2ri-80/16 — Privind încasarea cheltuielilor de validare şi valorificare şi a difirenţei dintre produsul obţinut din înstrăinare şi creanţele validate

Dosarul nr. 2ri-80/16 Instanţa de fond: CA Bălţi – Iu. Grosu DECIZIE 16 martie 2016 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei Svetlana Filincova, Judecători Elena Covalenco, Sveatoslav Moldovan, Iurie Bejenaru, Maria Ghervas, examinînd recursul declarat de către Banca Comercială „Moldindconbank” Societate pe Acţiuni în pricina la cererea înaintată de către Întreprinderea de Stat „Combinatul de Produse Alimentare din Bălţi” în proces de insolvabilitate împotriva Băncii Comerciale „Moldindconbank” Societate pe Acţiuni privind încasarea cheltuielilor de validare şi valorificare şi a difirenţei dintre produsul obţinut din înstrăinare şi creanţele validate, împotriva hotărîrii Curţii de Apel Bălţi din 28 decembrie 2015, prin care s-a admis parţial cererea Întreprinderii de Stat „Combinatul de Produse Alimentare din Bălţi”, CONSTATĂ : La 25 aprilie 2012 ÎS „Combinatul de Produse Alimentare din Bălţi” în proces de insolvabilitate s-a adresat în instanţa de insolvabilitate cu o cerere privind încasarea cheltuielilor de validare şi valorificare şi a difirenţei dintre produsul obţinut din înstrăinare şi creanţele validate de la BC „Moldindconbank” SA.

În motivarea cererii ÎS „Combinatul de Produse Alimentare din Bălţi” în proces de insolvabilitate a indicat că conform hotărîrii Curţii de Apel Economice din 10 iunie 2010 a fost intentat procesul de insolvabilitate. În calitate de administrator al insolvabilităţii a fost numit ÎI „Coltun Elvira”. 1 În cadrul procesului de insolvabilitate au fost validate creanţele faţă de debitorul insolvabil ÎS „Combinatul de Produse Alimentare din Bălţi” în valoare de 64.755.687,75 lei. Ulterior la 31 ianuarie 2012 creditorul garantat SA „Banca de Economii” a cesionat creanţele garantate în valoare de 32.820.512,89 lei către BC „Moldindconbank” SA. Astfel, în urma cesionării creanţelor, BC „Moldindconbank” SA deţinea dreptul de creditor garantat al ÎS „Combinatul de Produse Alimentare din Bălţi” cu creanţe validate în valoare de 44.804.983,08 lei.

La 14 februarie 2012 instanţa de insolvabilitate a examinat chestiunea cu privire la completarea cererii de valorificare a bunurilor din masa debitoare şi transmiterea bunurilor gajate şi a tuturor bunurilor finalizate şi în curs de execuţie, a accesoriilor acestora, care nemijlocit asigură ciclu de producere a întreprinderii, în conformitate cu evidenţa contabilă a ÎS „Combinatul de Produse Alimentare din Bălţi”, în posesiunea creditorului garantat comercializării şi stingerii datoriilor, prin care instanţa de judecată a dispus admiterea parţială a cererii cu transmiterea în posesia BC „Moldindconbank” SA a bunurilor gajate/ipotecate care sînt expres stipulate în contractele de gaj/ipotecă, cu dreptul de a fi comercializate la preţ de evaluare în termen de 6 luni, în vederea satisfacerii creanţelor.

Ulterior, la 13 martie 2012 BC „Moldindconbank” SA prin scrisoarea nr. 376 a solicitat administratorului insolvabilităţii Elvira Coltun şi administratorului ÎS „Combinatul de Produse Alimentare din Bălţi”, să asigure pentru 14 martie 2012 prezenţa persoanelor responsabile a debitorului pentru efectuarea procedurii de transmitere – primire a bunurilor gajate şi ipotecate, anexînd copia legalizată de bancă a contractului de vînzare – cumpărare încheiat cu SA „Vinăria din Vale Co” şi solicitînd completarea facturilor fiscale pentru a livra bunurile cumpărătorului, suma tranzacţiei constituind 53.000.000 lei. Reclamantul a menţionat că creanţele BC „Moldindconbank” SA au fost valorificate integral, iar cheltuielile de validare şi valorificare se restituie iniţial de către creditorul garantat debitorului, în cazul în care acestuia i se transmite bunul grevat întru satisfacerea creanţelor sale.

