2ra-442/25 — Constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătorești, repararea prejudiciului moral

La 10 august 2022, Igor Hlopeţchi a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției privind constatarea faptului neexecutării deciziei Curții de Apel Chișinău din 16 decembrie 2015, pentru perioada 15 noiembrie 2019 până la momentul pronunțării hotărârii, și încasarea din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului Justiţiei în beneficiul său a prejudiciului moral în mărime de 200 001 lei.

În motivarea acțiunii, Igor Hlopeţchi menționează că, la 22 iulie 2013, a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Ghelici Fiodor şi Claudia Iaţco, cu participarea intervenienţilor accesorii, inclusiv mai multe instituţii mass-media, solicitând apărarea onoarei şi demnităţii şi repararea prejudiciului moral. A indicat că, prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 18 decembrie 2014, acţiunea a fost admisă parţial, fiind recunoscute drept defăimătoare şi lipsite de suport factologic declaraţiile pârâţilor, aceştia fiind obligaţi să dezmintă informaţia răspândită la 19 iunie 2013, precum şi să achite, în mod solidar, suma de 50 000 lei cu titlu de prejudiciu moral. Hotărârea a fost menţinută prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 16 decembrie 2015 şi încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 20 aprilie 2016. Reclamantul a relevat că titlul executoriu nr. 2-548/2014 se află în procedura executorului judecătoresc Bănărescu Anatolie, iar în vederea executării acestuia a informat executorul despre existenţa unei creanţe a Claudiei Iaţco faţă de bugetul de stat, în sumă de 151 276 lei, suficientă pentru acoperirea creanţei sale. În acest context, a fost înaintată somaţie de aplicare a sechestrului către Ministerul Justiţiei şi Ministerul Finanţelor, susţinând că, potrivit art. 99 Cod de executare, creanţa se consideră sechestrată din momentul recepţionării somaţiei. A mai menţionat că, în august 2018, angajaţi ai Ministerului Finanţelor au recepţionat documentele privind suma menţionată, însă, contrar obligaţiilor legale, mijloacele financiare sechestrate au fost transferate la contul Ministerului Finanţelor, de unde au fost ridicate de Claudia Iaţco, fără a fi direcţionate către contul executorului judecătoresc, fapt ce a compromis procedura de executare şi i- a lezat drepturile de creditor. De asemenea, a susținut că, prin decizia Curţii de 1 Apel Chişinău din 24 ianuarie 2019, s-a dispus schimbarea modului de executare a titlului executoriu, stabilindu-se o compensaţie bănească de 1 000 unităţi convenţionale - 20 000 lei, iar în prezent valoarea creanţei, inclusiv dobânzile de întârziere, constituie 150 000 lei. Reclamantul a susţinut că, având în vedere natura obligaţiei de dezminţire şi efectele negative continue ale informaţiilor false, este îndreptăţit să solicite repararea prejudiciului în temeiul Legii nr. 87. În acest sens, la 16 august 2019, a înaintat acţiune împotriva Ministerului Justiţiei, cu participarea Ministerului Finanţelor, a unui angajat al acestuia şi a executorului judecătoresc, invocând încălcarea art. 6 § 1 CEDO şi a art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie, prin neexecutarea hotărârii judecătoreşti într-un termen rezonabil. A menţionat că, prin hotărârea Judecătoriei Chişinău (sediul Buiucani) din 14 noiembrie 2019, s-a constatat încălcarea drepturilor sale şi s-a acordat despăgubire morală, ulterior majorată la 35 000 lei prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 16 iunie 2020, menţinută de Curtea Supremă de Justiţie la 30 septembrie 2020. Totodată, a subliniat că, în pofida caracterului definitiv al hotărârilor judecătoreşti, acestea nu au fost executate nici până în prezent, fiind depăşit un termen de peste trei ani. A mai arătat că autorităţile nu au realizat nici stabilirea cotei-părţi din bunul imobil aparţinând Claudiei Iaţco, deşi există o hotărâre judecătorească în acest sens. În final, a relevat că răspândirea informaţiilor defăimătoare şi neexecutarea hotărârilor judecătoreşti i-au provocat consecinţe profesionale şi personale negative, menţinându-l într-o stare de incertitudine continuă.

