2r-250/26 — Încasarea pensiei de întretinere

La 28 august 2024, Ludmila Gultur a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Gheorghe Potînga, intervenient accesoriu Structura Teritorială de Asistență Socială Călărași cu privire la desfacerea căsătoriei și încasarea pensiei de întreținere.

Prin hotărârea din 20 mai 2025 a Judecătoriei Strășeni, sediul Călărași a fost admisă acțiunea depusă de Ludmila Gultur.

La 17 septembrie 2025, Gheorghe Potînga, reprezentat de avocatul Alexei Kebeș a depus cerere de apel nemotivată împotriva hotărârii instanței de fond, solicitând casarea hotărârii cu remiterea cauzei la rejudecare.

Prin încheierea din 7 aprilie 2026 a Curții de Apel Centru, nu s-a dat curs cererii de apel declarată de Gheorghe Potînga, reprezentat de avocatul Alexei Kebeș și s-a acordat apelantului un termen de 10 zile calendaristice din momentul recepționării prezentei încheieri pentru depunerea unei cereri suplimentare de apel, cu indicarea motivelor de fapt şi de drept pe care se întemeiază apelul; prezentarea copiilor de pe cererea de apel suplimentară într-un număr egal cu numărul participanților la proces; prezentarea originalului dovezii de achitare a taxei de stat în mărime de 1 691,46 de lei. S-a explicat apelantului Gheorghe Potînga, reprezentat de avocatul Alexei Kebeș că cererea de înlăturare a neajunsurilor menționate urmează să fie prezentată și înregistrată nemijlocit în Direcția evidență și documentare procesuală a Curții de Apel Centru în termenul stabilit, iar în caz de neîndeplinire a indicațiilor din prezenta încheiere, cererea de apel va fi restituită.

Prin încheierea din 19 mai 2026 a Curții de Apel Centru a fost restituită cererea de apel declarată de Gheorghe Potînga, reprezentat de avocatul Alexei Kebeș împotriva hotărârii din 20 mai 2025 a Judecătoriei Strășeni, sediul Călărași.

La 23 iunie 2026, Gheorghe Potînga, reprezentat de avocatul Alexei Kebeș a depus cerere de recurs împotriva încheierii din 19 mai 2026 a Curții de Apel Centru, solicitând admiterea acesteia, casarea încheierii instanței de apel, cu dispunerea continuării examinării cererii de apel, cu acordarea unui termen 1 rezonabil pentru îndeplinirea formalităților procedurale, în condițiile asigurării comunicării valabile a actelor procedurale.

În esență, în argumentarea recursului recurentul/reprezentantul a indicat că încheierea contestată este nelegală, fiind emisă cu încălcarea normelor de drept procedural și a dreptului de acces la justiție.

S-a invocat faptul că reprezentantul său nu a recepționat încheierea din 7 aprilie 2026, prin care cererii de apel nu i s-a dat curs și a fost acordat un termen de 10 zile pentru înlăturarea neajunsurilor, neexistând o dovadă certă că mesajul electronic expediat la 23 aprilie 2026 a fost efectiv recepționat. În aceste condiții, a opinat că termenul acordat nu putea începe să curgă, iar simpla expediere a unui e-mail, în lipsa confirmării primirii și a dovezii că adresa electronică era înregistrată în PIGD, nu constituie o comunicare valabilă în sensul art. 100 și 105 din Codul de procedură civilă.

De asemenea, recurentul/reprezentantul a susținut că instanța nu a întreprins măsuri pentru a se asigura că acesta a fost informat personal despre încheierea din 7 aprilie 2026 și obligațiile procedurale ce decurgeau din aceasta.

În opinia sa, restituirea cererii de apel pentru neîndeplinirea unor indicații care nu au fost recepționate efectiv constituie o restricție excesivă a dreptului de acces la justiție, contrară art. 20 din Constituție și art. 6 § 1 CEDO.