Astfel, BC „Moldindconbank” SA nu a executat prevederile art. 129 alin. (2), (3) şi (4) al Legii insolvabilităţii nr. 632 din 14 noiembrie 2001. ÎS „Combinatul de Produse Alimentare din Bălţi” în proces de insolvabilitate a solicitat să fie obligat BC „Moldindconbank” SA să execute prevederile art. 129 alin. (2), (3) şi (4) al Legii insolvabilităţii nr. 632 din 14 noiembrie 2001, prin transferarea în contul de acumulare a ÎS „Combinatul de Produse Alimentare din Bălţi” cheltuielile de validare şi valorificare în sumă de 11.269.333,33 lei, care urmează a fi introduse în masa debitoare şi încasarea remuneraţiei administratorului insolvabilităţii suplimentar la cererea iniţială, invocînd că prin hotărîrea adunării creditorilor din 24 iulie 2011 a fost stabilită remuneraţia administratorului în cuantum de 3% din sumele distribuite creditorilor în contul executării creanţelor în sumă de 1.590.000 lei.

Prin încheierea din 14 octombrie 2013 s-a dispus intentarea procedurii falimentului faţă de debitor ÎS „Combinatul de Produse Alimentare din Bălţi”, fiind desemnat în calitate de lichidator Elvira Coltun. 2 În cadrul procesului la 23 februarie 2013 ÎS „Combinatul de Produse Alimentare din Bălţi” în persoana lichidatorului Elvira Coltun şi-a concretizat cerinţele şi a solicitat încasarea în folosul ÎS „Combinatul de Produse Alimentare din Bălţi” de la BC „Moldindconbank” SA a difirenţei între produsul obţinut din înstrăinare şi creanţele validate, cheltuielile de validare şi cheltuielile de valorificare, invocînd că conform art. 129 alin. (2), (3) şi (4) al Legii insolvabilităţii nr. 632 din 14 noiembrie 2001, ce constituie din: 2.120.000 lei - cheltuielile de validare, 10.564.068,95 lei - cheltuielile de valorificare, 8.195.016,92 lei cu titlu de difirenţă între produsul obţinut din înstrăinare şi creanţele validate.

Prin hotărîrea Curţii de Apel Bălţi din 28 decembrie 2015 s-a admis parţial cererea ÎS „Combinatul de Produse Alimentare din Bălţi”. S-a încasat de la BC „Moldindconbank” SA în folosul ÎS „Combinatul de Produse Alimentare din Bălţi” în proces de insolvabilitate cheltuielile de validare în sumă de 2.120.000 lei şi cheltuielile de valorificare în sumă de 10.564.068,95 lei. S-a respins cererea privind încasarea difirenţei dintre produsul obţinut din înstrăinare şi creanţele validate. S-a încasat de la BC „Moldindconbank” SA în folosul statului taxa de stat în sumă de 50.000 lei (f.d. 199 – 203). La 05 ianuarie 2016 BC „Moldindconbank” SA a declarat recurs, solicitînd casarea hotărîrii Curţii de Apel Bălţi din 28 decembrie 2015, cu remiterea cauzei la rejudecare.

În motivarea cererii de recurs recurentul a invocat că instanţa de insolvabilitate la emiterea hotărîrii nu a elucidat pe deplin toate circumstanţele cauzei, a interpretat eronat normele de drept material şi procedural, a examinat cauza în lipsa participantului la proces. La 15 martie 2016 avocatul Vitalie Ciofu în interesele ÎS „Combinatul de Produse Alimentare din Bălţi”, Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun. Bălţi şi ÎM Regia „Apă – Canal Bălţi” au înaintat referinţă la cererea de recurs, solicitînd respingerea acesteia ca neîntemeiată. Examinînd materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie conchide că recursul înaintat urmează a fi respins, din următoarele considerente.