Prin decizia din 11 decembrie 2024 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins cererea de apel declarată de Ministerul Justiției al Republicii Moldova și s-a menținut hotărârea din 12 februarie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

În motivarea deciziei, instanța de apel a reținut ca fiind corectă și legală soluția instanței de fond cu privire la temeinicia parțială a acțiunii depuse de Hlopețchi Igor. În contextul pretențiilor înaintate, instanța de apel a reținut că remediu intern eficient de apărare a dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei este creat prin Legea privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti nr. 87 din 21 aprilie 2011.

Instanţa de apel, a menționat că potrivit jurisprudenţei sale constante, CEDO a opinat că executarea unei hotărâri sau decizii, indiferent de instanţă, trebuie să fie considerată ca făcând parte integrantă din „proces” în sensul art. 6 din Convenţie (cauza Hornsby împotriva Greciei, hotărârea din 19 martie 1997, § 40). Prin urmare, în cazul din speță vinovăția în tergiversarea executării în termen rezonabil a hotărârii judecătorești nu poate fi imputată lui Igor Hlopețchi, o perioadă foarte îndelungată de timp. Astfel, cererea de apel înaintată de Ministerul Justiției al Republicii Moldova, prin care s-a solicitat casarea integrală a hotărârii instanței de fond, este una neîntemeiată și s-au respins argumentele invocate de reprezentantul apelantului Ministerul Justiției ca neprobate și nefondate, or din materialele cauzei reiese cu certitudine faptul că a fost încălcat dreptul lui Hlopețchi Igor la executarea în termen rezonabil a deciziei Curții de Apel Chișinău din 16 decembrie 2015.

În acest sens, instanța de apel a evidențiat că executorul judecătoresc Bănărescu Anatolie nu a făcut uz de toate instrumentele juridice puse la dispoziția sa acordate de legiuitor în cazul refuzului sau a imposibilității executării documentului executorului judecătoresc, fiind constatat încălcat dreptul lui Hlopețchi Igor la executare, în termen rezonabil, a hotărârii judecătorești.

Cu referire la temeinicia pretenției de reparare a prejudiciului moral cauzat lui Hlopețchi Igor prin încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a actului judecătoresc, instanța de apel a apreciat ca fiind legală și corectă soluția instanței de fond în partea admiterii acesteia, în mărime de 35 000 lei.

În argumentarea recursului, a indicat drept temei prevederile art. 432 alin. (1) lit. a) și e) din Codul de procedură civilă, susținând că decizia instanței de apel se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor.

Invocă faptul că modul în care Legea nr. 87/2011 a fost interpretată de către instanțele inferioare se află în contradicție directă cu concluziile Curții Supreme de Justiție în cauze similare și, în mod inevitabil, trebuie să conducă la casarea actelor judecătorești atacate. De asemenea, susține că instanțele de fond și de apel au apreciat în mod arbitrar raportul motivat prezentat de executorul judecătoresc și nu au examinat în mod corespunzător problematica executării deciziei Curții de Apel, întrucât în speță au existat factori obiectivi și justificați, care nu angajează răspunderea patrimonială a statului.

Art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă: ,,Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel”.

Art. 432 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă: „Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenţei uniforme a Curţii Supreme de Justiţie; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudenţa Curţii Supreme de Justiţie; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanţa nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale. Temeiurile menţionate la alin. (1) lit. d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanţa de apel.”

Art. 433 alin. (1)-(2) din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (1); a1) recursul este depus împotriva unui act ce nu se supune recursului, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 429 alin. (5); 4 b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat; e) problema juridică invocată în recurs nu este de o importanță fundamentală pentru dezvoltarea jurisprudenței; f) recursul este vădit neîntemeiat. (2) Recursul declarat în temeiul art. 432 alin. (1) lit. e) nu poate fi declarat inadmisibil în temeiul alin. (1) lit. e) din prezentul articol.”

Art. 440 alin. (1) și alin. (2) din Codul de procedură civilă: „(1) În cazul în care se constată existenţa unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părţilor, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conţine sumar faptele cauzei, motivele şi temeiul inadmisibilităţii, se publică pe pagina web oficială a Curţii Supreme de Justiţie şi se expediază părţilor.”

