Comunicat la 19 ianuarie 2021 Publicat la 8 februarie 2021 THIRD SECTION Aplicația nr. 17219/20 S.M. împotriva Rusiei depusă la 12 martie 2020 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dna S.M., este un național rus, care s-a născut în 1982 și trăiește în Voronezh. Ea este reprezentată în fața Curții de către dl I. Sivoldayev, un avocat practicant în Voronezh. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Circumstanțele cazului Reclamantul este mama biologică a I., născut în 2010, și A., născut în 2014. În timpul materialului, reclamantul, cele două fiice și mama ei, dna V.A., au trăit la adresa ei de acasă în Vorozh. Dosarul de caz dezvăluie că reclamantul suferă de dependență de polidrog din 1998. Pe 21 septembrie 2017, reclamantul a fost condamnat pentru fabricare și vânzarea de droguri și condamnat la patru ani de închisoare. Încheierea sentinței a fost suspendată până când copilul reclamantului a împlinit 14 ani. La o dată neespecificată, în 2018, Departamentul Serviciului Federal pentru Execuția Condamnărilor din regiunea Voronezh ( „FSIN”) a solicitat Curții de District Sovetskiy din Voronezh („Tribunalul de District”) să anuleze suspendarea sentinței reclamantului din cauza nefuncției ei de a-și îndeplini atribuțiile în ceea ce privește creșterea și menținerea copiilor săi minori. La 10 septembrie 2018, Curtea de District a respins cererea și a observat că reclamantul a comis o infracțiune administrativă de neglijare a sarcinilor parentale în două ocazii, la 14 decembrie 2017 și la 5 iulie 2018, și a fost amendată în acest sens. De asemenea, la 11 ianuarie 2018, reclamantul a fost avertizat că suspendarea sentinței ar putea fi anulată. În august 2018, reclamantul a găsit un nou loc de muncă; Ye. și A. au mers cu regularitate la școală și grădiniță și au fost emoționale stabile; și reclamantul a participat la activitățile lor educaționale. Curtea a constatat că nu există dovezi că reclamantul nu a reușit să își îndeplinească datoria parentală și nu există motive pentru anularea amânării sentinței. Inspecție a condițiilor de viață ale reclamantului La 9 iunie 2018, 30 ianuarie și 14 februarie 2019, reprezentanți ai Agenției de Custodie și Tutonizare din Vorozh (< δраветско района> ) („autoritatea de îngrijire a copilului”) a inspectat condițiile de viață la adresa de domiciliu a reclamantului. Reclamantul nu a prezentat copii ale rapoartelor. Conținutul acestora a fost rezumat în decizia de judecată din 27 februarie 2019 (a se vedea mai jos). Potrivit raportului din 9 iunie 2018, reclamantul, copiii ei și doamna V.A. a locuit într-un apartament de două camere. Condițiile sanitar-ului apartamentului au fost nesatisfăcute, cu miros neplăcut, gunoi și bunuri personale împrăștiate în jurul valorii de. Raportul din 30 ianuarie 2019 a declarat că apartamentul are mobilierul necesar și aparate domestice și suficientă alimente. Lucrările de reparare și curățare sunt necesare. Copiii au avut loc de dormit și un loc pentru activități educaționale. Inspecția a concluzionat că condițiile de viață sunt satisfăcătoare. Potrivit unui raport din 14 februarie 2019, lucrările de reparație au fost efectuate în una dintre camerele. Condițiile de viață au fost satisfăcătoare. Procedura de privare a reclamantului autorității parentale în ceea ce privește copiii ei La 13 februarie 2019 autoritatea de îngrijire a copilului a interzis o acțiune împotriva reclamantului și fostului soț al acestuia, în scopul de a-i priva de autoritatea lor parentală în ceea ce privește I. și A. Autoritatea de îngrijire a copiilor a susținut, printre altele, că reclamantul a fost condamnat pentru o infracțiune legată de droguri și că a comis o infracțiune administrativă de neglijare a sarcinilor parentale în cinci ocazii. În acțiunile lor nu au specificat detaliile infracțiunii administrative comise de solicitant. În sprijinul acțiunii lor, au menționat, de asemenea, raportul de inspecție din 9 iunie 2018 privind faptul că condițiile de viață sunt nesatisfăcătoare. (a) Procedura înaintea