Conform art. 445 alin. (1) lit. a) CPC instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. În speţa, supusă analizei, se constată că prin hotărîrea Curţii de Apel Economice din 10 iunie 2010 a fost intentat procesul de insolvabilitate. În calitate de administrator al insolvabilităţii a fost numit ÎI „Coltun Elvira”. Ulterior, prin încheierea din 14 octombrie 2013 s-a dispus intentarea procedurii falimentului faţă de debitorul ÎS „Combinatul de Produse Alimentare din Bălţi”, fiind desemnat în calitate de lichidator Elvira Coltun.

În procesul de insolvabilitate, ÎS „Combinatul de Produse Alimentare din Bălţi” în proces de insolvabilitate a solicitat să fie obligat BC „Moldindconbank” SA să execute prevederile art. 129 alin. (2), (3) şi (4) al Legii insolvabilităţii nr. 632 din 14 3 noiembrie 2001, prin transferarea în contul de acumulare a ÎS „Combinatul de Produse Alimentare din Bălţi” cheltuielile de validare şi valorificare în sumă de 11.269.333,33 lei, care urmează a fi introduse în masa debitoare şi încasarea remuneraţiei administratorului insolvabilităţii suplimentar la cererea iniţială, invocînd că prin hotărîrea adunării creditorilor din 24 iulie 2011 a fost stabilită remuneraţia administratorului în cuantum de 3% din sumele distribuite creditorilor în contul executării creanţelor în sumă de 1.590.000 lei.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit constată întemeiată concluzia instanţei de insolvabilitate privind admiterea cererii parţiale din următoarele motive. Conform art. 126 alin. (1) al Legii insolvabilităţii nr. 632 din 14 noiembrie 2001, în cadrul procesului de insolvabilitate, întreprinderea (afacerea) debitorului (denumită în continuare întreprindere) poate fi înstrăinată ca un complex unic. (2) Vînzarea întreprinderii ca un complex unic poate avea loc doar după satisfacerea drepturilor de separare a bunurilor din masa debitoare sau cu acordul titularilor acestor drepturi. Separarea se efectuează în conformitate cu art.59.

(3) În cadrul vînzării întreprinderii, se înstrăinează toate tipurile de bunuri destinate activităţii de întreprinzător, inclusiv terenurile, clădirile şi alte construcţii, utilajele, inventarul, materiile prime, producţia, lucrările şi serviciile (denumirea de firmă, mărcile comerciale şi mărcile de serviciu înregistrate), alte drepturi exclusive care aparţin debitorului, cu excepţia drepturilor şi obligaţiilor intransmisibile, precum şi creanţele creditorilor faţă de debitor la data intentării procesului de insolvabilitate, dacă legea nu stabileşte altfel. (4) În cazul în care genul principal de activitate al debitorului este exercitat în bază de licenţă, cumpărătorul întreprinderii are dreptul preferenţial la obţinerea unei astfel de licenţe.

(5) În cazul în care titularii dreptului de separare a bunurilor din masa debitoare au acceptat, conform alin.(2), vînzarea întreprinderii ca un complex unic pînă la satisfacerea drepturilor lor de separare, cumpărătorul devine succesor al obligaţiilor de satisfacere a acestor drepturi. Actele cauzei constată că prin încheierea Curţii de Apel Econimice din 14 februarie 2012 s-a dispus transmiterea bunurilor gajate în posesiunea creditorului garantat pentru comercializarea şi stingerea datoriilor, iar prin contractul de vînzare – cumpărare din 29 februarie 2012 bunul a fost înstrăinat SA “Vinăria din Vale Co” la preţ de 53.000.000 lei, difirenţa dintre produsul obţinut şi creanţele validate fiind de 8.195.016,92 lei.

Astfel, instanţa de insolvabilitate corect a concluzionat că scăzînd din produsul obţinut din valorificarea bunului grevat cu garanţie reală cheltuielile de validare şi valorificare, restul rămas nu depăşeşte suma creanţelor validate. Conform art. 128 al Legii insolvabilităţii nr. 632 din 14 noiembrie 2001, administratorul trebuie să informeze la cerere creditorii asupra stării bunurilor debitorului, să permită examinarea lor sau, după caz, să permită consultarea registrelor contabile şi documentelor debitorului. Administratorul trebuie să informeze creditorul garantat despre intenţia sa de a vinde bunul. Creditorului trebuie 4 să i se permită ca, în termen de o săptămînă, să se pronunţe pentru o posibilitate mai avantajoasă de valorificare a bunului.