Din materialele cauzei rezultă că decizia motivată a instanței de apel a fost expediată participanților la proces la data de 8 mai 2025 (Vol. II, f.d. 179). Prin urmare, recursul declarat la 8 iulie 2025 este considerat depus în termenul stabilit de art. 434 din Codul de procedură civilă.

În aprecierea recursului declarat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova, Completul de judecată îl califică ca fiind vădit neîntemeiat în sensul art. 433 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă. Recurentul a invocat drept temei art. 432 alin. (1) lit. a) și lit. e) din Codul de procedură civilă, susținând că interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție și că instanța de apel ar fi apreciat în mod vădit nerezonabil probele administrate. Totuși, recurentul nu indică în mod concret care probe ar fi fost denaturate, ignorate sau analizate eronat.

Analiza recursului relevă că acesta nu formulează critici de drept, ci reiau obiecții de fapt deja examinate și apreciate de instanța de apel. Astfel, Ministerul Justiției exprimă dezacord față de soluția privind acordarea prejudiciului moral și a cheltuielilor de judecată, fără a arăta vreo eroare de drept în aplicarea Legii nr. 87/2011.

În virtutea art. 5 alin. (1) din Legea nr. 87/2011, în urma constatării faptului că a fost încălcat dreptul la […] executarea în termen rezonabil a hotărîrii 5 judecătoreşti, instanţa de judecată decide asupra acordării unei satisfacţii echitabile de la bugetul de stat în contul reparării prejudiciului moral […].

Pentru repararea prejudiciului cauzat prin neexecutarea în termen rezonabil a unei hotărâri, instanțele trebuie să aplice criteriile din art. 6 § 1 CEDO și jurisprudența CtEDO: complexitatea cauzei, comportamentul autorităților și al părților, buna sau reaua-credință, eventualele întârzieri nejustificate, precum și miza litigiului pentru reclamant.

Sarcina de a proba prejudiciul moral nu incumbă reclamantului, evaluarea făcându-se individual, în funcție de circumstanțele cauzei și argumentele ambelor părți. În cauza Ernestina Zullo vs. Italia (10 noiembrie 2004), CtEDO a subliniat că mărimea despăgubirii se raportează și la nivelul de trai din statul respectiv.

În temeiul Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, acest principiu se traduce prin necesitatea ca partea vătămată să primească o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral suferit. Cuantumul despăgubirilor trebuie stabilit astfel, încât acesta să aibă efect compensatoriu şi nu trebuie să constituie nici sume excesive pentru autorii daunelor şi nici venituri nejustificative pentru victimele daunelor.

Instanța de apel și-a motivat decizia într-un mod complet și riguros, a stabilit corect circumstanțele de fapt relevante ale cauzei, a determinat în mod just natura raportului juridic litigios, a identificat și aplicat corect normele de drept incidente, iar cuantumul despăgubirii de 35 000 de lei acordate cu titlu de prejudiciu moral este proporțional și justificat în raport cu circumstanțele speței.

Cuantumul de 35 000 lei stabilit de instanța de apel cu titlu de prejudiciu moral se încadrează în practica Curții Supreme de Justiție pentru cauze similare, în temeiul Legii nr. 87/2011 (decizia nr. nr. nr. 2ra-66/24, nr. 2ra-1246/23, nr. 2ra- 283/25) reflectând atât echitatea, cât și jurisprudența internă și europeană privind protecția drepturilor persoanelor afectate de proceduri îndelungate.

Recurentul nu a combătut aceste raționamente prin argumente juridice concrete, formulând doar nemulțumiri generale și subiective față de soluția pronunțată. În absența unor critici pertinente, care să încadreze recursurile în limitele stricte ale art. 432 Cod de procedură civilă, acestea trebuie considerate vădit neîntemeiate.

Din considerentele menționate, Completul de judecată constată că cererea de recurs nu întrunește condițiile de admisibilitate prevăzute de lege și se respinge ca fiind vădit neîntemeiată. 6

În conformitate cu art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. f) și art. 440 alin. (1) și (2), din Codul de procedură civilă, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Consideră inadmisibil recursul declarat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova, împotriva deciziei din 11 decembrie 2024 a Curții de Apel Chișinău. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecător Diana Stănilă Judecători Ana Cucerescu Gheorghe Stratulat 7