instanței de primă instanță (i) Audierea din 27 februarie 2019, la audiere, reclamantul a susținut că a avut grijă de copiii ei și că între iunie și iulie 2018 ea a finalizat o formare pentru a obține un nou loc de muncă. Curtea a auzit doamna B., ofițer FSIN, care a susținut că reclamantul a vizitat în mod regulat autoritatea de verificare. De asemenea, ea a declarat că, în urma hotărârii instanței din 10 septembrie 2018, atunci când a respins cererea autorităților de anulare a sentinței, reclamantul a demonstrat evoluții pozitive, cum ar fi îmbunătățirea condițiilor de viață și îngrijirea copiilor ei. Curtea a auzit, de asemenea, un ofițer de protecție socială, dna K., care supraveghează familia reclamantului din 2016. A susținut că reclamantul a avut grijă în mod activ de copiii ei în ultimul an și jumătate. Apartamentul reclamantului și condițiile de viață s-au îmbunătățit. (ii) Hotărârea instanței La 27 februarie 2019 Curtea de District Sovetskiy a acordat acțiunea împotriva reclamantului și fostului său soț. În hotărârea sa, a menționat rapoartele de inspecție privind condițiile de viață din 9 iunie 2018, 30 ianuarie și 14 februarie 2019. Curtea a remarcat că reclamantul a fost înregistrat șomer începând cu decembrie 2018. De asemenea, a remarcat referințele pozitive ale reclamantului prezentate de fostul său angajator, care a descris reclamantul ca fiind un angajat responsabil. Curtea a menționat, de asemenea, referințe date de școala și grădiniță la care a participat Y. și A... Potrivit acestora, reclamantul a fost interesat de progresul lor educațional și a participat la școală și la școli și la școli și la școli și evenimente culturale. Curtea a remarcat că, din iulie 2018, reclamantul a vizitat periodic un specialist medical în legătură cu problema ei de dependență de droguri. Curtea a observat că, la 13 septembrie 2016, familia reclamantului a fost înregistrată ca „familia cu dificultăți” (неалаפоолу De asemenea, a remarcat că reclamantul a comis cinci infracțiuni administrative între octombrie 2016 și septembrie 2018 pentru neglijarea sa atribuțiilor parentale și a făcut trimitere la condamnarea sa din septembrie 2017. Hotărârea instanței nu conține detalii cu privire la infracțiunile administrative ale reclamantului. Curtea a menționat apoi informațiile de la un spital pentru copii din data 12 Septembrie 2018, conform căreia, la date neespecificate, reclamantul a vizitat spitalul cu copiii ei într-o stare de intoxicare cu alcool. După observarea depusă de dna B. și dna K. (a se vedea mai sus), instanța a concluzionat că reclamantul ar fi trebuit să își îmbunătățească comportamentul mai devreme, în special în urma condamnării sale în 2017. Septembrie 2018. Referindu-se la art. 69 din Codul familiei ruse (a se vedea „Legea și practicile interne relevante”), Curtea a subliniat că reclamantul a fost condamnat pentru stocarea unei mari cantități de droguri în apartamentul ei unde au locuit copiii ei minori. Curtea a concluzionat că privarea reclamantului autorității parentale nu ar „contraduce interesele copiilor”. În ceea ce privește fostul soț al reclamantului, Curtea a constatat că el nu a arătat nici un interes în educația și educarea copiilor. El a ordonat reclamantului și fostul său soț să fie privat de autoritatea lor parentală. să fie plasate în asistență publică și că reclamantul și fostul său soț plătesc întreținerea pe o bază lunară pentru a sprijini financiar copiii. Curtea a ordonat că reclamantul plătește întreținerea începând cu 17 decembrie 2018. Ordinea instanței privind plata întreținerii a fost pusă în aplicare imediat. Este neclară în data în care copiii au fost eliminați de la solicitant. (b) Procedințe în fața instanței de apel La 1 aprilie 2019, reclamantul a depus un recurs împotriva hotărârii instanței de primă instanță. Ea s-a plâns că Curtea de District nu a avut în vedere în mod corespunzător faptul că condițiile de viață ale acesteia s-au îmbunătățit recent, astfel cum se atestă în rapoartele de inspecție din 30 ianuarie