2r-484/25 — contestarea actelor executorului judecătoresc
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- contestarea actelor executorului judecătoresc
- Temei legal
- Cererea de recurs restituită în conformitate cu art. 4261 alin. 1 lit. a din Codul de procedură civilă, din motiv că a fost depusă în afara termenului legal, iar instanta de recurs a refuzat să efectueze repunerea în termen
2r-484/25 — contestarea actelor executorului judecătoresc (Curtea Supremă de Justiție, 2026)
Î N C H E I E R E
privind restituirea recursului
în cauza civilă
Secrieru Adrian vs. Arnăut Veronica, intervenient accesoriu executorul
judecătoresc Cușniriuc Ina
cu privire la contestarea actelor executorului judecătoresc,
împotriva încheierii din 02 octombrie 2025 a Curții de Apel Centru,
(Dosarul nr. 2r-484/25
Nr. PIGD 2-25079203-01-2r-23122025)
Cererea de recurs restituită în conformitate cu art. 4261 alin. (1) lit. a) din
Codul de procedură civilă, din motiv că a fost depusă în afara termenului
legal, iar instanța de recurs a refuzat să efectueze repunerea în termen.
Au examinat anterior cauza judecătorii:
Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru, jud. D. Crigan
Instanța de apel: Curtea de Apel Centru, jud. S. Dimitriu, E. Badan-Melnic, V. Gîrleanu
06 februarie 2026
Textul corespunde originalului
Examinând, în lipsa părților, recursul declarat de către Secrieru
Adrian,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Gheorghe Stratulat,
Ion Munteanu, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 30 mai 2025, ora 19:38, Secrieru Adrian a depus prin intermediul
poștei electronice cerere împotriva Veronicăi Arnăut, intervenient
accesoriu executorul judecătoresc Cușniriuc Ina cu privire la
contestarea actelor executorului judecătoresc.
Prin încheierea din 05 iunie 2025 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Centru, cererea s-a restituit în temeiul art. 170 alin. (1) lit. e) din
Codul de procedură civilă.
La 14 august 2025, Secrieru Adrian a depus cerere de recurs împotriva
încheierii din 05 iunie 2025 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.
Prin încheierea din 09 septembrie 2025 a Curții de Apel Centru, nu s-a
dat curs cererii de recurs declarate de Secrieru Adrian împotriva
încheierii din 05 iunie 2025 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și
s-a acordat recurentului Secrieru Adrian un termen de 7 zile din
momentul primirii copiei de pe încheiere pentru prezentarea
originalului dovezii de achitare a taxei de timbru în sumă de 200 (două
sute) lei.
La 12 septembrie 2025, ora 15:07, încheierea din 09 septembrie 2025
a Curții de Apel Centru, i-a fost comunicată lui Secrieru Adrian prin
intermediul poștei electronice, la adresa de e-mail de pe care a fost
expediată/depusă cererea privind contestarea actelor de executare
întocmite de executorul judecătoresc.
Prin încheierea din 02 octombrie 2025 a Curții de Apel Centru, s-a
restituit recursul declarat de Secrieru Adrian împotriva încheierii din
05 iunie 2025 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din motiv că
recurentul nu a îndeplinit indicațiile instanței de recurs, dispuse prin
încheierea din 09 septembrie 2025.
La 07 octombrie 2025, ora 11:10, încheierea din 02 octombrie 2025 a
Curții de Apel Centru, i-a fost comunicată lui Secrieru Adrian prin
intermediul poștei electronice, la aceiași adresă de e-mail.
La 26 noiembrie 2025, Secrieru Adrian a depus/expediat cerere de
recurs împotriva încheierii din 02 octombrie 2025 a Curții de Apel
1
Centru, solicitând repunerea în termenul de recurs, admiterea cererii
de recurs, casarea încheierii contestate și trimiterea cauzei instanței de
apel în alt complet de judecată.
