2r-110/26 — Încasarea prejudiciului moral

La 6 septembrie 2024, Victor Saranciuc a depus o cerere de chemare în judecată împotriva S.R.L. „Unioninfo”, intervenient accesoriu Agenția Națională Transport Auto privind încasarea prejudiciului moral.

Prin hotărârea din 11 iunie 2025 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, acțiunea a fost respinsă.

La 16 iunie 2025, avocatul Alexei Kebeș, în interesele lui Victor Saranciuc a declarat apel împotriva hotărârii din 11 iunie 2025, solicitând casarea integrală a hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri, prin care acțiunea înaintată să fie admisă integral.

Prin încheierea din 25 noiembrie 2025 a Curții de Apel Centru, nu s-a dat curs cererii de apel depuse de avocatul Alexei Kebeș, în interesele lui Victor Saranciuc. S-a acordat un termen de 10 zile calendaristice din momentul primirii copiei încheierii pentru depunerea unei cereri suplimentare de apel, cu indicarea motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază apelul, precum și pentru prezentarea copiilor de pe cererea de apel suplimentară într-un număr egal cu numărul participanților la proces.

Prin încheierea din 27 ianuarie 2026 a Curții de Apel Centru, s-a restituit cererea de apel depusă de avocatul Alexei Kebeș, în interesele lui Victor Saranciuc.

La 20 februarie 2026, avocatul Alexei Kebeș, în interesele lui Victor Saranciuc, a declarat recurs împotriva încheierii din 27 ianuarie 2026 a Curții de Apel Centru, solicitând casarea acesteia și restituirea spre rejudecare a chestiunii soluționate prin încheierea casată.

Recurentul invocă faptul că, din încheiere, rezultă că expedierea unei hotărâri prin poșta electronică către un reprezentant desemnat, în lipsa dovezii recepționării, ar fi ca și un act finit/realizat. În altă ordine de idei, susține că reprezentantul, în perioada lunilor ianuarie–februarie 2026, s-a aflat în concediu medical, ca urmare a fracturii unei mâini. De asemenea, arată că încheierea din 25 noiembrie 2025, expediată la 8 decembrie 2025, a fost recepționată de reprezentant la 19 februarie 2026. 1

Articolul 425 din Codul de procedură civilă: „Termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii.”

Articolul 426 alin. (3) din Codul de procedură civilă: „Recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului şi a referinţei la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor.”

Articolul 427 lit. a) din Codul de procedură civilă: „Instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept: a) să respingă recursul şi să mențină încheierea.”

Articolul 428 alin. (1) din Codul de procedură civilă, preevde că: ,,(1) Decizia instanţei de recurs emisă după examinarea recursului împotriva încheierii rămâne irevocabilă din momentul emiterii. Decizia se plasează pe pagina web a instanței la data emiterii”.

Articolul 364 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de apel se depune în scris la instanţa judecătorească a cărei hotărâre se atacă, cu plata taxei de stat şi/sau a taxei de timbru în cazul în care apelul se impune cu taxă, în condiţiile legii”.

Articolul 368 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Dacă cererea de apel nu întruneşte condiţiile prevăzute la art. 364 şi 365 şi dacă cererea este depusă fără plata taxei de stat şi/sau a taxei de timbru, instanţa de apel, în termen de 10 zile de la repartizarea dosarului, dispune printr-o încheiere, fără înştiinţarea participanţilor la proces, să nu se dea curs cererii, acordând apelantului un termen pentru lichidarea neajunsurilor”.

Articolul 369 alin. (1) lit. a), alin. (2) din Codul de procedură civilă: „(1) Instanţa de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă: a) apelantul nu a îndeplinit în termen indicaţiile instanţei de apel din încheierea emisă în conformitate cu art. 368 alin. (1). (2) Încheierea judecătorească de restituire a cererii de apel poate fi atacată cu recurs”.

Articolul 110 din Codul de procedură civilă: „Termen de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanţa (judecătorul), participanţii la proces şi alte persoane legate de activitatea instanţei trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte”.

Articolul 113 din Codul de procedură civilă: „Dreptul de a efectua actul de procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de instanţa de judecată. Nerespectarea termenului atrage după sine decăderea din dreptul de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel.”

