F.M. AND OTHERS v. RUSSIA and 1 other application
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Communicated
F.M. AND OTHERS v. RUSSIA and 1 other application (CtEDO, 2021)
Publicat la 8 noiembrie 2021 SECȚIUNE TERZă Cerințele nr. 71671/16 și 40190/18 F.M. și alții împotriva Rusiei și N.I. împotriva Rusiei depuse la 25 noiembrie 2016 și, respectiv, 15 august 2018 (a se vedea lista anexată) comunicate la 19 octombrie 2021 DECLARAREA FACTELOR O listă a reclamanților este prezentată în tabelul anexat. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de acestea, pot fi rezumate după cum urmează. La date neespecificate între 2002 și 2016, reclamanții au fost recrutați în Kazahstan și Uzbekistan pentru a lucra la Moscova în diferite magazine de produse alimentare deținute de domnul R.M., soția sa, dna Z.M., și sora acesteia, dna Z.I. Cele trei magazine au fost situate în districtul Golyanovo de la Uralskaya, Parkovaya și Novosibirskaya străzi. La sosirea reclamanților, proprietarii de magazine au luat posesia documentelor lor de identitate și a telefoanelor mobile. Reclamanții, se pare, nu s-au înregistrat niciodată ca migranți la forța de muncă, în conformitate cu legislația națională. De la început, proprietarii de magazine nu au permis reclamanților să părăsească sediul magazinului sub amenințări de bătăi și raportarea statutului lor ilegal de migranți la poliție. Ei au lucrat zilnic între 6 a.m. și 2 a.m. cu pauze scurte, dar nu au fost plătite. Sarcinile lor de lucru au inclus curățarea sediul magazinului, transportarea și ambalare mărfuri și exploatare de cumpărături. Proprietarii de magazine și alți colegi de muncă au bătut în mod normal reclamanții pentru performanță de muncă slabă și neobedință. Ei au fost alimentat slab doar cu alimente din magazinul de trecut data de expirare, a dormit pe podea în magazine depozite cu un număr de colaboratori și forțat să consume alcool. Ei nu au fost furnizate cu produse de igienă și îmbrăcăminte suficiente. Contacturile reclamanților cu familia s-au limitat la apeluri ocazionale sub supravegherea proprietarilor de magazine. În timpul inspecțiilor oficiale, reclamanții se ascundeau în depozitele de magazine. Colegii de muncă a reclamanților le-au violat ocazional, adesea prin ordinea proprietarilor de magazine. Prin urmare, toate au conceput copii, cu excepția dnei N.I., reclamantul în cazul nr. 40190/18. Circumstanțe individuale ale reclamanților (a) dna F.M. Primul reclamant a fost orfan care locuiește în Shymkent, Kazakhstan. La o dată neespecificată în 2007, cu vârsta de nouăzeci de ani, s-a mutat la Moscova după oferta domnului R.M. de a lucra la magazinul său de la strada Uralskaya. În 2009 reclamantul a evadat de la magazin. Ea s-a plâns în scurt timp de evenimentele la poliție la departamentul lor local. Ofițerii de poliție au refuzat să accepte formal plângerea și a contactat dl R.M. care a colectat reclamantul și a dus-o înapoi la magazin. La sosirea ei, reclamantul a fost violat de mai multe ori de angajați bărbați ai magazinului. La o dată neespecificată în 2010, reclamantul a dat naștere unui fiu. Când acesta a avut patru luni de vârstă, proprietarii de magazine l-au luat de la ea. În 2010, reclamantul a evadat din nou de la magazin și a plecat pentru Shymkent de unde a depus plângeri cu privire la evenimentele la autoritățile ruse. 10. La 12 iunie 2010, reclamantul a recăpătat custodia fiului său. 11. La 5 august 2010, investigatorul a refuzat să deschidă proceduri penale. Reclamantul nu a fost informat cu privire la această decizie. 