și 14 ianuarie. Februarie 2019. De asemenea, a susținut că în martie 2019 a găsit un nou loc de muncă și a menționat referințe pozitive date de școală și grădiniță la care au participat fiicele sale. La 21 mai 2019, reclamantul a solicitat instanței de apel să amâne audierea deoarece reprezentantul ei nu a fost în oraș și a solicitat instanței să organizeze audierea la 28 mai 2019 când avocatul ei ar putea participa. Curtea a avut audierea la 30 mai 2019. Reclamantul a fost prezent la audierea fără avocat. La 30 mai 2019, Curtea Regională Voronezh a susținut hotărârea Curții de District în apel, reprezentând concluziile sale. Hotărârea instanței de apel nu conține o evaluare a argumentelor reclamantului privind evaluarea necorespunzătoare a rapoartelor din 30 ianuarie și 14 ianuarie. Februarie 2019. Acesta a remarcat, în special, că reclamantul lua droguri de la vârsta de cincisprezece ani și nu supune niciun tratament de reabilitare. Acesta a concluzionat că hotărârea Curții de District a fost motivată și bazată pe o evaluare adecvată a tuturor circumstanțelor relevante. (c) Procedințe în fața instanțelor de cassare La 10 iunie 2019, în cadrul procedurii de reexaminare a cassării, reclamantul a depus un recurs la Curtea Regională Voronezh. În primul rând, ea s-a plâns că instanța de apel a ignorat cererea ei și a avut o audiere la 30 mai 2019, în absența avocatului ei. În al doilea rând, ea a susținut că instanțele i-au privat autoritatea parentală numai din motivele că și-a schimbat comportamentul în urma hotărârii instanței din 10 septembrie 2018 și nu mai devreme. Ea s-a plâns că instanțele nu au avut în vedere evoluțiile pozitive din septembrie 2018. În ultimul rând, reclamantul a menționat rapoartele din 30 ianuarie și 14 ianuarie. Februarie 2019. În cele din urmă, ea s-a plâns că instanța de primă instanță i-a ordonat să plătească întreținerea copiilor începând cu 17 decembrie 2018, adică pentru perioada în care încă locuiau cu ea. La 31 iulie 2019 Curtea Regională Voronezh și-a respins recursul, reprezentând concluziile instanței de primă instanță și ale instanței de apel. Acesta nu conține evaluarea argumentelor reclamantei referitoare la reprezentarea ei în audierea și evaluarea rapoartelor din 30 ianuarie și 14 februarie 2019. La 19 august 2019, reclamantul a depus un recurs la Curtea Supremă a Rusiei. Ea a reiterat argumentele și s-a plâns că nici instanța de apel, nici Curtea de casă nu au abordat argumentele sale. La 12 septembrie 2019, Curtea Supremă a Rusiei a respins apelul reclamantului și nu a găsit niciun motiv pentru a anula deciziile instanțelor inferioare. Legea și practica internă relevante Dispozițiile relevante privind privarea autorității parentale sunt rezumate în Y.I. c. Rusia (nr. 68868/14, §§ 51-55, 25 februarie 2020). COMPLAINTĂ Reclamantul se plâng în temeiul articolului 8 din Convenție că privarea autorității parentale constituie o interferență nejustificată cu viața ei privată și de familie. Reclamantul se plânge, de asemenea, în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția că, prin hotărârea instanței din 27 februarie 2019, a fost ordonată să plătească întreținerea copiilor începând cu 17 decembrie 2018, adică în perioada în care încă locuiau cu ea și au fost dependenți de ea, situand astfel o sarcină financiară excesivă pentru ea. A existat vreo ingerință în dreptul reclamantului de a respecta familia și/sau viața privată în temeiul articolului 8 § 1 din Convenție, ca urmare a privarii autorității ei parentale în ceea ce privește copiii ei, I. și A.? (b) În cazul în care a fost această interferență justificată în temeiul articolului 8 2 din Convenție (a se vedea, de exemplu, Y.I. c. Rusia, nr. 68868/14, §§ 75-96, 25 Februarie 2020)? În special, au fost motivate de instanța internă pentru privarea autorității ei parentale „adecvată și suficientă”? Părțile sunt invitate să prezinte un cont detaliat al procedurii administrative în ceea ce privește reclamantul menționat în hotărârea Curții de District Sovetskiy din Voronezh