2r-147/16 — Încasarea datoriei

Curtea de Apel Bălţi Dosarul nr. 2r-147/16 Judecători: Iu.Crosu, A. Corcenco, D. Corolevschi DECIZIE 02 martie 2016 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei Valeriu Doagă Judecători Dumitru Mardari, Iuliana Oprea judecînd recursul declarat de Societatea pe Acţiuni „Moldtelecom”, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea pe Acţiuni „Moldtelecom” împotriva lui Ciur Igor privind încasarea datoriei, împotriva încheierii Curţii de Apel Bălţi din 12 noiembrie 2015, prin care a fost respinsă cererea privind repunerea în termen a apelului şi restituită cererea de apel ca depusă tardiv, CONSTATĂ: La 05.08.2015, „Moldtelecom” SA a înaintat acţiune împotriva lui Ciur Igor privind încasarea datoriei.

În motivarea acţiunii a indicat că între „Moldtelecom” SA şi Ciur Igor a fost încheiat contractul nr. 4269820 privind prestarea serviciilor de telefonie mobilă. Pârâtului i-a fost expediată reclamaţia prin care a fost informat despre nerespectarea clauzelor contractuale şi obligaţiunea acestuia de a returna datoria acumulată faţă de operator în sumă de 599,06 MDL. Astfel, a solicitat reclamantul încasarea de la pârât a datoriei contractuale în sumă de 599,06 lei, a taxei de stat în sumă de 270 lei şi a cheltuielilor de asistenţă juridică în mărime de 800 lei. Prin hotărârea judecătoriei Făleşti din 09.09.2015, acţiunea a fost respinsă. La 14.10.2015, SA „Moldtelecom” a contestat hotărârea primei instanţe solicitând repunerea în termen a apelului, admiterea apelului, casarea integrală a hotărârii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărâri.

Prin încheierea Curţii de Apel Bălţi din 12 noiembrie 2015 cererea apelantului privind repunerea în termen a fost respinsă şi a fost restituită cererea de apel SA „Moldtelecom”, ca fiind depusă tardiv. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a indicat prevederile art. 369 alin. (1) lit. b) CPC, menţionînd că apelantul fără motive întemeiate, a declarat apel cu depăşirea termenului legal de 30 de zile, iar careva temeiuri legale de repunere în termen a apelului nu au fost constatate. Considerînd ilegală încheierea instanţei de apel, la 02.12.2015, SA „Moldtelecom” a contestat-o cu recurs, solicitând admiterea recursului, casarea integrală a încheierii Curţii de Apel Bălţi din 12.11.2015, cu restituirea pricinii spre rejudecare.

În motivarea cererii de recurs recurentul a invocat că a recepţionat hotărârea la 14.09.2015, prin urmare a fost pus în imposibilitate de a depune apelul timp de 1 30 zile, fapt ce constituie temei de repunere în termen prin prisma art. 13 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, dreptul la un recurs efectiv. Potrivit art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor. Studiind materialele dosarului în raport cu criticile invocate în recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ consideră recursul neîntemeiat şi pasibil de a fi respins din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să-l respingă şi să menţină încheierea. Încheierea recurată este adoptată în conformitate cu normele de drept procedural şi cu aprecierea completă a tuturor probelor şi a circumstanţelor cauzei – motiv pentru care de către Colegiu este considerată legală şi întemeiată. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ consideră că încheierea recurată este adoptată în conformitate cu normele de drept procedural care reglementează acţiunile instanţei la acea fază a procesului, pornind de la următoarele. Potrivit art. 369 alin. (1) lit. b) CPC, instanţa de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă apelul a fost depus în afara termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanţa de apel a refuzat să efectueze repunerea în termen.

Pornind de la prevederile normei de drept menţionate, Colegiul conchide că instanţa de apel corect a restituit cererea de apel apelantului SA „Moldtelecom”, or, aceasta nu a depus cererea de apel în termenul legal de atac, iar motivele de repunere în termen sunt neîntemeiate. În conformitate cu prevederile art. 362 alin. (1) şi (3) CPC, termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunţării dispozitivului hotărîrii, dacă legea nu prevede altfel. Repunerea în termen de apel se face de către instanţa de apel în cazurile şi în ordinea prevăzute de art.116. Potrivit art. 116 alin. (1) şi (3) CPC, persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanţă.