În susținerea cererii s-a menționat că, încheierile din 09 septembrie
2025 și 02 octombrie 2025 a Curții de Apel Centru nu i-au fost
comunicate pe suport de hârtie la adresa de domiciliu indicată, iar la
actele dosarului lipsește confirmarea recepționării mesajelor
electronice.
Precizează că, a făcut cunoștință cu materialele dosarului abia la 12
noiembrie 2025.
În drept, s-au invocat prevederile art. 6 paragraf 1 și art. 13 din
CEDO, art. 20, 26 alin. (1) din Constituție, art. 5, 6, 7, 12, 14, 15, 100,
423 – 427 din Codul de procedură civilă.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 10 alin. (1), (2) și (3) din Codul de procedură civilă:
„(1) Sancțiunile procedurale sînt urmările nefavorabile, stabilite de normele de
drept procedural civil, care survin pentru subiectul obligat în raport procedural în
caz de neîndeplinire sau de îndeplinire defectuoasă a unui act de procedură,
precum și în caz de exercitare abuzivă a unui drept procedural.
(2) Efectuarea necorespunzătoare a actelor de procedură va fi invocată, în fiecare
caz de comitere a încălcării legii, de către judecător sau de participantul care are
interes să o invoce.
(3) Sancțiunile procedurale vizează atît actele de procedură ale instanței
judecătorești, ale participanților la proces, cît și ale persoanelor legate de
activitatea acestora și, în funcție de prevederile legii, constau în anularea actului
procedural defectuos, în decăderea din drepturi pentru neîndeplinire în termen a
actului de procedură, în obligația de a completa sau a reface actul îndeplinit cu
nerespectarea legii, în restabilirea în drepturile încălcate, în aplicarea amenzii
judecătorești, în alte măsuri prevăzute de lege.”
Art. 56 alin. (3) din Codul de procedură civilă:
„(3) Participanții la proces sînt obligați să se folosească cu bună-credință de
drepturile lor procedurale. În cazul abuzului de aceste drepturi sau al nerespectării
obligațiilor procedurale, se aplică sancțiunile prevăzute de legislația procedurală
civilă.”
Art. 61 alin. (1) din Codul de procedură civilă:
„(1) Participanții la proces sînt obligați să se folosească cu bună-credință de
drepturile lor procedurale. Instanța judecătorească pune capăt oricărui abuz de
aceste drepturi dacă prin abuz se urmărește tergiversarea procesului sau inducerea
sa în eroare.”
Art. 100 alin. (1) din Codul de procedură civilă:
„(1) Cererea de chemare în judecată și actele de procedură se comunică
participanților la proces și persoanelor interesate, contra semnătură, prin
intermediul persoanei împuternicite, prin poștă, cu scrisoare recomandată și cu
2
aviz de primire, prin intermediul biroului executorului judecătoresc, la adresa
electronică indicată în cererea de chemare în judecată sau înregistrată prin
intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor, sau prin alte mijloace
care să asigure transmiterea textului cuprins în act și confirmarea primirii lui,
precum și prin delegație judiciară.”
Art. 105 alin. (11), (5) din Codul de procedură civilă:
„(11) Citația sau înștiințarea se expediază autorităților publice, persoanelor
juridice de drept privat și avocaților prin intermediul Programului integrat de
gestionare a dosarelor sau prin orice mijloc de comunicare ce asigură transmiterea
și confirmarea primirii acestor acte. La solicitarea persoanelor fizice, citația sau
înștiințarea poate fi transmisă acestora prin mijloace de comunicare ce asigură
transmiterea și confirmarea primirii acestor acte sau prin poșta electronică în
cadrul Programului integrat de gestionare a dosarelor.
(5) Citația sau înștiințarea adresată persoanei fizice se înmînează personal contra
semnătură pe cotor. Citația sau înștiințarea adresată unei organizații se înmînează
persoanei cu funcție de răspundere respective contra semnătură pe cotor sau, în
cazul absenței acesteia, se înmînează în același mod unui alt angajat,
considerîndu-se recepționată de organizație. Dacă părțile și alți participanți la
proces sînt reprezentați de avocați, citațiile și înștiințările se expediază la sediul
avocaților, recepționarea înlăturînd orice viciu de citare a participanților. Citațiile
și înștiințările expediate reprezentanților la adresa electronică înregistrată în
Programul integrat de gestionare a dosarelor se consideră recepționate de către
părți și alți participanți la proces.”