din 27 februarie 2019. (c) Reclamantul a fost implicat suficient în procesul de luare a deciziilor în cadrul procedurii referitoare la privarea autorității parentale sau, în special, a fost pus într-o poziție în care a fost capabilă să prezinte în mod eficient toate argumentele în opoziția de a fi privată de autoritatea parentală? Copiii reclamantului, Ye. și A., au fost eliminați de la solicitant? Dacă da, la ce dată? Reclamantul a plătit întreținerea copiilor, așa cum a fost ordonat prin hotărârea Curții de District Sovetskiy din Voronezh din 27 februarie 2019? Părțile sunt invitate să prezinte documente relevante. (b) În ceea ce privește hotărârea Curții de District Sovetskiy din Voronezh din 27 februarie 2019 a ordonat reclamantului să plătească întreținerea copiilor ei începând cu 17 decembrie 2018, și având în vedere afirmația reclamantului că în acea perioadă încă locuiau cu ea și depindeau de ea, a existat o interferență cu bucuria pașnică a bunurilor reclamantului, în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1 din Convenție? (c) Dacă da, această interferență a fost justificată?
Communicated on 19 January 2021
Published on 8 February 2021
Application no. 17219/20
S.M.
against Russia
lodged on 12 March 2020
The applicant, Ms S.M., is a Russian national, who was born in 1982 and lives in Voronezh. She is represented before the Court by Mr I. Sivoldayev, a lawyer practising in Voronezh.
The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.
The circumstances of the case
The applicant is the biological mother of Ye., born in 2010, and A., born in 2014. At the material time, the applicant, her two daughters and her mother, Ms V.A., lived at her home address in Voronezh.
The case file reveals that the applicant has been suffering from polydrug addiction since 1998.
On 21 September 2017 the applicant was convicted of manufacture and sale of narcotic drugs and sentenced to four years’ imprisonment. The serving of the sentence was adjourned until the applicant’s younger child turned fourteen years of age.
Proceedings relating to the adjournment of the sentence
On an unspecified date in 2018 the Department of the Federal Service for the Execution of Sentences in the Voronezh Region (
ФКУ УИИ УФСИН России по Воронежской области
) (“FSIN”) requested the Sovetskiy District Court of Voronezh (“the District Court”) to annul the adjournment of the applicant’s sentence due to her failure to perform her duties in raising and maintaining her minor children.
On 10 September 2018 the District Court dismissed the request. It observed that the applicant had committed an administrative offence of neglecting her parental duties on two occasions, on 14 December 2017 and 5
July 2018, and had been fined in this connection. It also noted that on 11
January 2018 the applicant was warned that the sentence adjournment could be annulled. It further noted that in August 2018 the applicant had found a new job; Ye. and A. regularly went to school and kindergarten and they were emotionally stable; and the applicant participated in their educational activities. The court found that there was no evidence that the applicant had failed to perform her parental duties and there were no grounds to annul the adjournment of the sentence.
Inspection of the applicant’s living conditions
On 9 June 2018, 30 January and 14 February 2019 representatives of the Custody and Guardianship Agency in Voronezh (
Управа Советского района городского округа г. Воронежа – орган опеки и попечительства
) (“the childcare authority”) inspected the living conditions at the applicant’s home address. The applicant has not submitted copies of the reports. Their contents were summarised in the court decision of 27 February 2019 (see below).
According to the report of 9 June 2018, the applicant, her children and Ms
V.A. lived in a two-room apartment. The sanitary conditions of the apartment were unsatisfactory, with unpleasant odour, trash and personal belongings scattered around. There was insufficient food.
