3ra-384/16 — Contestarea actului administrativ

prima instanță: N. Podlisnic dosarul nr. 3ra-384/16 instanţa de apel: N. Chircu, A. Toderaş, A. Albu ÎNCHEIERE 10 martie 2016 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Iuliana Oprea, Dumitru Mardari examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Ion Burdeniuc, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Ion Burdeniuc împotriva Primăriei satului Moara de Piatră, raionul Drochia cu privire la obligarea eliberării informaţiei solicitate, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 01 octombrie 2015, c o n s t a t ă: La data de 18 februarie 2015, Ion Burdeniuc a depus cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei s. Moara de Piatră, r-nul Drochia cu privire la obligarea eliberării informaţiei solicitate.

În motivarea acţiunii reclamantul a menţionat că, la data de 16 decembrie 2014 s-a adresat la Primăria s. Moara de Piatră cu o cerere, prin care a solicitat eliberarea informaţiei referitor la cîmpurile exploatate de SRL „We Trade Agro” în teritoriul localităţii. Susţine că, la 18 decembrie 2014, pîrîta a recepţionat cererea, iar la data de 15 ianuarie 2015, el a primit răspuns la cererea sa, prin care pîrîta a refuzat în eliberarea informaţiei solicitate din motivul că, autorităţile publice locale nu deţin astfel de informaţii. Solicită obligarea pîrîtei de a-i elibera informaţia solicitată prin cererea din 18 decembrie 2014. Prin hotărîrea Judecătoriei Drochia din 24 aprilie 2015 s-a respins acţiunea ca fiind nefondată.

Prima instanţă şi-a argumentat concluzia prin faptul că, pîrîta nu poate fi obligată să prezinte informaţia, pe care nu o deţine. Or, conform legislaţiei în vigoare, doar posesorul de informaţii poate fi obligat la furnizarea acesteia. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 01 octombrie 2015 s-a respins apelul declarat de Ion Burdeniuc şi s-a menţinut hotărîrea primei instanţe. La data de 28 decembrie 2015, Ion Burdeniuc a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărîri cu privire la admiterea acţiunii. 1 În motivarea recursului a invocat că, instanţa de apel a încălcat normele de drept material şi, anume, art. 29, 45, 65, 67 şi 87 din Codul funciar şi art. 6 din Legea privind accesul la informaţie şi greşit a concluzionat că, Primăria s. Moara de Piatră nu poate fi obligată să furnizeze informaţia solicitată.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. (2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4); b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; 2 d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat. În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit. Materialele pricinii denotă cu certitudine faptul că, instanţa de apel a emis decizia contestată la data de 01 octombrie 2015 (f. d. 84), care a fost recepţionată de recurent la data de 22 octombrie 2015 (f. d. 90), iar cererea de recurs a fost depusă la data de 28 decembrie 2015 (f. d. 93a).

Prin urmare, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie constată că, recursul a fost depus de recurentul Ion Burdeniuc cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434 din Codul de procedură civilă. Relevantă în acest aspect este hotărîrea CEDO pronunţată în cauza Ponomaryov vs Ucraina (cererea nr. 3236/03, 03 aprilie 2008), în conţinutul căreia Curtea Europeană a Drepturilor Omului a notat că, deşi, în speţă nu era vorba despre desfiinţarea unei hotărîri judecătoreşti definitive şi irevocabile în urma admiterii unei căi extraordinare de atac în lumina unor circumstanţe nou descoperite, ci de redeschiderea unui proces prin repunerea în termenul de introducere a unei căi ordinare de atac, totuşi, reînnoirea acestui termen pentru motive neconvingătoare, reprezintă o decizie care ar putea înfrînge principiul securităţii raporturilor juridice într-un mod similar cu o cale extraordinară de atac.

Curtea a admis că, revine în primul rînd instanţelor interne să decidă asupra repunerii în termen de introducere a căii ordinare de atac, dar ele nu se bucură de o marjă de apreciere nelimitată. Instanţele sunt obligate să indice motivele pentru care au acceptat repunerea în termen. Un asemenea motiv ar putea fi, spre exemplu, necomunicarea hotărîrii luate în proces de către autorităţile competente ale statului. Chiar şi atunci, totuşi, indică Curtea, posibilitatea repunerii în termen nu ar fi nelimitată, dată fiind obligaţia părţilor de a se interesa, la intervale rezonabile, de stadiul procesului de care ele au cunoştinţă. În toate cazurile, instanţele interne ar trebui să verifice dacă motivele de repunere în termen ar putea justifica o ingerinţă în principiul autorităţii de lucru judecat.

Reglementări similare au fost statuate de către Înalta Curte şi în cauzele Ceachir vs Moldova, Popov vs Moldova şi Melnic vs Moldova, în care s-a menţionat că prin neaducerea vre-unui motiv pentru prelungirea termenului de depunere de către pîrîţi a unui act procedural, instanţele judecătoreşti naţionale au încălcat drepturile reclamanţilor la un proces echitabil. În această ordine de idei, completul apreciază cu certitudine că, contestarea actului judecătoresc cu depăşirea intervalului de timp menţionat demonstrează atitudinea neglijentă a recurentului faţă de drepturile procedurale conferite de legislaţia naţională. Pe cale de consecinţă, examinarea unui recurs tardiv declarat împotriva unei hotărâri definitive ar avea un efect incompatibil cu principiul securităţii raporturilor juridice, garantat de articolul 6 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi ar încălca dreptul intimatei la un proces echitabil.

3 Urmare celor menţionate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Ion Burdeniuc ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. 440, art. 432-434 din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de Ion Burdeniuc se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Iuliana Oprea Dumitru Mardari 4