2ra-215/26 — Constatarea încălcării dreptului la examinarea cauzei în termen rezonabil si repararea prejudiciului

La 21 iulie 2023, Valerii Vinedictov a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiție al Republicii Moldova cu privire la constatarea încălcării dreptului la examinarea cauzei în termen rezonabil și repararea prejudiciului.

Prin hotărârea din 18 martie 2024 a Judecătoriei Chişinău, sediul Centru a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea depusă de Valerii Vinedictov.

La 22 martie 2024 prin intermediul poștei electronice, Valerii Vinedictov, reprezentat de avocatul Alexei Kebeș, a declarat apel nemotivat, iar la 11 noiembrie 2024 a prezentat apelul motivat împotriva hotărârii instanței de fond.

Prin decizia din 19 martie 2025 a Curții de Apel Centru a fost respins, din lipsă de temei, apelul declarat de Valerii Vinedictov, reprezentat de avocatul Alexei Kebeș și s-a menținut hotărârea din 18 martie 2024 a Judecătoriei Chişinău, sediul Centru.

La 16 aprilie 2025, prin intermediul poștei electronice, Valerii Vinedictov, reprezentat de avocatul Alexei Kebeș a depus recurs nemotivat împotriva deciziei din 19 martie 2025 a Curții de Apel Centru.

Prin încheierea din 30 aprilie 2025 a Curții Supreme de Justiție a fost restituită cererea de recurs depusă de Valerii Vinedictov, reprezentat de avocatul Alexei Kebeș, în temeiul art. 438 alin. (2) din Codul de procedură civilă.

La 15 martie 2026, prin intermediul poștei electronice, Valerii Vinedictov, reprezentat de avocatul Alexei Kebeș a depus cerere de recurs împotriva deciziei din 19 martie 2025 a Curții de Apel Centru, solicitînd admiterea acesteia, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe cu pronunțarea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii.

Art. 429 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Pot fi atacate cu recurs deciziile pronunțate de curțile de apel în calitatea lor de instanțe de apel, cît și hotărîrile pronunțate de curțile de apel.”

Art. 433 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art. 434.”

Art. 434 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă: „(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel. (2) Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.”

Art. 389 alin. (4) din Codul de procedură civilă: „(4) Decizia integrală se întocmeşte în termen de 45 de zile lucrătoare de la pronunțarea dispozitivului deciziei şi se publică pe pagina web a instanţei judecătoreşti.”

Art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă: „(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.”

Art. 75 alin. (4) din Codul de procedură civilă: „(4) Actele procedurale efectuate de reprezentant în limitele împuternicirilor sale sînt obligatorii pentru persoana reprezentată în măsura în care ele ar fi fost efectuate de ea însăși. Culpa reprezentantului este echivalentă culpei părții.”

Art. 100 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de chemare în judecată și actele de procedură se comunică participanților la proces și persoanelor interesate, contra semnătură, prin intermediul persoanei împuternicite, prin poștă, cu scrisoare recomandată și cu aviz de primire, prin intermediul biroului executorului judecătoresc, la adresa electronică indicată în cererea de chemare în judecată sau înregistrată prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor, sau prin alte mijloace care să asigure transmiterea textului cuprins în act și confirmarea primirii lui, precum și prin delegație judiciară.”

Art. 110 din Codul de procedură civilă: „Termen de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanța (judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de activitatea instanței trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte.”

Art. 111 alin. (1), (2) și (3) din Codul de procedură civilă: „(1) Actele de procedură se efectuează în termenul prevăzut de lege. În cazul în care nu este stabilit prin lege, termenul de procedură se fixează de către instanța 2 judecătorească. (2) Termenul de procedură se instituie prin indicarea unei date calendaristice, datei comunicării actului de procedură, a unei perioade sau prin referire la un eveniment viitor și cert că se va produce. În ultimul caz, actul de procedură poate fi efectuat în decursul întregii perioade. (3) Dacă începutul curgerii termenului este determinat de un eveniment sau moment în timp care va surveni pe parcursul zilei, inclusiv de comunicarea actului de procedură, atunci ziua survenirii evenimentului sau a momentului nu se ia în considerare la calcularea termenului.”

Art. 113 din Codul de procedură civilă: „Dreptul de a efectua actul de procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de instanța de judecată. Nerespectarea termenului atrage după sine decăderea din dreptul de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel.”

Art. 56 alin. (3) din Codul de procedură civilă: „(3) Participanţii la proces sunt obligaţi să se folosească cu bună-credinţă de drepturile lor procedurale. În cazul abuzului de aceste drepturi sau al nerespectării obligaţiilor procedurale, se aplică sancţiunile prevăzute de legislaţia procedurală civilă.”

Art. 61 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Participanţii la proces sunt obligaţi să se folosească cu bună-credinţă de drepturile lor procedurale. Instanţa judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se urmăreşte tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare.”

