2ra-313/25 — Repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la examinare în termen rezonabil a hotărîrii judecătorești

La 8 mai 2024, Mihail Guzic a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenienți accesorii Consiliul municipal Chișinău și executorul judecătoresc Grigore Stoian, cu privire la constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești și repararea prejudiciului cauzat.

Prin hotărârea din 31 iulie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, acțiunea a fost admisă parțial. S-a încasat din contul bugetului de stat, prin intermediul Ministerului Justiției al Republicii Moldova, în beneficiul lui Mihail Guzic, suma de 50 000 de lei cu titlu de prejudiciu moral, cauzat prin încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii din 5 mai 2009 a Curții de Apel Chișinău, pronunțată în dosarul nr. 3-1290/08, precum și suma de 7 140 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată. În rest, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

La 2 august 2024, Ministerul Justiției al Republicii Moldova a declarat apel împotriva hotărârii din 31 iulie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii primei instanțe și pronunțarea unei noi hotărâri de respingere a cererii de chemare în judecată.

La 5 august 2024, Mihail Guzic a declarat apel împotriva hotărârii din 31 iulie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, solicitând admiterea apelului, casarea parțială a hotărârii primei instanțe și pronunțarea unei noi hotărâri de admitere integrală a cererii de chemare în judecată.

Prin decizia din 16 aprilie 2025 a Curții de Apel Centru, apelurile declarate de Mihail Guzic și de Ministerul Justiției al Republicii Moldova au fost respinse ca neîntemeiate, fiind menținută hotărârea din 31 iulie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

La 26 mai 2025, Mihail Guzic a declarat recurs împotriva deciziei din 16 aprilie 2025 a Curții de Apel Centru, solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe în partea ce ține de cuantumul prejudiciului moral, precum și pronunțarea unei noi hotărâri de admitere integrală a cererii de chemare în judecată. 1

La 18 august 2025, cauza a fost repartizată, în mod automat-aleatoriu, judecătorului-raportor al Curții Supreme de Justiție, Gheorghe Stratulat.

La 12 septembrie 2025, Ministerul Justiției al Republicii Moldova a declarat recurs împotriva deciziei din 16 aprilie 2025 a Curții de Apel Centru, solicitând admiterea recursului, casarea integrală a deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, precum și pronunțarea unei noi hotărâri de respingere, ca neîntemeiată, a cererii de chemare în judecată depuse de Mihail Guzic.

La 8 iulie 2026, Mihail Guzic a depus o cerere de accelerare a procedurii de judecare a cauzei, solicitând urgentarea examinării recursurilor, invocând durata îndelungată a procesului.

Articolul 192 alin. (1), (11) și (2) din Codul de procedură civilă: „(1) Cauzele civile se judecă în primă instanţă în termen rezonabil. Criteriile de determinare a termenului rezonabil sînt: complexitatea cauzei, comportamentul participanţilor la proces, conduita instanţei judecătoreşti şi a autorităţilor relevante, importanţa procesului pentru cel interesat. Respectarea termenului rezonabil de judecare a cauzei se asigură de către instanţă. (11) În situaţia în care, la judecarea unei cauze concrete, există pericolul de încălcare a termenului rezonabil, participanţii la proces pot adresa instanţei care examinează cauza în fond o cerere privind accelerarea procedurii de judecare a cauzei. Examinarea cererii se face în absenţa părţilor, în termen de 5 zile lucrătoare, de către un alt judecător sau de un alt complet de judecată decât cel care examinează cauza. (2) Cauzele privind încasarea pensiei de întreţinere, apărarea drepturilor şi intereselor minorului, repararea prejudiciului cauzat prin vătămare a integrităţii corporale sau prin altă vătămare a sănătăţii ori prin deces, litigiile de muncă, contestarea actelor normative, a hotărârilor, acţiunilor sau inacţiunilor autorităţilor publice, ale altor organe şi organizaţii, ale persoanelor oficiale şi funcţionarilor publici se judecă de urgenţă şi în mod prioritar.”

Potrivit art. 192 alin. (1) din Codul de procedură civilă, caracterul rezonabil al duratei procedurii se apreciază în funcție de complexitatea cauzei, comportamentul 2 participanților la proces, conduita instanței și a autorităților relevante, precum și importanța procesului pentru persoana interesată. Aceste criterii se examinează în ansamblu și prin raportare la circumstanțele concrete ale cauzei.

Cererea de accelerare reprezintă un remediu procesual preventiv, aplicabil atunci când, din modul de desfășurare a procedurii, rezultă un pericol real de încălcare a dreptului la judecarea cauzei într-un termen rezonabil. În consecință, simpla durată a procedurii nu justifică, prin ea însăși, accelerarea, fiind necesară identificarea unor perioade de inactivitate nejustificată sau a altor împrejurări care denotă tergiversarea examinării cauzei.

În același sens, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, caracterul rezonabil al duratei unei proceduri nu se apreciază în mod abstract, ci în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze, printr-o evaluare globală a întregii proceduri (Frydlender împotriva Franței, §43; König împotriva Germaniei, §98). În plus, Curtea a statuat că întârzierile survenite într-o anumită etapă a procedurii nu conduc, prin ele însele, la concluzia încălcării art. 6 §1 din Convenție, atât timp cât durata totală a procedurii nu este excesivă (Pretto și alții împotriva Italiei, §37), fiind incompatibile cu exigențele Convenției Europene pentru Protecția Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale doar perioadele îndelungate de stagnare, lipsite de o justificare obiectivă (Beaumartin împotriva Franței, §33).

Raportând aceste principii la circumstanțele cauzei, Completul de judecată constată că împotriva deciziei instanței de apel au fost declarate două recursuri, prin care părțile au formulat solicitări procesuale opuse. Examinarea admisibilității acestora a fost stabilită pentru 28 ianuarie, 10 iunie și 24 iunie 2026, fiind ulterior amânată pentru studierea suplimentară a materialelor cauzei. Următorul termen a fost stabilit pentru 16 septembrie 2026.

Astfel, din materialele prezentate nu rezultă că dosarul ar fi rămas fără examinare pentru o perioadă îndelungată ori că procedura s-ar afla într-o stare de stagnare nedeterminată. Cauza a fost stabilită în mod repetat pentru examinarea admisibilității recursurilor, iar următorul termen se află la un interval apropiat de data examinării cererii de accelerare.

Completul de judecată ia în considerare importanța litigiului pentru Mihail Guzic. Totuși, acesta nu a invocat argumente concrete, circumstanțe excepționale sau temeiuri obiective care să justifice admiterea cererii de accelerare.

Prin urmare, raportând durata procedurii la stadiul cauzei, activitatea procesuală desfășurată, obiectul și complexitatea acesteia, precum și la existența unui termen concret pentru examinarea admisibilității recursurilor, completul de judecată nu constată existența unui pericol actual de încălcare a dreptului la judecarea cauzei într-un termen rezonabil. 3

Din considerentele menționate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că cererea depusă de Mihail Guzic privind accelerarea procedurii de judecare a cauzei urmează a fi respinsă.

Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 190, art. 192 alin. (11) și art. 269- 270 din Codul de procedură civilă,