P. împotriva României

Publicată la 11 aprilie 2022 SECȚIUNEA 4 Cererea nr. 36049/21 P. împotriva României introdusă la 7 iulie 2021, comunicată la 25 martie 2022 CU PRIVIRE LA LUXEMBURG violența domestică despre care recurenta susține că a fost victimă împreună cu copiii săi născuți în 2014 și 2016, constând în abuzuri fizice repetate din partea soțului ei, susținute de certificate medicale legale și abuzuri psihologice, susținute de rapoarte de expertiză psihologică. În acest sens, la 24 septembrie 2018, a depus o plângere penală împotriva șefului violenței domestice, amenințare și șantaj. Ancheta penală a fost încă în desfășurare în iulie 2021, data la care a fost introdusă cererea, după o decizie din 18 iunie 2020 a Parchetului în apropierea tribunalului de primă instanță din București … În același timp, recurenta obține în 2018 și 2019 două ordonanțe de protecție succesive pentru ea însăși și copiii săi împotriva soțului ei, pentru perioade de până la 6 luni.

Prin decizia din 8 ianuarie 2021, tribunalul departamental din Teleorman a pronunțat divorțul soților și a decis că autoritatea părintească va fi exercitată în comun de ambii părinți, domiciliul copiilor fiind stabilit în casa mamei, tatăl având dreptul la vizită. Invocând art. 3 din Convenție, reclamanta se plânge de inacțiunea autorităților și de faptul că acestea nu au luat măsurile necesare pentru a o proteja pe ea și pe copiii săi de fostul ei soț, atât prin eliminarea anchetei penale, cât și din cauza ineficienței ordinelor de protecție. Ea consideră că viața ei, sănătatea ei și a copiilor ei sunt încă în pericol.

De asemenea, recurenta invocă art. 14 din Convenție, coroborat cu articolele 2 și 3, pe motiv că autoritățile locale de protecție a copiilor l-au învinuit, în calitate de soție și mamă a copiilor săi, pentru situația de conflict cu fostul ei soț și au ezitat să-i furnizeze asistența necesară, în ciuda hotărârilor judecătorești pronunțate în favoarea sa, pe motiv că tatăl ar avea dreptul să aplice corecții corporale copiilor săi. De asemenea, recurenta contestă decizia Tribunalului de stabilire a exercitării în comun a autorității părintești; în opinia sa, această decizie ar fi consolidat drepturile unui soț abuziv împotriva ei și a copiilor în ciuda unei situații de abuz recunoscut de instanțe atunci când au pronunțat ordonanțele de protecție.

Statul pârât și-a respectat obligațiile pozitive, care decurg din articolele 3 și 8 din convenție, de a efectua o anchetă efectivă în vederea identificării și pedepsirii autorului violenței domestice invocate de reclamant (a se vedea mutatis mutandis Opuz c. Turcia, n 33401/02, § 158 176, CEDH 2009) În plus, statul pârât și-a respectat obligația pozitivă în temeiul acelorași articole din convenție de a garanta recurentei măsuri de protecție adecvate, având în vedere riscul reînnoirii de către fostul său soț a relelor tratamente (a se vedea mutatis mutandis Eremya c. Republica Moldova, nr 3564/11, § 56, 28 mai 2013, Buturuga c. România, nr. 56867/15, § 79, 11 februarie 2020)?În special, autoritățile naționale au luat măsuri adecvate ca urmare a afirmațiilor recurentei potrivit cărora fostul ei soț nu respecta ordinele de protecție pronunțate împotriva sa reclamanta a fost victima unei discriminări pe motive de sex, contrar articolului 14 din Convenție, coroborată cu art. 3 și 8 din Convenție Guvernul este invitat să furnizeze informații cu privire la evoluțiile investigațiilor șefului, printre altele, ale violenței domestice și relelor tratamente aplicate minorilor desfășurați de Parchet lângă tribunalul de primă instanță din districtul 4 București în cauza n 7384/P/2018 privind plângerea penală a recurentei.