Articolul 22 alin. (1), (3), (4) lit.c) și alin. (5) al Codului civil: 2 „(1) Se consideră notificare comunicarea unui act juridic sau a unei informații într-un scop juridic. (3) Notificarea produce efecte din momentul cînd ajunge la destinatar, cu excepția cazului în care aceasta prevede un efect întîrziat. (4) Notificarea se consideră ajunsă la destinatar: c) în cazul unei notificări transmise prin poștă electronică sau prin alt mijloc de comunicare individuală, cînd poate fi accesată de către destinatar; sau (5) Notificarea se consideră că a ajuns la destinatar după îndeplinirea uneia dintre cerințele prevăzute la alin. (4), oricare dintre acestea este îndeplinită mai întîi.”

Articolul 48 alin. (1) și (2) al Legii nr. 124 din 19 mai 2022 privind identificarea electronica și serviciile de încredere: „(1) Dacă semnatarul sau creatorul sigiliului electronic și destinatarul documentului electronic nu au convenit altfel, moment al expedierii documentului electronic se consideră momentul intrării acestuia în sistemul informațional care nu este controlat de către semnatar sau creatorul sigiliului electronic ori de către intermediarul în circulația electronică a documentelor care expediază documentul electronic în numele semnatarului sau al creatorului sigiliului electronic. (2) Dacă semnatarul sau creatorul sigiliului electronic și destinatarul documentului electronic nu au convenit altfel, momentul recepționării documentului electronic se consideră momentul intrării acestuia în sistemul informațional indicat de destinatar. În cazul în care destinatarul documentului electronic nu a indicat sistemul informațional respectiv, documentul electronic se consideră recepționat din momentul intrării acestuia în sistemul informațional al destinatarului, iar în cazul în care destinatarul nu dispune de un asemenea sistem – din momentul extragerii de către destinatar a documentului electronic din sistemul informațional prin care a fost transmis.”

Articolul 61 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1)Participanții la proces sunt obligați să se folosească cu bună-credinţă de drepturile lor procedurale. Instanţa judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se urmărește tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare.”

Studiind materialele dosarului, Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat împotriva încheierii contestate urmează a fi respins, reieșind din următoarele considerente.

În jurisprudența sa, Curtea Supremă de Justiție a indicat că neajunsurile constatate în încheierea de nu da curs cererii de apel urmează a fi înlăturate în totalitate (a se vedea decizia nr. 2r-191/25) și în modul corespunzător (a se vedea decizia nr. 2r-297/25). Odată ce instanța de apel a emis o încheiere de a nu da curs cererii de apel, în care au fost indicate în mod clar, expres și lipsit de echivoc obligațiile ce revin apelantei pentru a pune pe rol cererea sa, sarcina respectării acestor indicații îi aparține exclusiv părții căreia îi incumbă obligația, adică 3 apelanților. Prin urmare, apelantul și reprezentantul trebuia să manifeste diligența necesară pentru a se conforma integral și în termen prescripțiilor instanței, asigurând înlăturarea în totalitate și în modul corespunzător a neajunsurilor constatate (decizia nr. 2r-208/25, §27).

În speță, prin încheierea din 25 noiembrie 2025, Curtea de Apel Centru a acordat apelantului un termen de 10 zile calendaristice din momentul primirii copiei de pe încheiere pentru înlăturarea neajunsurilor. Totodată, apelantului i s-a explicat expres că, în cazul neîndeplinirii indicațiilor instanței, cererea de apel va fi restituită.

Din materialele dosarului rezultă că această încheiere a fost comunicată reprezentantului apelantului la 8 decembrie 2025, prin expediere la adresa electronică indicată de acesta, *****@gmail.com (f.d. 89). Potrivit art. 22 alin. (4) lit. c) din Codul civil și art. 48 alin. (2) din Legea nr. 124 din 19 mai 2022, notificarea transmisă prin poștă electronică se consideră ajunsă la destinatar din momentul în care a intrat în sistemul informațional indicat de acesta și poate fi accesată. Într-o cauză similară, Curtea Supremă de Justiție a clarificat în mod expres momentul de la care începe să curgă termenul acordat pentru înlăturarea neajunsurilor, statuând cu fermitate asupra acestui aspect (decizia nr. 2r-335/25, § 49-50). Prin urmare, comunicarea încheierii la adresa electronică indicată chiar de avocat a produs efecte juridice de la data expedierii acesteia în sistemul informațional indicat. În consecință, termenul acordat pentru înlăturarea neajunsurilor a expirat la 18 decembrie 2025.

Având în vedere că apelantul nu a înlăturat neajunsurile în termenul acordat prin încheierea din 25 noiembrie 2025, instanța de apel a aplicat sancțiunea prevăzută de art. 369 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă.