Din materialele cauzei rezultă că decizia integrală din 19 martie 2025 a Curții de Apel Centru a fost expediată recurentului și reprezentantului acestuia, avocatul Alexei Kebeș, prin intermediul poștei electronice, la 26 iunie 2025 (f.d. 99).

În jurisprudența sa, Curtea Supremă de Justiție a tranșat deja faptul că din conținutul art. 100 alin. (1) din Codul de procedură civilă, rezultă că principalul criteriu după care se realizează comunicarea actelor de procedură este cel al asigurării eficiente a transmiterii textului cuprins în act și confirmarea primirii lui (Decizia nr. 2ra-435/25, §23).

Astfel, instanța de apel a transmis în mod legal și în conformitate cu art. 100 alin. (1) din Codul de procedură civilă copia deciziei integrale, îndeplinind astfel obligațiile procedurale privind comunicarea actelor procesuale. 3

În absența oricăror probe care să ateste imposibilitatea tehnică de transmitere ori recepționare a mesajului, precum și în lipsa unei notificări de eroare generate de sistemul de poștă electronică, nu există niciun temei factual sau juridic pentru a pune la îndoială valabilitatea comunicării. În aceste condiții, transmiterea actului judecătoresc la adresa electronică utilizată de reprezentant urmează a fi considerată legal și valabil efectuată.

În consecință, termenul de declarare a recursului a început să curgă la 27 iunie 2025, respectiv din ziua imediat următoare comunicării deciziei integrale, și s-a împlinit la 28 august 2025, inclusiv. Prin urmare, orice recurs depus ulterior acestei date este tardiv.

Cu toate acestea, la 15 martie 2026, prin intermediul poștei electronice, avocatul Alexei Kebeș, în interesele lui Valerii Vinedictov, a declarat recurs împotriva deciziei din 19 martie 2025 a Curții de Apel Centru (f.d. 115-118). Iar, în susținerea admisibilității recursului sub aspectul termenului, recurentul/reprezentantul nu a invocat nici un argument.

Deși, în virtutea obligației de diligență profesională și a exercitării cu bună- credință a drepturilor procedurale, reprezentantul era ținut să verifice cu regularitate corespondența electronică la adresa indicată în actele depuse la dosar și să depună în termen recursul împotriva deciziei instanței de apel. Or, potrivit art. 75 alin. (4) din Codul de procedură civilă, actele procedurale efectuate de reprezentant în limitele împuternicirilor sale sunt obligatorii pentru persoana reprezentată, iar culpa reprezentantului este echivalentă culpei părții.

Subsecvent, exercitarea de către avocatul Alexei Kebeș, în interesele lui Valerii Vinedictov a căii de atac – recursul, a doua oară peste aproximativ 10 luni (16 aprilie 2025) de la data depunerii cererii de recurs pentru prima dată, nu poate fi reținută de către Curtea Supremă de Justiție pentru a considera recursul ca fiind depus în termen.

Or, omiterea efectuării actului de procedură (depunerea recursului) în interiorul termenului legal, se datorează în exclusivitate comportamentului pasiv al recurentului/reprezentantului, care urma să dea dovadă de responsabilitate și atitudine activă la folosirea cu bună-credință de drepturile și obligațiile sale procedurale.

Întrucât termenul de recurs are natura unui termen imperativ și peremptoriu, nerespectarea sa atrage sancțiunea inadmisibilității recursului.

Completul de judecată subliniază că, termenele procedurale asigură un cadru optim pentru desfășurarea actului de justiție, având rolul de a ordona acțiunile procedurale și de a consolida securitatea raporturilor juridice. Drepturile 4 procesuale ale unei persoane pot fi exercitate doar în limitele stabilite de legiuitor, cu respectarea cerințelor legale, inclusiv a termenelor prevăzute. După expirarea acestor termene, titularul dreptului nu mai poate valorifica respectivul drept în fața instanței.

În consecință, prin depunerea cererii de recurs la 15 martie 2026, recurentul/reprezentantul a omis termenul legal de exercitare a căii de atac, deși avea obligația procesuală de a manifesta diligența necesară și de a exercita un rol activ în cadrul prezentului litigiu.

Nerespectarea termenului de recurs este, așadar, rezultatul exclusiv al conduitei procesuale pasive a recurentului/reprezentantului, care avea obligația legală de a acționa prompt și cu responsabilitate. Admiterea unui recurs declarat tardiv ar aduce atingere principiului securității raporturilor juridice și ar submina încrederea în actul de justiție.

Din considerentele expuse și constatând că recursul formulat a fost depus cu depășirea termenului legal prevăzut de art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, Completul de judecată va declara inadmisibil recursul depus de către Valerii Vinedictov, reprezentat de avocatul Alexei Kebeș.

În conformitate cu art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. b), art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Consideră inadmisibil recursul declarat de Valerii Vinedictov, reprezentat de avocatul Alexei Kebeș, împotriva deciziei din 19 martie 2025 a Curții de Apel Centru. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Ion Munteanu Gheorghe Stratulat 5