Art. 110 din Codul de procedură civilă:
„Termen de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător),
în interiorul căruia instanța (judecătorul), participanții la proces și alte persoane
legate de activitatea instanței trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură
ori să încheie un ansamblu de acte.”
Art. 111 alin. (1), (2) și (3) din Codul de procedură civilă:
„(1) Actele de procedură se efectuează în termenul prevăzut de lege. În cazul în
care nu este stabilit prin lege, termenul de procedură se fixează de către instanța
judecătorească.
(2) Termenul de procedură se instituie prin indicarea unei date calendaristice,
datei comunicării actului de procedură, a unei perioade sau prin referire la un
eveniment viitor și cert că se va produce. În ultimul caz, actul de procedură poate
fi efectuat în decursul întregii perioade.
(3) Dacă începutul curgerii termenului este determinat de un eveniment sau
moment în timp care va surveni pe parcursul zilei, inclusiv de comunicarea actului
de procedură, atunci ziua survenirii evenimentului sau a momentului nu se ia în
considerare la calcularea termenului.”
Art. 112 alin. (3) și (4) din Codul de procedură civilă:
„(3) Actul de procedură pentru care este stabilit un termen poate fi îndeplinit pînă
la ora 24 a ultimei zile din termen. Dacă cererile de apel sau de recurs,
documentele sau sumele bănești au fost predate la oficiul poștal sau la telegraf,
sau prin alte mijloace de comunicație înainte de ora 24 din ultima zi a termenului,
actul de procedură se consideră îndeplinit în termen.
3
(4) Dacă actul de procedură trebuie efectuat nemijlocit în instanța judecătorească
ori în o altă organizație, termenul se consideră expirat la ora care încheie
programul lor sau la care încetează operațiunile respective.”
Art. 113 din Codul de procedură civilă:
„Dreptul de a efectua actul de procedură încetează odată cu expirarea termenului
prevăzut de lege ori stabilit de instanța de judecată. Nerespectarea termenului
atrage după sine decăderea din dreptul de a efectua actul de procedură, dacă legea
nu prevede altfel.”
Art. 116 alin. (1) – (4) din Codul de procedură civilă:
„(1) Persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a
unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanță.
(2) Cererea de repunere în termen se depune la instanța judecătorească care
efectuează actul de procedură și se examinează în ședință de judecată.
Participanților la proces li se comunică locul, data și ora ședinței. Neprezentarea
lor însă nu împiedică soluționarea repunerii în termen.
(3) La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc
imposibilitatea îndeplinirii actului. Totodată, trebuie efectuat actul de procedură
care nu a fost îndeplinit în termen (să fie depusă cererea, să fie prezentate
documentele respective etc.).
(4) Repunerea în termen nu poate fi dispusă decît în cazul în care partea și-a
exercitat dreptul la acțiune înainte de împlinirea termenului de 30 de zile, calculat
din ziua în care a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care
justifică depășirea termenului de procedură.”
Art. 424 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă:
„(2) Curtea Supremă de Justiție examinează recursurile declarate împotriva
încheierilor emise de către curțile de apel.
(3) Încheierile Curții Supreme de Justiție nu se supun niciunei căi de atac.”
Art. 425 din Codul de procedură civilă:
„Termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la
comunicarea încheierii.”
Art. 426 alin. (3) din Codul de procedură civilă:
„Recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet
din 3 judecători, pe baza copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza
recursului și a referinței la recurs, fără examinarea admisibilității și fără
participarea părților.”