Dacă creditorul se pronunţă într-o săptămînă sau în alt timp util stabilit înainte de înstrăinare, administratorul trebuie să ia în considerare posibilitatea mai avantajoasă de valorificare propusă de creditor. Una din posibilităţile de valorificare constă şi în transmiterea bunului în posesiunea creditorului garantat. După audierea creditorului şi administratorului, instanţa de judecată stabileşte termenul de valorificare a bunului de către creditor. După expirarea termenului stabilit, administratorul poate valorifica bunul. Dacă bunul grevat cu o garanţie reală, pe care administratorul îl poate înstrăina conform art.127, nu este valorificat, creditorului garantat i se plăteşte o dobîndă din masa debitoare din momentul şedinţei de raportare.

Această prevedere nu se aplică în cazul cînd creanţa garantată nu este satisfăcută în întregime din produsul obţinut prin vînzarea bunului grevat cu o garanţie reală. Potrivit art. 129 al Legii insolvabilităţii nr. 632 din 14 noiembrie 2001, din produsul obţinut din valorificarea bunului grevat cu o garanţie reală se scad cheltuielile de validare şi valorificare, care sînt introduse în masa debitoare, iar din rest se acoperă de îndată creanţa creditorului garantat. (2) Dacă bunul a fost transmis spre valorificare în posesiunea creditorului garantat, acesta trebuie să plătească din produsul obţinut în masa debitoare mai întîi cheltuielile de validare. (3) Cheltuielile de validare cuprind cheltuielile de stabilire de fapt a valorii bunului şi a drepturilor asupra lui.

Ele sînt fixate în proporţie de 4% din produs. (4) Cheltuielile de valorificare se fixează în proporţie de 5% din produs. Dacă cheltuielile reale de valorificare sînt considerabil mai mari sau mai mici, atunci ele se fixează în cuantumul lor real. Dacă valorificarea cauzează aplicarea, în conformitate cu prevederile Codului fiscal, unui impozit asupra masei debitoare, cheltuielile de valorificare se vor mări cu suma acelui impozit. Astfel, din produsul obţinut din valorificarea bunului grevat cu o garanţie reală se scad cheltuielile de validare şi de valorificare, rezultate din menţinerea, conservarea, luarea în posesie, evaluarea şi vînzarea bunului. Dacă suma obţinută din valorificarea bunurilor grevate cu garanţii depăşeşte suma creanţelor garantate cu aceste bunuri, excedentul se include în masa debitoare şi se utilizează pentru plata creanţelor altor creditori.

Recurentul şi-a exprimat dezacordul precum că prin hotărîrea contestată, instanţa a dispus încasarea de cheltuieli de valorificare a sumei în mărime de 1.699.363,96 lei ce constituie majorări de întîrziere pentru neachitarea în termen a sumei TVA în mărime de 8.864.705,95 lei. Colegiul reţine că concluzia dată nu şi-a găsit confirmare legală deoarece potrivit art. 129 alin. (4) al Legii insolvabilităţii nr. 632 din 14 noiembrie 2001, dacă valorificarea cauzează aplicarea, în conformitate cu prevederile Codului fiscal, unui impozit asupra masei debitoare, cheltuielile de valorificare se vor mări cu suma acelui impozit. Astfel că majorarea de întîrziere este o plată/sumă aferentă impozitului aplicat în cazul dat, deoarece aceasta se aplică în cazul neachitării impozitului de bază.

5 De asemenea recurentul a menţionat că conform art. 228 Cod Fiscal, obligaţia de a plăti majorările de întîrziere se atribuie contribuabilului, iar în cazul dat calitatea de contribuabil în cadrul tranzacţiei de înstrăinare a bunurilor conform contractului de vînzare – cumpărare îi revine ÎS „Combinatul de Produse Alimentare din Bălţi” şi nicidecum BC „Moldindconbank” SA, care a acţionat din numele acestuia. Instanţa de recurs constată că şi acest argument este neîntemeiat, or, contractul de vînzare – cumpărare a fost încheiat între BC „Moldindconbank” SA şi SA „Vinăria din Vale Co”, iar dreptul băncii de a vinde bunul imobil a rezultat din contractele de gaj/ipotecă, care i-a oferit dreptul de a fi comercializate în vederea satisfacerii creanţelor.