12. La 12 august 2010, procurorul de supraveghere a anulat decizia. De atunci, se pare că autoritățile de investigare au emis o serie de alte refuzuri similare care au fost ulterior anulate. (b) dna A.M. 13. La o dată neespecificată în 2007 al doilea reclamant, de asemenea un orfan care locuiește în Shymkent, s-a mutat la Moscova în vârstă de 17 ani după oferta domnului R.M... A lucrat la același magazin împreună cu sora ei, primul reclamant. 14. În 2013 dl N., un frate al doamnei Z.M., a violat reclamantul. În aprilie 2013 a fost dusă la Shymkent, unde mai târziu, la o dată neespecificată, a dat naștere fiului său. Acolo, la o dată neespecificată, s-a plâns la autoritățile Kazakh în legătură cu evenimentele. Dosarul de caz nu conține nici o indicație că al doilea reclamant a depus plângeri la autoritățile ruse. (c) dna G.N. 15. La o dată neespecificată în 2005 a treia solicitantă, în vârstă de 25 de ani, s-a mutat la Moscova din Uzbekistan după o ofertă de la prietenul ei de a lucra la un magazin de cumpărături. Dl R.M. s-a întâlnit la Moscova și a luat la magazinul de la strada Uralskaya. Într-o dată neespecificată, cooperatorul reclamantului a violat-o la ordinul proprietarilor de magazine. Apoi, a devenit însărcinată și la o dată neespecificată în 2010 sau 2011 proprietarii de magazine au forțat-o să facă avort într-un spital. 17. În 2012 proprietarii de magazine au eliberat reclamantul în circumstanțele descrise mai jos (vezi §28 de mai jos) și a plecat spre Kazahstan. (d) dna B.K. 18. La o dată neespecificată în 2002, a patra solicitantă, în vârstă de 24 de ani, s-a mutat la Moscova din Kazakhstan după oferta doamnei Z.I. de a lucra la magazinul ei. A început să lucreze la magazinul situat la strada Novosibirskaya și în scurt timp a fost mutat la cel de la strada Parkovaya. 19. La o dată neespecificată în 2003, a patra solicitantă a dat naștere fiicei sale concepute după viol. La spital, dna Z.I. s-a înregistrat ca mamă a copilului și a luat-o de la solicitant. Reclamantul a fost forțat să lucreze două zile mai târziu. Mai târziu, mai mulți ani mai târziu, dna Z.I. a declarat reclamantului că copilul a murit în vârstă de două ani dintr-o leziune nedefinită. 20. La o dată neespecificată în 2007 reclamantul a dat naștere unui băiat. Reclamantul a fost înregistrat ca mamă, dar dna Z.I l-a luat la scurt timp după aceea. Acesta a permis solicitant contacturi ocazionale cu fiul la fiecare câteva luni. Reclamantul a fost forțat să lucreze la două zile după naștere. 21. La o dată neespecificată în 2009 reclamantul a scăpat de la magazin. Ea s-a plâns în scurt timp de evenimentele la poliție la un departament din afara districtului Golyanovo. Ofițerii nu au acceptat plângerea deoarece departamentul de poliție se presupunea că nu era competența teritorială. După ce nu a găsit departamentul de poliție în districtul Golyanovo, ea s-a întors la magazin. 22. În 2012, proprietarii de magazine au eliberat reclamantul în circumstanțele descrise mai jos (a se vedea punctul 28 de mai jos). La 17 ianuarie 2013 a fost efectuat un examen psihologic psihologic la cererea reclamantului. Acesta a înregistrat tulburări de stres post-traumatice și tulburări de personalitate organică după leziunile fizice și durerea psihică care i-a cauzat angunea mentală gravă. (e) dna N.I. 24. În mai 2016, care este mai mult de câțiva ani după ce ce ceilalți solicitanți au părăsit magazinele, reclamantul, în vârstă de douăzeci de ani, s-a mutat la Moscova pentru a lucra la magazinul din strada Novosibirskaya. 25. La 17 septembrie 2016, reclamantul a evadat de la magazin. La 18 octombrie 2016 a revenit la magazin după amenințările dnei Z.I. de a raporta statutul ei ilegal de migrant la poliție. 