- Dosarul nr.
- 3ra-383/16
- Instanța
- Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
- Data
- 2 martie 2016
- Părțile
- Copacinschi Grigore vs Primăria s. Moara de Piatră
- Pe scurt
- Temeiurile inadmisibilitatii recursului
3ra-383/16 — Contestarea actului administrativ
prima instanţă: I.Rusu (Judecătoria Drochia) dosarul nr.3ra-383/16 instanţa de apel: N.Chircu, A.Toderaș, A.Albu (Curtea de Apel Bălți) ÎNCHEIERE 02 martie 2016 mun.
Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul: Iulia Sîrcu Judecătorii: Tamara Chișca-Doneva, Iurie Bejenaru examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Copacinschi Grigore, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Copacinschi Grigore împotriva Primăriei s. Moara de Piatră cu privire la eliberarea informației, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălți din 01 octombrie 2015, prin care a fost admis apelul declarat de către Primăria s. Moara de Piatră, casată hotărîrea Judecătoriei Drochia din 13 mai 2015, cu pronunțarea unei noi hotărîri de respingere a acțiunii, c o n s t a t ă: La data de 04 februarie 2015 Copacinschi Grigore a înaintat cerere de chemare în judecată cu privire la obligarea Primăriei s. Moara de Piatră să furnizeze informaţia solicitată prin cererea din 13 ianuarie 2015. În motivarea acţiunii reclamantul a invocat că prin cererea din 13 ianuarie 2015 a solicitat pîrîtului să elibereze informaţia referitor la executarea obligaţiilor contractuale de către cet.
M. Stah în partea achitării impozitului funciar şi plăţii de arendă pentru terenul de sub iaz - proprietate publică pe care acesta î-1 arendează de la autorităţile publice locale s. Moara de Piatră. Potrivit confirmării, cererea a fost recepţionată de furnizorul de informaţie la data de 13 ianuarie 2015. Prin răspunsul nr. 9 din 16 ianuarie 2015 Primăria s. Moara de Piatră a refuzat în eliberarea informaţiei solicitate din motivul impunerii cărorva plăţi pentru furnizarea informaţiei. Prin acest refuz pîrîtul a sfidat legislaţia în vigoare, ca instituţie statală, ori faptul refuzului nejustificat al autorităţilor publice de a prezenta informaţia este similar cu faptul de a nu da răspuns solicitantului în termenul prevăzut de lege.
Solicită reclamantul obligarea Primăriei s. Moara de Piatră să furnizeze informaţia solicitată prin cererea din 13 ianuarie 2015. Prin hotărîrea Judecătoriei Drochia din 13 mai 2015 s-a admis acţiunea. S-a dispus constatarea faptului lezării dreptului legitim de acces la informaţie de către furnizorul de informație Primăria s.Moara de Piatră, la 1 examinarea cererii de acces la informație adresată de Copacinshi Grigore din 13 ianuarie 2015. S-a obligat Primăria s.Moara de Piatră să prezinte solicitantului Copacinshi Grigore a unui răspuns scris la cererea din 13 ianuarie 2015, în modul în care asigură recepționarea acesteia. La 22 mai 2015, Primăria s.Moara de Piatră a declarat apel împotriva hotărîrii instanței de fond, cerînd admiterea acestuia, casarea hotărîrii Judecătoriei Drochia din 13 mai 2015 şi emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii.
Prin decizia Curţii de Apel Bălți din 01 octombrie 2015 a fost admis apelul declarat de către Primăria s. Moara de Piatră, casată hotărîrea Judecătoriei Drochia din 13 mai 2015, cu pronunțarea unei noi hotărîri de respingere a acțiunii. În susţinerea concluziei instanţei de apel a constatat că potrivit art. 10 alin. (1) al Legii nr. 982 din 11 mai 2000 privind accesul la informaţie, persoana are dreptul de a solicita furnizorilor de informaţii, personal sau prin reprezentanţii săi, orice informaţii aflate în posesia acestora, cu excepţiile stabilite de legislaţie. (2) Dreptul persoanei de a avea acces la informaţii, inclusiv la informaţiile cu caracter personal, nu poate fi îngrădit decît în condiţiile legii.
(3) Orice persoană care solicită acces la informaţii în conformitate cu prezenta lege este absolvită de obligaţia de a-şi justifica interesul pentru informaţiile solicitate. Potrivt art. 11 alin. (1) Legii nr. 982 din 11 mai 2000 privind accesul la informaţie, furnizorul de informaţii, în conformitate cu competenţele care îi revin, este obligat: 1) să asigure informarea activă, corectă şi la timp a cetăţenilor asupra chestiunilor de interes public şi asupra problemelor de interes personal; 2) să garanteze liberul acces la informaţie.