Publiée le 11 avril 2022

QUATRIÈME SECTION

Requête n o 36049/21 P. contre la Roumanie introduite le 7 juillet 2021 communiquée le 25 mars 2022

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne la violence domestique dont la requérante affirme avoir été victime avec ses enfants nés en 2014 et 2016, consistant dans des abus physiques répétés de la part de son mari, étayés par des certificats médicaux-légaux et des abus psychologiques, étayés par des rapports d’expertise psychologique. À cet égard, le 24 septembre 2018, elle avait déposé une plainte pénale du chef de violence domestique, menace et chantage. L’enquête pénale était toujours en cours en juillet 2021, date de l’introduction de la requête, après une décision du 18 juin 2020 du parquet près le tribunal de première instance de Bucarest ordonnant d’élargir les poursuites pénales contre le père des enfants aussi au chef de mauvais traitements infligés à des enfants mineurs.

Parallèlement, la requérante obtint en 2018 et 2019 deux ordonnances de protection successives pour elle-même et ses enfants contre son mari, pour des périodes allant jusqu’à 6 mois. Par décision du 8 janvier 2021, le tribunal départemental de Teleorman prononça le divorce des époux et décida que l’autorité parentale sera exercée conjointement par les deux parents, le domicile des enfants étant établi chez la mère, le père ayant le droit de visite. Invoquant l’article 3 de la Convention, la requérante se plaint de l’inaction des autorités et du fait qu’elles n’ont pas pris les mesures nécessaires pour protéger elle-même et ses enfants contre son ex-mari, à la fois en faisant traîner l’enquête pénale et en raison de l’inefficacité des ordonnances de protection.

Elle considère que sa vie, sa santé et celles de ses enfants sont toujours en danger. La requérante invoque également l’article 14 de la Convention, lu en conjonction avec les articles 2 et 3, au motif que les autorités locales de la protection des enfants l’ont blâmée, en tant que femme et mère de ses enfants, pour la situation de conflit avec son ex-mari et ont hésité à lui fournir l’assistance nécessaire, en dépit des décisions de justice rendues en sa faveur, au motif que le père aurait un droit d’appliquer des corrections corporelles à ses enfants. La requérante conteste également la décision du tribunal établissant l’exercice conjoint de l’autorité parentale ; à son avis, cette décision aurait renforcé les droits d’un mari abusif contre elle et les enfants en dépit d’une situation d’abus reconnue par les tribunaux lorsqu’ils ont rendu les ordonnances de protection.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. L’État défendeur a-t-il respecté ses obligations positives, découlant des articles 3 et 8 de la Convention, de mener une enquête effective afin d’identifier et de punir l’auteur des violences domestiques alléguées par la requérante (voir, mutatis mutandis , Opuz c. Turquie , n o 33401/02, §§ 158 ‑ 176, CEDH 2009) ? 2. L’État défendeur a-t-il en outre respecté son obligation positive en vertu des mêmes articles de la Convention de garantir à la requérante des mesures de protection adéquates, compte tenu du risque de renouvellement par son ex-mari des mauvais traitements (voir, mutatis mutandis , Eremia c. République de Moldova , n o 3564/11, § 56, 28 mai 2013, et Buturugă c. Roumanie , n o 56867/15, § 79, 11 février 2020) ? En particulier, les autorités nationales ont-elles pris des mesures adéquates à la suite des allégations de la requérante selon lesquelles son ex-mari ne respectait pas les ordonnances de protection rendue à son encontre ? 3. La requérante a-t-elle été victime d’une discrimination fondée sur son sexe, contraire à l’article 14 de la Convention, lu en conjonction avec les articles 3 et 8 de la Convention ? Le gouvernement est invité à fournir des renseignements sur les développements des investigations du chef, entre autres,

de violence domestique et mauvais traitements infligés aux mineurs accomplies par le parquet près du tribunal de première instance du 4 ème arrondissement de Bucarest dans l’affaire n o 7384/P/2018, concernant la plainte pénale de la requérante.