26. La 5 decembrie 2016 reclamantul a scăpat din nou de la magazin. O examinare medicală a găsit vânătăi pe piept, cap și în spatele urechii dreapte. La 28 decembrie 2016 a plecat la Shymkent. Investigarea evenimentelor Cazul nr. 71671/16 (a) Investigarea în Rusia 27. La 17 octombrie 2012, ofițerii Departamentului Orașului Moscova al Serviciului Federal de Migrație („Ciutatea Moscova FMS”) au inspectat magazinul de pe strada Novosibirskaya și nu au găsit nereguli. La 30 octombrie 2012, un grup de activiști ai drepturilor omului și jurnaliștii au vizitat magazinul de pe strada Novosibirskaya și și-au filmat locațiile și personalul. Se pare că, ca urmare, proprietarii de magazine au lansat un număr de lucrători. incidentul a fost raportat la FMS orașului Moscova. Următoarea inspecție a magazinului din cauza presupusei forțe de muncă forțată nu a găsit nereguli. 29. La două zile mai târziu, al patrulea solicitant împreună cu un alt colaborator s-a plâns de evenimente. La 4 noiembrie 2012, un investigator al Comitetului investigativ din Moscova a deschis ancheta penală cu privire la privarea presupusă ilegală a libertății. 30. La 6 noiembrie 2012, Procurorul Adjunct al districtului Preobrazhenskiy din Moscova a anulat decizia investigatorului ca fiind nefondată. El a stabilit că reclamanții au avut oportunități de a alerta despre presupusele evenimente mai devreme, dar nu au reușit să facă acest lucru. El a afirmat, de asemenea, că reclamanții au susținut că au fost bătut pentru încălcare în muncă, dar nu „pentru a le priva de libertate”. El a menționat în continuare faptul că reclamanții au avut copii și a concluzionat că, prin urmare, au avut „soți de drept comun”. Prin urmare, în conformitate cu el, reclamanții nu au avut motive să se temă de amenințările de a bate de către dna Z.I. Cu toate acestea, el a stabilit că ancheta nu a luat o serie de măsuri necesare și a trimis cazul pentru anchetă pre-investitoare suplimentară. La 6 februarie 2013, primul, al treilea și al patrulea solicitant împreună cu alți trei colaboratori s-au plângut din nou autorităților în legătură cu evenimentele. 32. La 14 februarie 2013, șeful Departamentului de Poliție din districtul Golyanovo a refuzat să deschidă proceduri penale. El a vorbit în mare parte despre explicațiile proprietarilor de magazine care au refuzat acuzațiile. În cele din urmă, el a constatat că nu există un dosar medical al răzbunărilor reclamanților. În cele din urmă, el a constatat că nu era posibil să se efectueze măsuri de investigație în timp ce reclamanții erau în străinătate. El nu a abordat plângerile privind răpirea copiilor și avortul forțat. Reclamanții nu au fost informați de decizia până în 2015. La 3 iunie 2015 un investigator al Comitetului investigativ de la Moscova a refuzat noi plângeri de către primii, al treilea și al patrulea solicitant împreună cu alte cinci foști colaboratori. El a menționat declarații ale proprietarilor de magazine, angajați, clienți și ofițeri ai autorităților de supraveghere care au refuzat acuzațiile. De asemenea, el a constatat că unii dintre colegii reclamanților au călătorit liber acasă în Kazahstan, dar apoi s-au întors voluntar la magazin și au adus rudele lor să lucreze cu ei. În plus, o căutare în sediile magazinelor a indicat că reclamanții ar fi putut deschide una dintre ieșirile din interior. De asemenea, investigatorul a interogat pe al doilea reclamant care a refuzat acuzațiile celorlalte solicitanți. În cele din urmă, reclamantul a admis că ar fi putut părăsi magazinul și a rămas acolo pentru că a crezut promisiunea dnei Z.I. de a o răsplăti financiar. 