Materialele cauzei atestă că, la data de 13 ianuarie 2015 reclamantul Copacinschi Grigore s-a adresat cu cerere către Primăria s. Moara de Piatră conform căreia a solicitat: 1) eliberarea unei informaţii în care să fie indicată data şi sumele achitate de M. Stah pentru anul 2014 la capitolul impozit funciar şi plata de arendă; 2) eliberarea copiilor actelor prin care se confirmă faptul achitării impozitului funciar şi plăţii de arendă pentru anul 2014 (f.d.3). În conformitate cu art. 20 alin. (1) din Legea nr. 982 din 11 mai 2000 privind accesul la informaţie, pentru furnizarea informaţiilor oficiale pot fi percepute, în afara excepţiilor prevăzute de lege, plăţi în mărimile şi conform procedurii stabilite de organele reprezentative, acestea fiind vărsate în bugetul de stat.
(2) Mărimile plăţilor nu vor depăşi mărimile cheltuielilor suportate de către furnizor pentru facerea copiilor, expedierea lor solicitantului şi/sau pentru traducerea. La ;ererea solicitantului, a informaţiei, documentului. (4) Vor fi puse, fară plată, la dispoziţia solicitanţilor, informaţiile oficiale care: ating nemijlocit drepturile şi libertăţile solicitantului; sunt expuse oral; sînt solicitate pentru a fi studiate la sediul instituţiei; prin faptul că au fost furnizate, contribuie la sporirea gradului de transparenţă a activităţii instituţiei publice şi corespunde intereselor societăţii.
Prin răspunsul nr. 09 din 16 ianuarie 2015 reclamantului i-a fost comunicat următoarele: ”în baza deciziei Consiliului sătesc Moara de Piatră nr. 7/5 din 12 decembrie 2014, anexa nr. 5 s-au stabilit plăţi pentru furnizarea informaţiilor în baza Legii privind accesul la informaţie, conform cărora este necesar de achitat suma de 42,90 lei la contul primăria s. Moara de Piatră ” (f.d.4). 2 Potrivit copiei de pe Registrul de evidenţă a corespondenţei de intrare pentru anul 2015 cererea lui Copacinschi Grigore a fost înregistrată cu nr. 05 la data de 13 ianuarie 2015 (f.d.44). Iar potrivit copiei de pe Registrul de evidenţă a corespondenţei de ieşire pentru anul 2015, răspunsul la cerere a fost expediat la 16 ianuarie 2015 sub nr. 09 (f.d.48).
Instanța de apel a menţionat că atît reclamantul în cererea sa de chemare în judecată, cît şi prima instanţă greşit au ajuns la concluzia precum că informaţia solicitată contribuie la sporirea gradului de transparenţă a activităţii instituţiei publice şi corespund intereselor societăţii. Primăria s.Moara de Piatră, în conformitate cu prevederile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 982 din 11 mai 2000 privind accesul la informaţie, a solicitat achitarea plăţilor în mărimea şi ordinea stabilită prin Decizia Consiliului sătesc Moara de Piatră nr. 7/3 din 12.12.2014, fapt despre care l-a informat pe Copacinschi Grigore. La 30 decembrie 2015, Copacinschi Grigore a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi menținerea hotărîrii primei instanţe.
În motivarea recursului se invocă că instanţa de apel nu a constatat şi elucidat toate circumstanţele pentru examinarea obiectivă a cauzei, fiind aplicate eronat normele de drept material. În conformitate cu art. 434 CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit. Completul denotă că la 23 octombrie 2015 Curtea de Apel Bălţi a expediat în adresa participanţilor copia deciziei din 01 octombrie 2015, iar recurentul Copacinschi Grigore a primit-o la 26 octombrie 2015, fapt confirmat prin avizul de recepţie (f.d.79-80), astfel recursul declarat la 30 decembrie 2015 se consideră a fi depus în termen.
Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil. În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Copacinschi Grigore, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.
Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că, argumentele recurentei se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei, iar argumentele invocate în recursul declarat de către Copacinschi Grigore, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept. Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura 3 admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.
Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.
Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunțat în mod corespunzător. În astfel de circumstanţe, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Copacinschi Grigore ca inadmisibil.
În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e : Recursul declarat de către Copacinschi Grigore, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Președintele completului, judecătorul: Iulia Sîrcu Judecătorii: Tamara Chișca-Doneva Iurie Bejenaru 4