penal în rem au fost lansate în România, după plângerea penală depusă în 2004 cu procurorul public de către tatăl victimei. În 2009 aceste proceduri au fost deschise împotriva reclamantului. Patru martori (în principal aparținând comunității românești care lucrează aproape de locul crimei, în Spania) au fost auziți de urmărire penală, care s-au dus în Spania în acest scop; aceste audieri au fost desfășurate fără a permite reclamantului și/sau avocatului său să participe sau să fie prezent. Reclamantul a susținut că condamnarea sa se bazează, printre altele, pe declarațiile acestor martori. În cursul etapei de anchetă a procedurii penale în fața procurorului, au fost elaborate mai multe rapoarte legale în acest caz, în plus față de cele deja existente care au fost emise de autoritățile spaniole relevante în 2004. Ultimul raport a fost emis în 2010, reprezentând afirmativ întrebarea urmăririi judiciare cu privire la dacă infracțiunea ar fi putut fi comisă la 1 iulie 2004 mai degrabă decât la 2 iulie 2004. Instanțele interne au respins cererea reclamantului de concediu de a propune mai multe întrebări experților legiști, de a prezenta un alt raport de experți sau de a fi acordată posibilitatea de a examina experții în instanță. De asemenea, cererea reclamantului de a examina douăzeci și un martor care se presupune că avea cunoștințe despre evenimentele relevante a fost inițial permisă de primul instanța de judecată, care a lansat o cerere de asistență reciprocă în materie penală cu autoritățile spaniole. Cu toate acestea, având în vedere răspunsul acesteia din urmă că faptele indicate au fost deja obiectul anchetelor penale în Spania, cererea a fost refuzată în cele din urmă. Cererea se referă la acuzațiile reclamantei referitoare la nedreptatea procedurii penale împotriva lui. În special, el se plânge despre: - nereexaminarea de către instanțe interne a patru martori ale căror declarații făcute în fața procurorului și în absența apărării au fost folosite pentru a-l condamna; - incapacitatea instanțelor interne de a examina douăzeci și un martor chemat de apărare, în măsura în care autoritățile spaniole au refuzat cererea de asistență reciprocă în materie penală; - refuzul instanțelor interne de a permite cererea de un nou raport criminalistic și/sau de audiere a experților criminaliști, deoarece rapoartele relevante elaborate în acest caz au fost prezentate fără a permite apărării posibilitatea de a participa la acest raport (depunerea de întrebări, formularea de obiecții, numirea unui expert în echipă în numele apărării). Reclamantul a avut o audiere echitabilă în determinarea acuzațiilor penale împotriva sa, în conformitate cu art. 6 §§ § 1 și § 3 litera (d) din Convenție? În special, au fost respectate principiile egalității armelor și procedurilor adversare în ceea ce privește luarea, excluderea și examinarea dovezilor propuse de părți, astfel cum sunt detaliate mai jos? (a) Reclamantul a fost în măsură să examineze, respectiv, martorii împotriva acestuia și să obțină prezența martorilor în numele său, conform articolului 6 § 3 litera (d) din Convenție (a se vedea Schatschaschwili v. Germania [nr. 9154/10, § 100-31, CEDH 2015; și Murtazaliyeva v. Rusia [nr. 36658/05, § 152-59, respectiv 18 decembrie 2018)? (b) Reclamantul a fost autorizat să pună cont de concluziile rapoartelor de experți criminaliști, de exemplu punând întrebări expertului, propunerea de experți să fie incluse în echipă, propunerea de rapoarte de experți alternative sau solicitarea unor examene de experți suplimentare, sau prin solicitarea de avize de experți în alt mod în cursul procesului (a se vedea, de exemplu, Khodorkovskiy și Lebedev c. Rusia) , nr. 11082/06 și 13772/05, § 725, 25 iulie 2013; și Avagyan c. Armenia , nr. 1837/10, § 43, 22 noiembrie 2018)? (c) Apărarea a fost plasată într-un dezavantaj substanțial față de pregătirea și examinarea rapoartelor de experți (a se vedea, de exemplu, Matytsina c. Rusia , nr. 58428/10, § 187, 27 martie 2014)? (d) Mai în general, care au fost cerințele legale pentru ca aceste dovezi să fie admise de către instanță pentru examinare (a se vedea Matytsina , citată mai sus § 194)? (e) În final, reclamantul a oferit garanții procedurale adecvate pentru a compensa incapacitatea de a examina martorii, inclusiv experții criminaliști, în timpul procesului său?