34. La 19 ianuarie 2016 Curtea de district Preobrazhenskiy din Moscova a respins o plângere depusă de către primii și al patrulea solicitanți împreună cu alți doi colaboratori împotriva refuzului menționat anterior, deoarece acesta a fost deja anulat de procurorul de supraveghere. 35. La 23 mai 2016, Curtea de oraș din Moscova a respins apelul reclamanților. (b) Investigarea în Kazahstan 36. La 18 februarie 2013, un investigator de poliție din Kazahstan a inițiat proceduri penale împotriva dnei Z.I. și a soțului ei. 37. La 17 aprilie 2013, ancheta a fost suspendată din cauza faptului că nu a cooperat de către autoritățile ruse 38. La 2 februarie 2014, ancheta a fost redeschisă. Cauza nr. 40190/18 39. La 6 și 27 decembrie 2016 reclamantul s-a plâns la poliție în legătură cu evenimentele. Autoritățile de investigare au aderat ulterior la ancheta cu cea existentă cu privire la acuzațiile celorlalte solicitanți. 40. La 9 februarie 2017, un ofițer de poliție de district a refuzat să deschidă proceduri penale. El a făcut referire numai la declarațiile proprietarilor de magazine și angajaților care au refuzat acuzațiile. 41. La 20 februarie 2017, Ombudsmanul rusesc a făcut trimitere autorităților de investigare Ombudsmanului Kazakh pentru a investiga acuzațiile reclamantului. 42. La 5 martie 2017 ofițerul de poliție din district a refuzat să deschidă proceduri penale. El a făcut trimitere numai la refuzul precedent din 9 februarie 2017. 43. La 9 martie 2017 procurorul interimar al districtului Preobrazhenskiy din Moscova a anulat ambele refuzuri pentru anchetă incompletă. 44. La 13 martie 2017 investigatorul a ordonat o examinare medicală forense a reclamantului. Nu este clar dacă examinarea a fost efectuată. 45. La 2 iulie 2017, un alt polițist de district a refuzat să deschidă proceduri penale. El s-a referit numai la explicațiile unui nou proprietar de magazin care a refuzat acuzațiile. 46. La 13 septembrie 2017 Curtea de District Preobrazhenskiy din Moscova a respins plângerea reclamantului împotriva refuzului de mai sus la 4 august 2017 a fost deja anulată de procurorul de supraveghere. 47. La 19 noiembrie 2017 ancheta a refuzat din nou să deschidă proceduri penale. 48. La 22 februarie 2018 Curtea de District Preobrazhenskiy din Moscova a respins plângerea reclamantului împotriva refuzului de mai sus la 5 februarie 2018 a fost deja anulată de procurorul supraveghetor. 49. La 11 aprilie 2018, un investigator al Comitetului investigativ de la Moscova a emis ultimul refuz de deschidere a procedurilor penale. Reclamanții se plâng în temeiul articolelor 3 și 4 din Convenție că autoritățile nu au luat suficiente măsuri pentru a le proteja de tratarea bolilor, precum și de traficul, servituirea și munca forțată sau obligatorie și nu au efectuat o investigație penală adecvată în acest sens. 71671/16 se plânge, de asemenea, că autoritățile nu au reușit să le protejeze și să investigheze tratamentul interzis în temeiul art. 8 din Convenție. În special, primii și al patrulea solicitanți susțin că și-au luat copiii. Reclamanții invocă, în continuare, art. 13 coroborat cu dispozițiile susținute anterior ale Convenției, susținând că nu au avut măsuri eficace în ceea ce privește plângerile lor. În sfârșit, referindu-se la art. 14 din Convenție coroborat cu dispozițiile de fond de mai sus, reclamanții susțin că au fost discriminați din motive de gen, etnie și poziție socioeconomică Reclamanții au respectat criteriile de admisibilitate, astfel cum se prevede la art. 35 § § § 1 și 3 din Convenție? În special, reclamanții au prezentat plângeri la Curte în termenul de șase luni după epuizarea tuturor măsurilor interne? În sensul articolului 4 din Convenție (a se vedea S.M. c. Croația [GC], nr. 60561/14, §§ 279-96, 25 iunie 2020)? Dacă este cazul, a existat o încălcare a