NICHIFOREL c. ROUMANIE

Comunicată la 20 ianuarie 2021 Publicată la 8 februarie 2021 SECȚIUNEA a patra Cerere nr. 15743/19 Adeluța NICHIFOREL împotriva României, introdusă la 12 martie 2019 OBIECTUL L Recurenta a formulat o plângere penală împotriva medicilor care l-au tratat pe soțul ei, precum și o plângere disciplinară, care susținea, printre altele, că moartea soțului ei a fost cauzată de o reacție cauzată de administrarea de antibiotice și că documentele medicale care atestă că soțul ei fusese testat pentru o posibilă alergie sunt inexacte. Prin decizia din 9 ianuarie 2019, Tribunalul de Primă Instanță din Rădauți a confirmat decizia de clasificare pronunțată de Parchet. Tribunalul, pe baza documentelor medicale depuse la dosar, inclusiv raportul de autopsie și raportul de expertiză medico-legale, a acceptat că a existat o îndoială cu privire la efectuarea testului de alergie, dar a considerat că decesul a avut loc din cauza patimilor victimei.

Instanța a concluzionat că nu a existat nici o abatere medicală din partea medicilor în cauză. Între timp, la 16 noiembrie 2018, Colegiul medicilor din România a confirmat că nu a existat nicio abatere medicală în acest caz. În opinia sa, decesul a avut loc din cauza gravității pneumoniei, precum și a altor boli cronice prezentate de victimă. Din dosar nu reiese dacă reclamanta este constituită parte civilă în procedura penală sau dacă a introdus o acțiune în răspundere civilă delictală separată. Invocând art. 2 din convenție, recurenta susține că decesul soțului său a fost cauzat de o eroare medicală și se plânge că răspunderea personalului medical care are grijă de acesta nu a fost angajată.

RĂSPUNSURI LA PĂRȚI În special, sistemul juridic național a pus la dispoziția recurentei o acțiune civilă care, independent de procedurile penale și/sau disciplinare, ar fi putut permite să se obțină despăgubiri adecvate pentru prejudiciul suferit ca urmare a pretinsei abateri medicale ( Calvelli și Ciglio c. Italia [GC], n 32967/96, § 51, CEDH 2002 I și Lopes de Soura Fernandes c. Portugalia [GC], nr 56080/13, § 215 și 235, 19 decembrie 2017) recurenta este invitată să clarifice dacă aceaceasta este constituită parte civilă în cadrul procedurii penale. Guvernul este invitat să furnizeze copii ale hotărârilor judecătorești relevante.

A fost încălcat dreptul la viață al reclamantei protejat prin art. 2 din convenție (Lops de Sousa Fernandes) , citată anterior, 190 196 și § 203) În special, având în vedere obligațiile pozitive care decurg din art. 2 din convenție, a existat în România la momentul respectiv un cadru de reglementare efectiv care obligă instituțiile spitalicești să adopte măsurile corespunzătoare, în special o abordare în astfel de situații, în vederea protejării vieții pacienților Având în vedere obligațiile procedurale care decurg din art. 2 din Convenție, investigația penală desfășurată în acest caz a fost efectivă în sensul acestei dispoziții? De exemplu, în cazul în care o persoană care a făcut obiectul unei anchete nu a prezentat o cerere de acordare a unei autorizații de introducere pe piață în conformitate cu art. 11 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CE) nr.

Communiquée le 20 janvier 2021 Publié le 8 février 2021

QUATRIÈME SECTION

Requête n o 15743/19 Adeluța NICHIFOREL contre la Roumanie introduite le 12 mars 2019

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête a comme objet le décès du mari de la requérante, survenu le 10 mars 2015 à l’hôpital de Rădăuți des suites d’une pneumonie et l’enquête relative à ce décès. La requérante a formé une plainte pénale contre les médecins ayant soigné son mari ainsi qu’une plainte disciplinaire. Elle faisait notamment valoir que le décès de son mari était dû à une réaction provoquée par l’administration d’antibiotiques et que les documents médicaux attestant que son mari avait été testé pour une éventuelle allergie étaient inexacts. Par une décision du 9 janvier 2019, le tribunal de première instance de Rădăuți a confirmé la décision de classement rendue par le parquet. Le tribunal, se fondant sur les documents médicaux versés au dossier, dont le rapport d’autopsie et le rapport d’expertise médico-légale, a accepté qu’il y avait un doute quant à la réalisation du test de l’allergie, mais a jugé que le décès était survenu en raison des pathologies de la victime.

Le tribunal a conclu qu’il n’y avait pas eu faute médicale de la part des médecins mis en cause. Entretemps, le 16 novembre 2018, le Collège des médecins de Roumanie avait confirmé l’absence de faute médicale en l’espèce. De son avis, le décès était survenu en raison de la gravité de la pneumonie ainsi que des autres pathologies chroniques présentées par la victime. Il ne ressort pas du dossier si la requérante s’est constituée partie civile dans la procédure pénale ni si elle a formé une action en responsabilité civile délictuelle séparée. Invoquant l’article 2 de la Convention, la requérante allègue que le décès de son mari était dû à une erreur médicale et se plaint que la responsabilité du personnel médical soignant n’a pas été engagée.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. La requérante a-t-elle épuisé les voies de recours internes tel qu’exigé par l’article 35 § 1 de la Convention ? En particulier, le système juridique national mettait-il à la disposition de la requérante un recours civil qui, indépendamment de l’issue des procédures pénale et/ou disciplinaire, aurait pu permettre d’obtenir une réparation adéquate pour le dommage subi à la suite de la faute médicale alléguée ( Calvelli et Ciglio c. Italie [GC], n o 32967/96, § 51, CEDH 2002 ‑ I, et Lopes de Sousa Fernandes c. Portugal [GC], n o 56080/13, §§ 215 et 235, 19 décembre 2017) ? La requérante est invitée à clarifier si elle s’est constituée partie civile dans le cadre de la procédure pénale. Le Gouvernement est invité à fournir les copies des décisions judiciaires pertinentes.

2. Y a-t-il eu atteinte au droit à la vie de l’époux de la requérante protégé par l’article 2 de la Convention ( Lopes de Sousa Fernandes , précité, §§ 190 ‑ 196 et § 203) ? En particulier, 3. Compte tenu des obligations positives découlant de l’article 2 de la Convention, y avait-il en Roumanie à l’époque des faits un cadre réglementaire effectif obligeant les établissements hospitaliers à adopter les mesures appropriées, notamment une prise en charge dans des situations telle celle en l’espèce, pour protéger la vie des patients ? 4. Compte tenu des obligations procédurales découlant de l’article 2 de la Convention, l’enquête pénale menée en l’espèce a-t-elle été effective au sens de cette disposition ? L’enquête a-t-elle examiné de manière satisfaisante l’argument principal de la requérante consistant à dire que le décès de son mari était dû à une réaction provoquée par l’administration d’antibiotiques et que des tests n’avaient pas été réalisés en vue de déterminer une éventuelle allergie (voir, en ce sens, Altuğ et autres c. Turquie , n o 32086/07, § 78, 30 juin 2015) ?