În susținerea recursului, recurentul invocă lipsa unei comunicări efective, menționând că nu există dovada recepționării actului, iar instanța s-ar fi limitat la simpla expediere tehnică a acestuia, ceea ce, în opinia sa, nu putea justifica aplicarea sancțiunii decăderii. Aceste susțineri nu pot fi reținute și nu justifică omisiunea înlăturării neajunsurilor. Potrivit jurisprudenței Curții Supreme de Justiție, confirmarea expedierii și a recepționării unui document transmis prin poșta electronică se atestă prin extrasul generat de operatorul serviciului electronic, din care rezultă datele expeditorului și ale destinatarului, data și ora expedierii, precum și atașamentul transmis. În mod corespunzător, în ipoteza unei neexpedieri ori a unei erori tehnice, sistemul generează mențiuni exprese privind imposibilitatea transmiterii mesajului sau returnarea acestuia către expeditor. Cu alte cuvinte, expeditorul va primi un mesaj separat de la „Mail delivery system” sau extrasul dedus analizei va cuprinde mesajul de la „Mail delivery system” conform căruia operatorul poștal va explica cauzele care au stat la baza returnării mesajului către expeditor. De regulă, acesta este informat că transmiterea mesajului nu a fost posibilă, deoarece 4 adresa nu a fost găsită sau ea nu poate primi emailuri (decizia nr. 2r-363/24, §54; nr. 2r-385/25, §38 ).

În speță, în lipsa unor asemenea mențiuni de eroare și în prezența extrasului aferent din portalul poștei electronice a instanței de apel, se confirmă că încheierea Curții de Apel Centru din 25 noiembrie 2025, prin care nu s-a dat curs cererii de apel, a fost notificată reprezentantului apelantului, avocatului Alexei Kebeș la 8 decembrie 2025 (f.d. 89).

Nu pot fi reținute nici argumentele recurentului referitoare la faptul că reprezentantul său s-ar fi aflat în concediu medical în perioada ianuarie–februarie 2026, ca urmare a fracturii unei mâini. Acest argument este lipsit de relevanță juridică pentru justificarea neexecutării obligațiilor procesuale stabilite prin încheierea din 25 noiembrie 2025, deoarece termenul acordat pentru înlăturarea neajunsurilor expirase încă din 18 decembrie 2025. Cu alte cuvinte, starea de sănătate invocată pentru lunile ianuarie–februarie 2026 este ulterioară momentului la care dreptul procesual de a remedia neajunsurile era deja stins prin decădere.

Mai mult, chiar și examinată în sine, această susținere a rămas la nivelul unei simple afirmații. În jurisprudența Curții Supreme de Justiție, aceasta a tranșat în situații comparative faptul că aflarea unui participant la proces în concediu medical nu constituie în mod automat o imposibilitate absolută de a întreprinde acțiuni procesuale. În acest caz, urmează a fi verificată conduita acestuia pe perioada concediului și dacă acesta a avut o posibilitate obiectivă de a comunica cu instanțele și de a-și proteja drepturile procesuale (decizia nr. 2r-479/25, §48-51).

Recurentul nu a prezentat niciun înscris medical care să ateste perioada exactă a incapacității temporare de muncă, natura și intensitatea limitărilor funcționale, precum și imposibilitatea obiectivă de a comunica cu instanța sau cu clientul. Or, nu orice concediu medical echivalează, prin el însuși, cu o imposibilitate absolută de exercitare a drepturilor procedurale. Un asemenea impediment trebuie dovedit și trebuie să fie apt să explice în mod concret de ce partea nu a putut acționa în termenul procedural incident. În prezenta cauză, asemenea probe nu există.

Avocatul Alexei Kebeș, acționând în interesele lui Victor Saranciuc, avea obligația de a manifesta diligența și prudența corespunzătoare raporturilor juridice la care participa. Nerespectarea acestei obligații constituie, în temeiul art. 75 alin. (4) din Codul de procedură civilă, culpa sa, culpă care, potrivit art. 14 din Codul civil, nu poate fi invocată, întrucât ar echivala cu obținerea unor foloase prin invocarea propriei culpe și conduite neconforme.

În asemenea circumstanțe, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că, instanța de apel corect și legal a restituit apelul depus de avocatul Alexei Kebeș, în interesele lui Victor Saranciuc. 5

În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 din Codul de procedură civilă,