dispoziției respective din cauza nerespectării măsurilor adecvate de protecție a reclamanților în acest sens (a se vedea S.M. c. Croația) [GC], menționată mai sus, §§ 304-20)? În special: (a) A pus în aplicare autoritățile un cadru legislativ și administrativ adecvat pentru interzicerea și pedepsirea efectivă a presupusului tratament? (b) Autoritățile au fost conștienți sau ar trebui să fie conștienți de faptul că reclamanții au fost sau au avut riscul real și imediat de a fi traficat sau exploatat? În acest caz, autoritățile au luat măsurile operaționale adecvate în acest sens? (c) Autoritățile au efectuat o anchetă eficientă asupra acuzațiilor reclamanților? Exista o încălcare a articolului 4 din Convenție, luată pe cont propriu sau coroborat cu art. 13, ca urmare a refuzului autorităților de a iniția proceduri penale în acuzațiile reclamanților? Având în vedere acuzațiile reclamanților privind violența fizică și sexuală de către părțile private, a existat o încălcare a articolului 3 din Convenție ca urmare a faptului că autoritățile nu au luat măsurile adecvate împotriva acestui tratament (a se vedea X și alții c. Bulgaria [GC], nr. 22457/16, § 177-91, 2 februarie 2021)? În special: (a) Autoritățile au fost conștienți sau ar trebui să fie conștienți de presupusul tratament? În cazul în care autorizațiile au luat măsurile de protecție adecvate în acest sens? (b) Autoritățile au efectuat o anchetă eficientă asupra acuzațiilor reclamanților? A existat o încălcare a articolului 3 din Convenție, luată de cont propriu sau coroborat cu art. 13, ca urmare a refuzului autorităților de a institui proceduri penale în acuzațiile reclamanților? părțile sunt invitate să formuleze o observație separată cu privire la acuzațiile de: (a) violații; (b) Încheierea forțată a sarcinii celui de-al treilea reclamant. Părțile sunt invitate să producă documente medicale și orice alt document relevant cu privire la acuzațiile de mai sus. Autoritățile au respectat obligația lor pozitivă de a proteja drepturile primei și a patra solicitanți cu privire la acuzațiile de a-și lua copiii de părțile private, astfel cum este garantat de art. 8 din Convenție (a se vedea, mutatis mutandis, Zorica Jovanović c. Serbia , nr. 21794/08, § 68-70, CEDH 2013, și Bédat c. Elveția [GC], nr. 56925/08, § 73, 29 martie 2016)? A existat încălcarea articolului 8 din Convenție, luată pe cont propriu sau coroborat cu art. 13, ca urmare a refuzului autorităților de a institui proceduri penale în acuzațiile reclamanților? Părțile sunt invitate să furnizeze certificate de naștere și orice alte documente relevante referitoare la identitatea copiilor, precum și informațiile privind locația și custodia lor actuală. Au reclamanții la dispoziția acestora orice căi de recurs interne eficace, astfel cum se prevede la art. 13 din Convection, pentru a se plânge despre cele de mai sus? Dacă da, le-au epuizat în mod corespunzător? A existat o încălcare a articolului 14 din Convenție, luată coroborat cu articolele 3, 4 și 8, din cauza atitudinea presupusă pasivă adoptată de autoritățile ruse cu privire la acuzațiile de discriminare ale reclamanților din cauza genului, etniei și poziției lor sociale? Guvernul este solicitat să informeze Curtea cu privire la starea actuală a procedurilor penale instituite asupra plângerilor reclamanților și să prezinte o copie a întregului dosar de anchetă. Apendice nr. Cerere nr. Locată pe numele solicitant Anul nașterii Naționalitate Reprezentat cu 71671/16 25/11/2016 F.M. 1988 Kazahstan A.M. 1989 Kazahstan G.N. 1980 Uzbekistan B.K. 1978 Uzbekistan ASSISTENȚA CENTRUL DREPTURILOR OMULUI 40190/18 15/08/2018 N.I. 1995 Kazahstan CENTRUL DREPTURILOR OMULUI