Cu atît mai mult că în cadrul procesului de insolvabilitate prin încheierea Curţii de Apel Economice din 14 februarie 2012 s-a dispus transmiterea în posesia Băncii bunurile gajate/ipotecate stipulate expres în contractele de gaj/ipotecă cu dreptul de a fi comercializate la preţ de evaluare în termen de 6 luni în vederea satisfacerii creanţelor. Colegiul reiterează că BC „Moldindconbank” SA deţinea dreptul de creditor garantat al ÎS „Combinatul de Produse Alimentare din Bălţi” cu creanţe validate în valoare de 44.804.983,08 lei, iar suma tranzacţiei a constituit 53.000.000 lei, fiind formată o difirenţă între produsul obţinut şi creanţe validate a băncii de 8.195.016,92 lei. În acelaşi timp, BC „Moldindconbank” SA a indicat că instanţa de insolvabilitate a soluţionat o problemă care nu ţine de competenţa ei, iar drepturile băncii au fost soluţionate în cadrul procedurii simplificate, fără acordarea dreptului de apel, prevăzut pentru pricinii civile de acest tip.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit atenţionează că conform art. 335 CPC cererea de declarare a insolvabilităţii se depune la curtea de apel de drept comun competentă în conformitate cu prevederile prezentului cod şi ale altor legi. Iar, instanţa de insolvabilitate dispune de competenţă exclusivă la judecarea, în cadrul procesului de insolvabilitate, a litigiilor ce ţin de masa debitoare. Referitor la argumentul recurentului precum că instanţa de insolvabilitate neîntemeiat nu l-a acceptat în şedinţa de judecată pe reprezentantul filialei Bălţi BC „Moldindconbank” SA, fiindcă acesta deţinea împuterniciri de reprezentare, nu poate fi acceptat, or, conform art. 80 alin. (1) şi (3) CPC împuternicirile reprezentantului persoanei juridice trebuie să fie formulate într-o procură, eliberată şi legalizată în modul stabilit de lege.

Procurile se eliberează în numele persoanei juridice cu contrasemnătura administratorului ei sau a unei alte persoane împuternicite, adeverite prin acte de constituire şi sigilate cu ştampila acestei organizaţii. La caz se constată că astfel de acte la procură nu au fost anexate în conformitate cu prevederile Codului de procedură civilă. În astfel de circumstanţe, nu pot fi reţinute criticile formulate în recurs cu privire la ilegalitatea hotărîrii Curţii de Apel Bălţi, deoarece sînt nejustificate şi se combat prin constatările relatate, mai mult că hotărîrea atacată a fost adoptată cu respectarea şi aplicarea corectă a legislaţiei procedurale şi materiale.

6 Din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, hotărîrea instanţei de apel este legală şi întemeiată, iar argumentele invocate de către recurent sînt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit ajunge la concluzia de a respinge recursul ca neîntemeiat şi de a menţine hotărîrea instanţei de insolvabilitate. În temeiul celor expuse, în baza art. 445 alin. (1) lit. c) CPC Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie DECIDE: Se respinge recursul declarat de Banca Comercială „Moldindconbank” Societate pe Acţiuni.

Se menţine hotărîrea Curţii de Apel Bălţi din 28 decembrie 2015, în pricina la cererea înaintată de către Întreprinderea de Stat „Combinatul de Produse Alimentare din Bălţi” în proces de insolvabilitate împotriva Băncii Comerciale „Moldindconbank” Societate pe Acţiuni privind încasarea cheltuielilor de validare şi valorificare şi a difirenţei dintre produsul obţinut din înstrăinare şi creanţele validate. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei Svetlana Filincova Judecători Elena Covalenco Sveatoslav Moldovan Iurie Bejenaru Maria Ghervas 7