Communicated on 18 January 2021

Published on 8 February 2021

FOURTH SECTION

Application no. 13867/19

Simion ZĂGREAN

against Romania

lodged on 4 March 2019

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The applicant was convicted for a murder committed in Spain in 2004 and sentenced to twenty years’ imprisonment. On 11 October 2017 (decision notified to the applicant on 5 September 2018), the Cluj Court of Appeal upheld the lower court’s findings that the applicant, together with one other man (L.D.), had beaten the seventeen year old victim into unconsciousness, and had then thrown him into an irrigation pool, where he drowned. The criminal investigations opened in Spain in relation to the crime focused on the acts of L.D., who at the time had declared to have been the only perpetrator of the crime allegedly committed on 2 June 2004. These proceedings ended in 2006 with the acquittal of L.D. (

in dubio pro reo

).

Parallel criminal proceedings

in rem

were launched in Romania, following the criminal complaint lodged in 2004 with the public prosecutor by the victim’s father. In 2009 these proceedings were opened against the applicant. Four witnesses (mainly belonging to the Romanian community working close to the place of the murder, in Spain) were heard by the prosecution, who had gone to Spain for that purpose; those hearings were conducted without allowing the applicant and/or his lawyer to participate or be present. The applicant alleged that his conviction relied,

inter alia

, on the statements of these witnesses.

During the investigative stage of the criminal proceedings before the prosecutor, several forensic reports were produced in the case, in addition to the already existing one which had been issued by the Spanish relevant authorities in 2004. The last report was issued in 2010, replying affirmatively to the prosecution’s question as to whether the crime could have been committed on 1 July 2004 rather than 2 July 2004.

The domestic courts dismissed the applicant’s request for leave to propose further questions to the forensic experts, to produce another expert report or to be given the opportunity to examine the experts in court.

Also, the applicant’s request to have examined twenty-one witnesses who allegedly had knowledge of relevant events was initially allowed by the first

‑

instance court, who launched a request for mutual assistance in criminal matters with the Spanish authorities. However, in view of the latter’s response that the indicated facts had already been the object of criminal investigations in Spain, the request was eventually refused. Those witnesses had not been heard by the domestic courts.

The application concerns the applicant’s allegations relating to the unfairness of the criminal proceedings against him. In particular, he complains about:

- the domestic courts’ failure to re-examine four witnesses whose statements made before the prosecutor and in the absence of the defence were used to convict him;

- the domestic courts’ failure to examine twenty-one witnesses called by the defence, in so far as the Spanish authorities had refused their request for mutual assistance in criminal matters;

- the domestic courts’ refusal to allow his request for a new forensic report and/or for the hearing of the forensic experts, as the relevant reports produced in the case had been delivered without allowing the defence the opportunity to participate therein (asking questions, formulating objections, appointing an expert in the team on behalf of the defence).

QUESTIONS TO THE PARTIES

Did the applicant have a fair hearing in the determination of the criminal charges against him, in accordance with Article 6 §§ 1 and 3 (d) of the Convention? In particular, were the principles of equality of arms and adversarial proceedings respected as regards taking, exclusion and examination of evidence proposed by the parties, as detailed below?

(a)

Was the applicant able to respectively examine witnesses against him and to obtain the attendance of witnesses on his behalf, as required by Article 6 § 3 (d) of the Convention (see

Schatschaschwili

v. Germany

[GC], no. 9154/10, §§

100-31, ECHR 2015; and

Murtazaliyeva v. Russia

[GC], no. 36658/05, §§ 152-59, 18 December 2018, respectively)?

(b)

Was the applicant allowed to challenge the conclusions of the forensic expert reports, for instance by putting questions to the expert, proposing experts to be included in the team, proposing alternative expert reports or requesting additional expert examinations, or by soliciting expert opinions otherwise in the course of the trial (see for instance

Khodorkovskiy and Lebedev

v. Russia

, nos. 11082/06 and 13772/05, § 725, 25 July 2013; and

Avagyan v. Armenia

, no. 1837/10, § 43, 22 November 2018)?

(c)

Was the defence placed at a substantial disadvantage vis-à-vis the prosecution regarding the preparation and examination of expert reports (see for instance

Matytsina v. Russia

, no. 58428/10, § 187, 27 March 2014)?

(d)

More generally, what were the legal requirements for such evidence to be admitted by the court for examination (see

Matytsina

, cited above, §

194)?

(e)

Lastly, was the applicant afforded adequate procedural safeguards to compensate his inability to examine the witnesses, including forensic experts, during his trial?