Totodată, recurentul/reprezentantul a invocat inversarea sarcinii probei privind comunicarea actului procedural, nerespectarea principiului proporționalității la aplicarea sancțiunii restituirii cererii de apel și conduita contradictorie a instanței, relevând că încheierea din 19 mai 2026 i-a fost comunicată reprezentantului abia la 17 iunie 2026, la 29 de zile de la pronunțare.

A mai susținut că instanța a omis să analizeze posibilitatea repunerii în termenul de 10 zile, în condițiile în care neîndeplinirea actelor procedurale s-ar fi datorat necomunicării valabile a încheierii din 7 aprilie 2026.

Art. 425 din Codul de procedură civilă: „Termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii.”

Art. 426 alin. (3) din Codul de procedură civilă: „Recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului şi a referinţei la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor.”

Art. 427 lit. a) din Codul de procedură civilă: „Instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept: a) să respingă recursul şi să mențină încheierea.” 2

Art. 368 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „Dacă cererea de apel nu întruneşte condiţiile prevăzute la art. 364 şi 365 şi dacă cererea este depusă fără plata taxei de stat şi/sau a taxei de timbru, instanţa de apel, în termen de 10 zile de la repartizarea dosarului, dispune printr-o încheiere, fără înştiinţarea participanţilor la proces, să nu se dea curs cererii, acordând apelantului un termen pentru lichidarea neajunsurilor”.

Art. 369 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă: „(1) Instanţa de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă: a) apelantul nu a îndeplinit în termen indicațiile instanţei de apel din încheierea emisă în conformitate cu art.368 alin. (1).”

Art. 56 alin. (3) din Codul de procedură civilă: „Participanții la proces sunt obligaţi să se folosească cu bună-credinţă de drepturile lor procedurale. În cazul abuzului de aceste drepturi sau al nerespectării obligaţiilor procedurale, se aplică sancțiunile prevăzute de legislaţia procedurală civilă.”

Art. 61 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „Participanții la proces sunt obligați să se folosească cu bună-credinţă de drepturile lor procedurale. Instanţa judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se urmărește tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare”.

Din materialele cauzei rezultă că, prin încheierea din 7 aprilie 2026 a Curții de Apel Centru, nu s-a dat curs cererii de apel declarată de Gheorghe Potînga, reprezentat de avocatul Alexei Kebeș și s-a acordat apelantului un termen de 10 zile calendaristice din momentul recepționării prezentei încheieri pentru depunerea unei cereri suplimentare de apel, cu indicarea motivelor de fapt şi de drept pe care se întemeiază apelul; prezentarea copiilor de pe cererea de apel suplimentară într- un număr egal cu numărul participanților la proces; prezentarea originalului dovezii de achitare a taxei de stat în mărime de 1 691,46 de lei (f.d.79-81).

Încheierea respectivă a fost notificată reprezentantului recurentului, avocatul Alexei Kebeș, prin intermediul poștei electronice, la 23 aprilie 2026 (f.d.82).

Conform art. 22 alin. (4) lit. c) din Codul civil și art. 48 alin. (2) din Legea nr. 124 din 19 mai 2022 privind identificarea electronică și serviciile de încredere, notificarea transmisă prin poștă electronică se consideră ajunsă la destinatar din momentul în care a intrat în sistemul informațional indicat de acesta și poate fi accesată. În cauze similare, Curtea Supremă de Justiție a clarificat în mod expres momentul de la care începe să curgă termenul acordat pentru înlăturarea 3 neajunsurilor, statuând cu fermitate asupra acestui aspect (decizia nr. 2r-335/25, § 49-50; 2r-110/26, § 25; 2r-141/26, § 33-34).

Potrivit obligațiilor sale procesuale, reprezentantul recurentului a avut o datorie de diligență în gestionarea comunicării electronice, care include inter alia verificarea poștei electronice. O eventuală ignorare a verificării poștei electronice nu poate justifica lipsa de cunoștință, mai ales că prin prisma art. 100 alin. (11) din Codul de procedură civilă, metoda principală de comunicare a actelor din partea instanței de judecată este poșta electronică. (decizia nr. 2r-27/26, § 40; decizia nr. 2r-484/25, §37)

Prin urmare, acțiunile instanței de apel privind comunicarea încheierii se încadrează în prevederile art. 100 alin. (1) și (11) din Codul de procedură civilă, potrivit cărora actele transmise prin mijloace electronice se consideră recepționate la data expedierii. Comunicarea este, astfel, prezumată ca fiind valabilă din momentul transmiterii, iar confirmarea de primire din partea destinatarului nu este condiție de validitate.