Art. 4261 alin. (1) lit. a) și alin. (2) din Codul de procedură civilă:
„(1) Instanța de recurs este în drept să restituie recursul împotriva încheierii dacă:
a) cererea de recurs a fost depusă în afara termenului legal, iar recurentul nu
solicită repunerea în termen sau instanța de recurs a refuzat să efectueze repunerea
în termen.
(2) Recursul împotriva încheierii judecătorești se restituie în baza a cel puțin unuia
din temeiurile prevăzute la alin.(1), printr-o încheiere care nu se supune niciunei
căi de atac.”
4
Art. 22 alin. (1), (3), (4) lit. c) și alin. (5) din Codul civil:
„(1) Se consideră notificare comunicarea unui act juridic sau a unei informații
într-un scop juridic.
(3) Notificarea produce efecte din momentul cînd ajunge la destinatar, cu excepția
cazului în care aceasta prevede un efect întîrziat.
(4) Notificarea se consideră ajunsă la destinatar:
c) în cazul unei notificări transmise prin poștă electronică sau prin alt mijloc de
comunicare individuală, cînd poate fi accesată de către destinatar.
(5) Notificarea se consideră că a ajuns la destinatar după îndeplinirea uneia dintre
cerințele prevăzute la alin. (4), oricare dintre acestea este îndeplinită mai întîi.”
Art. 48 alin. (1) și (2) al Legii nr. 124 din 19 mai 2022 privind
identificarea electronica și serviciile de încredere:
„(1) Dacă semnatarul sau creatorul sigiliului electronic și destinatarul
documentului electronic nu au convenit altfel, moment al expedierii documentului
electronic se consideră momentul intrării acestuia în sistemul informațional care
nu este controlat de către semnatar sau creatorul sigiliului electronic ori de către
intermediarul în circulația electronică a documentelor care expediază documentul
electronic în numele semnatarului sau al creatorului sigiliului electronic.
(2) Dacă semnatarul sau creatorul sigiliului electronic și destinatarul
documentului electronic nu au convenit altfel, momentul recepționării
documentului electronic se consideră momentul intrării acestuia în sistemul
informațional indicat de destinatar. În cazul în care destinatarul documentului
electronic nu a indicat sistemul informațional respectiv, documentul electronic se
consideră recepționat din momentul intrării acestuia în sistemul informațional al
destinatarului, iar în cazul în care destinatarul nu dispune de un asemenea sistem –
din momentul extragerii de către destinatar a documentului electronic din sistemul
informațional prin care a fost transmis.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Studiind cererea de recurs depusă de către Secrieru Adrian împotriva
încheierii din 02 octombrie 2025 a Curții de Apel Centru, Completul
de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că aceasta este
depusă în afara termenului legal, iar cererea de repunere în termen este
neîntemeiată și urmează a fi respinsă, iar cererea de recurs urmează a
fi restituită, din următoarele motive.
Din sensul art. 425 din Codul de procedură civilă rezultă că, termenul
de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la
comunicarea încheierii. Această normă instituie un termen de
decădere, în interiorul căruia partea interesată poate ataca încheierile
instanțelor judecătorești prin intermediul recursului. Norma stabilește
că momentul de început al curgerii acestui termen este data
comunicării încheierii către parte.
La caz, încheierea din 02 octombrie 2025 a Curții de Apel Centru, i-a
fost comunicată lui Secrieru Adrian la 07 octombrie 2025, ora 11:10,
5
la adresa de e-mail de pe care a fost expediată/depusă cererea privind
contestarea actelor de executare întocmite de executorul judecătoresc.
Verificând corectitudinea adreselor electronice respective, Completul
de judecată al Curții Supreme de Justiție a constatat că, comunicarea
actelor de procedură a avut loc la adresa electronică corectă.
În aceste împrejurări Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție menționează că, încheierea din 02 octombrie 2025 a Curții de
Apel Centru i-a fost comunicată lui Secrieru Adrian în conformitate cu
dispozițiile art. 100 alin. (1) și art. 105 alin. (5) din Codul de
procedură civilă, la 07 octombrie 2025, ora 11:10, nefiind necesară o
confirmare expresă a recepționării mesajului, or momentul
recepționării documentului electronic se consideră momentul intrării
acestuia în sistemul informațional indicat de destinatar.