The report of 30 January 2019 stated that the flat had the necessary furniture and domestic appliances, and enough food. Repair works and clean-up were required. Children had sleeping space and a place for educational activities. The inspection concluded that the living conditions were satisfactory.
According to a report of 14 February 2019, repair works were carried out in one of the rooms. The living conditions were satisfactory.
Proceedings to deprive the applicant of parental authority in respect of her children
On 13 February 2019 the childcare authority brought an action against the applicant and her former husband, seeking to have them deprived of their parental authority in respect of Ye. and A. The childcare authority argued, among other things, that the applicant had been convicted of a drug related crime, and that she had committed an administrative offence of neglecting her parental duties on five occasions. In their action they did not specify the details of the administrative offence committed by the applicant. In support of their action they also referred to the inspection report of 9 June 2018 that the living conditions were unsatisfactory.
(a)
Proceedings before the first-instance court
(i)
The hearing of 27 February 2019
At the hearing the applicant argued that she was taking care of her children and that between June and July 2018 she had completed a training in order to get a new job.
The court heard Ms B., a FSIN officer, who had submitted that the applicant regularly visited the authority for a check-up. She also stated that following the court decision of 10 September 2018 when it had dismissed the authorities’ request for annulment of the sentence adjournment the applicant had demonstrated positive developments, such as improving living conditions and taking care of her children.
The court also heard a social protection officer, Ms K., who monitored the applicant’s family since 2016. She submitted that the applicant was actively taking care of her children for the last year and a half. The applicant’s flat and the living conditions improved.
(ii)
The court’s decision
On 27 February 2019 the Sovetskiy District Court granted the action against the applicant and her former husband.
In its judgment, it mentioned the living conditions inspection reports of 9
June 2018, 30 January and 14
February 2019. The court noted that the applicant was registered as unemployed as of December 2018. It also noted the applicant’s positive references given by her former employer, who described the applicant as a responsible employee. The court also mentioned references given by the school and kindergarten which Ye. and A. attended. According to them, the applicant was interested in their educational progress and she attended school and kindergarten meetings and cultural events. The court noted that since July 2018 the applicant regularly visited a medical specialist in connection with her drug addiction problem.
The court observed that on 13 September 2016 the applicant’s family had been registered as a “family with difficulties” (
неблагополучная семья
) due to the applicant’s drug addiction. It further noted that the applicant had committed five administrative offences between October 2016 and September 2018 for neglecting her parental duties and referred to her conviction of September 2017. The court decision did not contain details about the applicant’s administrative offences. The court then referred to information from a children’s hospital dated 12
September 2018, according to which on unspecified dates the applicant had visited the hospital with her children in a state of alcohol intoxication.
Having noted the witness submissions of Ms B. and Ms K. (see above), the court concluded that the applicant should have improved her behaviour earlier, in particular, following her conviction in 2017. It noted that the positive developments had taken place only following the court decision of 10
September 2018. Referring to Article 69 of the Russian Family Code (see “Relevant domestic law and practice”), the court highlighted that the applicant had been convicted of storing large amount of drugs in her flat where her minor children lived. The court concluded that depriving the applicant of parental authority would not “contradict the interests of the children”.
As to the applicant’s former husband the court found that he did not show any interest in the education and upbringing of the children. It ordered the applicant and her former husband to be deprived of their parental authority. It ordered that Ye. and A. be placed into the public care, and that the applicant and her former husband pay maintenance on a monthly basis to support the children financially. The court ordered that the applicant pay maintenance starting from 17 December 2018. The court’s order regarding the payment of the maintenance was to be enforced immediately. It is unclear on what date the children were removed from the applicant.
(b)
Proceedings before the appellate court
On 1 April 2019 the applicant lodged an appeal against the first-instance court’s judgment. She complained that the District Court had not given a proper consideration to the fact that her living conditions had recently improved as attested by the inspection reports of 30
January and 14
February 2019. She also submitted that in March 2019 she had found a new job and referred to positive references given by the school and kindergarten which her daughters attended.