Așadar, apelantul/reprezentantul fiind notificat despre încheierea instanței de apel din 7 aprilie 2026, prin care nu s-a dat curs apelului şi s-a acordat termen pentru lichidarea neajunsurilor cererii de apel, nu a luat măsurile necesare, după cum sugerează jurisprudența CEDO, de a proteja drepturile de acces la instanță, în speță îndeplinirea la timp a indicațiilor instanței de apel, care i-a acordat termen rezonabil pentru înlăturarea neajunsurilor apelului.

În jurisprudența sa, Curtea Supremă de Justiție a indicat că neajunsurile constatate în încheierea de nu da curs cererii de apel urmează a fi înlăturate în totalitate (a se vedea decizia nr. 2r-191/25) în termenul și în modul corespunzător (a se vedea decizia nr. 2r-297/25, 2r-345/25).

Contrar, se reiterează că, în termenul acordat, apelantul/reprezentantul nu a îndeplinit obligațiile stabilite prin încheierea din 7 aprilie 2026.

Drept urmare, Completul de judecată constată că, în temeiul art. 369 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă, Curtea de Apel Centru a dispus întemeiat, prin încheierea din 19 mai 2026, restituirea apelului urmare a neîndeplinirii indicațiilor procesuale.

Completul de judecată apreciază ca neîntemeiată susținerea reprezentantului recurentului privind pretinsa necomunicare a încheierii din 7 aprilie 2026, întrucât transmiterea acesteia a fost realizată în condițiile prevăzute de lege, iar dovada corespondenței electronice confirmă expedierea actului.

Veridicitatea adresei de corespondență indicată, nu poate fi negată de către reprezentantul recurentului. La diferite etape procesuale, adresele de corespondență menționate au fost folosite pentru comunicarea cu instanța de 4 judecată. Folosirea de către parte a unei adrese electronice în relația procesuală cu instanța echivalează cu exprimarea unei așteptări rezonabile că actele de procedură emise de instanța vor fi comunicate pe aceeași cale.

În așa mod, instanța de recurs apreciază critic argumentele invocate în cererea de recurs, deoarece acestea poartă un caracter declarativ. Or, omisiunea de verificare a corespondenței și înlăturarea a neajunsurilor este imputabilă părții/reprezentantului acestuia şi nu reprezintă o încălcare de procedură admisă de instanța de apel. De altfel, în conformitate cu art. 75 alin. (4) din Codul de procedură civilă, culpa reprezentantului este echivalentă culpei părţii.

Mai mult, apelantul nu a făcut uz nici de prevederile art. 115 (instituția prelungirii termenului de procedură)/art. 116 (instituția repunerii în termen) din Codul de procedură civilă.

În această ordine de idei, având în vedere că încheierea din 19 mai 2026 a Curții de Apel Centru a fost pronunțată cu respectarea normelor procedurale, iar motivele recursului sunt declarative și neîntemeiate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție respinge recursul declarat de Gheorghe Potînga, reprezentat de avocatul Alexei Kebeș, și menține încheierea recurată.

În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 din Codul de procedură civilă COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Respinge recursul declarat de Gheorghe Potînga, reprezentat de avocatul Alexei Kebeș. Menține încheierea din 19 mai 2026 a Curții de Apel Centru, în cauza civilă Ludmila Gultur împotriva lui Gheorghe Potînga, intervenient accesoriu Structura Teritorială de Asistență Socială Călărași cu privire la desfacerea căsătoriei și încasarea pensiei de întreținere. Decizia este irevocabilă. Președinte Diana Stănilă Judecători Ana Cucerescu Gheorghe Stratulat 5