Respectiv, termenul-limită de 15 zile pentru depunerea recursului
împotriva încheierii din 02 octombrie 2025 a Curții de Apel Centru, în
conformitate cu prevederile art. 425 din Codul de procedură civilă, a
început a curge din data de 08 octombrie 2025, ziua imediat următoare
datei comunicării încheierii, care a expirat la 22 octombrie 2025, ora
24:00.
Însă, în pofida acestui fapt, Secrieru Adrian a depus cererea de recurs
abia la 26 noiembrie 2025, adică după expirarea termenului legal
prevăzut de art. 425 din Codul de procedură civilă.
Corespunzător, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
apreciază că, recurentul nu a invocat motive temeinice care ar putea
justifica depășirea termenului legal și necesitatea repunerii în termenul
de declarare a recursului.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că,
apartenența adresei electronice respective recurentului rezultă expres
din depunerea cererii în adresa instanței, iar argumentul precum că nu
mai are încredere în modalitatea electronică de depunere a actelor nu
este suficient întru a concluziona referitor la nerecepționarea
corespondenței parvenite în această cutie poștală.
Respectiv, conform obligațiilor sale procesuale, Secrieru Adrian a
avut o datorie de diligență în gestionarea comunicării electronice, care
include inter alia verificarea poștei electronice. O eventuală ignorare a
verificării poștei electronice nu poate justifica lipsa de cunoștință, mai
ales că prin prisma art. 100 alin. (11) din Codul de procedură civilă,
metoda principală de comunicare a actelor din partea instanței de
judecată este poșta electronică.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție evidențiază că,
mesajele venite de la instanțele de judecată ar trebui tratate cu o
6
atenție specială și, din acest considerent, Secrieru Adrian trebuia să i-a
măsuri rezonabile pentru a se asigura că nu ratează mesaje importante
din poșta electronică.
În aceste circumstanțe sunt incidente dispozițiile art. 4261 alin. (1) lit.
a) din Codul de procedură civilă, potrivit cărora instanța restituie
recursul împotriva încheierii dacă acesta a fost depus în afara
termenului legal, iar instanța de recurs a refuzat să efectueze repunerea
în termen.
Prin urmare, recursul urmează a fi restituit ca tardiv, fără a mai fi
analizate celelalte aspecte invocate de recurent.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa constantă a
reiterat că ține de obligația părților de a lua măsurile necesare privind
protejarea drepturilor sale de acces la instanță (a se vedea cauzele Van
Harn vs. Germania, nr. 7557/03 din 11 septembrie 2007, Pîrnău ș.a.
vs. Republica Moldova din 31 ianuarie 2012 și SA „Universul” vs.
Republica Moldova din 10 iulie 2012).
Din considerentele menționate și având în vedere faptul că, Secrieru
Adrian a declarat recurs cu omiterea termenului prevăzut la art. 425
din Codul de procedură civilă, iar instanța de recurs a refuzat să
efectueze repunerea în termen, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a restitui recursul declarat
ca fiind tardiv, circumstanță ce împiedică examinarea lui în fond.
Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 116, 269-270, art. 4261
alin. (1) lit. a) și alin. (2) din Codul de procedură civilă,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI
Respinge cererea privind repunerea în termen de declarare a
recursului.
Restituie cererea de recurs depusă de Secrieru Adrian împotriva
încheierii din 02 octombrie 2025 a Curții de Apel Centru, în cauza civilă la
cererea depusă de Secrieru Adrian împotriva Veronicăi Arnăut, intervenient
accesoriu executorul judecătoresc Cușniriuc Ina cu privire la contestarea
actelor executorului judecătoresc.
Încheierea nu se supune niciunei căi de atac.
Președinte, judecător Stela Procopciuc
Judecători Gheorghe Stratulat
Ion Munteanu
7