On 21 May 2019 the applicant requested the appellate court to postpone the hearing because her representative was not in town and she asked the court to hold the hearing on 28 May 2019 when her lawyer would be able to attend. The court held the hearing on 30 May 2019. The applicant was present at the hearing without a lawyer.
On 30 May 2019 the Voronezh Regional Court upheld the judgment of the District Court on appeal, reiterating its findings. The appellate court decision does not contain an assessment of the applicant’s arguments concerning the improper assessment of the reports of 30 January and 14
February 2019. It noted, in particular, that the applicant had been taking drugs since she was fifteen and did not undergo any rehabilitation treatment. It concluded that the District Court’s decision was well-reasoned and based on an adequate assessment of all the relevant circumstances.
(c)
Proceedings before the courts of cassation
On 10 June 2019 in the context of the cassation review procedure the applicant lodged an appeal with the Voronezh Regional Court. Firstly, she complained that the appellate court had disregarded her request and held a hearing on 30 May 2019 in the absence of her lawyer. Secondly, she submitted that the courts had deprived her of parental authority solely on the grounds that she had changed her behaviour following the court decision of 10 September 2018 and not earlier. She complained that the courts had disregarded the positive developments since September 2018. In the latter connection the applicant referred to the reports of 30 January and 14
February 2019. Lastly, she complained that the court of the first instance had ordered her to pay maintenance for children starting from 17 December 2018, that is for the period when they were still living with her.
On 31 July 2019 the Voronezh Regional Court dismissed her appeal, reiterating the findings of the first instance court and the appellate court. It did not contain the assessment of the applicant’s arguments concerning her representation in the appeal hearing and assessment of the reports of 30
January and 14 February 2019.
On 19 August 2019 the applicant lodged an appeal with the Supreme Court of Russia. She reiterated her submissions and complained that the neither the appellate court nor the court of cassation had addressed her arguments.
On 12 September 2019 the Supreme Court of Russia dismissed the applicant’s appeal and found no grounds to quash the decisions of the lower courts.
Relevant domestic law and practice
The relevant provisions concerning deprivation of parental authority are summarised in
Y.I. v. Russia
(no. 68868/14, §§ 51-55, 25 February 2020).
The applicant complains under Article 8 of the Convention that the deprivation of her parental authority constituted an unjustified interference with her private and family life.
The applicant also complains under Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention that by the court judgment of 27 February 2019 she was ordered to pay maintenance for the children starting from 17 December 2018, that is in the period when they were still living with her and were dependent on her, thereby posing an excessive financial burden on her.
1.
(a)
Has there been an interference with the applicant’s right to respect for her family and/or private life under Article 8 § 1 of the Convention, as a result of the deprivation of her parental authority in respect of her children, Ye. and A.?
(b)
If so, was that interference justified under Article 8
§
2 of the Convention (see, for example,
Y.I. v. Russia
, no.
68868/14, §§ 75-96, 25
February 2020)? In particular, were the reasons set out by the domestic courts for the deprivation of her parental authority “relevant and sufficient”? The parties are invited to submit a detailed account of the administrative proceedings in respect of the applicant referred to in the judgment of the Sovetskiy District Court of Voronezh of 27 February 2019.
(c)
Was the applicant sufficiently involved in the decision-making process in the proceedings relating to her being deprived of parental authority? In particular, was the applicant put in a position where she was able to effectively put forward all arguments in objection to being deprived of her parental authority?
2.
(
a)
Were the applicant’s children, Ye. and A., removed from the applicant? If so, on what date? Did the applicant pay the maintenance for the children as ordered by the judgment of the Sovetskiy District Court of Voronezh of 27 February 2019? The parties are invited to produce relevant documents.
(b)
In so far as the judgment of the Sovetskiy District Court of Voronezh of 27 February 2019 ordered that the applicant pay maintenance for her children starting from 17 December 2018, and having regard to the applicant’s allegation that in that period they were still living with her and were dependent on her, has there been an interference with the applicant’s peaceful enjoyment of possessions, within the meaning of Article 1 of Protocol No. 1 of the Convention?
(c)
If so, was that interference justified?