La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. Analizînd circumstanţele speţei prin prisma normelor de drept evocate, Colegiul conchide că recurentul nu a demonstrat prin înscrisuri probatoare imposibilitatea depunerii cererii de apel în termen. Or, invocarea de către recurent că a făcut cunoştinţă cu hotărârea la 14.09.2015 şi de atunci începe să curgă termenul de 30 zile, Colegiul o preciază critic. În acest sens, Colegiul reţine că instanţa de apel corect a apreciat începutul curgerii termenului de atac cu apel din ziua pronunţării dispozitivului, aşa cum prevede art. 362 alin. (1) CPC. Mai mult ca atît, necomunicarea hotărîrii motivate nu întrerupe curgerea acestui termen, contrar afirmaţiei recurentului.

Astfel, pornind de la prevederile normelor de drept evocate supra, Colegiul conchide că începerea curgerii termenului de declarare a apelului nu este legat de momentul aducerii la cunoştinţă a hotărîrii redactate integral, ci exclusiv acesta începe să curgă de la data pronunţării dispozitivului hotărîrii. 2 După cum atestă actele cauzei, hotărârea Judecătoriei Făleşti a fost emisă la 09.09.2015. Potrivit art. 111 alin. (3) CPC, termenul de procedură stabilit în ani, luni sau zile începe să curgă în ziua imediat următoare datei calendaristice stabilite, datei comunicării actului de procedură sau producerii evenimentului ori momentului care a condiţionat începutul lui. Pornind de la prevederile normei de drept menţionate, Colegiul constată că începutul termenului de atac de 30 zile a fost data de 10.09.2015, iar ultima zi a acestui termen a fost data de 12.10.2015.

Cererea de apel a fost depusă la data de 14.10.2015, adică după expirarea termenului de 30 zile. La caz, Colegiul notează că, o astfel de soluţie este compatibilă cu respectarea garanţiilor unui proces echitabil, în sensul articolului 6 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, avînd în vedere că prelungirea nejustificată a termenului pentru exercitarea apelului ar împiedica rămînerea irevocabilă, ca urmare a expirării termenului de atac, a hotărîrii judecătoreşti emise în instanţa de fond şi ar leza, în acest mod, principiul securităţii raporturilor juridice.

În hotărîrea CEDO pronunţată în cauza Ponomaryov vs Ucraina (3 aprilie 2008), Curtea Europeană a notat că, deşi în speţă nu era vorba despre desfiinţarea unei hotărîri judecătoreşti definitive şi irevocabile în urma admiterii unei căi extraordinare de atac în lumina unor circumstanţe nou descoperite, ci de redeschiderea unui proces prin repunerea în termenul de introducere a unei căi ordinare de atac, totuşi, reînnoirea acestui termen pentru motive neconvingătoare, reprezintă o decizie care ar putea înfrînge principiul securităţii raporturilor juridice într-un mod similar cu o cale extraordinară de atac. Curtea a admis că revine în primul rînd instanţelor interne să decidă asupra repunerii în termen de introducere a căii ordinare de atac, dar ele nu se bucură de o marjă de apreciere nelimitată.

Instanţele sunt obligate să indice motivele pentru care au acceptat repunerea în termen. Un asemenea motiv ar putea fi, spre exemplu, necomunicarea hotărîrii luate în proces de către autorităţile competente ale statului. Chiar şi atunci, totuşi, indică Curtea, posibilitatea repunerii în termen nu ar fi nelimitată, dată fiind obligaţia părţilor de a se interesa, la intervale rezonabile, de stadiul procesului de care ele au cunoştinţă. În toate cazurile, instanţele interne ar trebui să verifice dacă motivele de repunere în termen ar putea justifica o ingerinţă în principiul autorităţii de lucru judecat. Reglementări similare au fost statuate de către Înalta Curte şi în cauzele Ceachir vs Moldova, Popov vs Moldova şi Melnic vs Moldova, în care s-a menţionat că prin neaducerea vre-unui motiv pentru prelungirea termenului de depunere de către paraţi a unui act procedural, instanţele judecătoreşti naţionale au încălcat drepturile reclamanţilor la un proces echitabil.

În acest context, argumentele invocate de SA „Moldtelecom” nu se încadrează în temeiurile de casare a încheierii recurate. În această ordine de idei, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată netemeinicia motivelor invocate de către recurent în cererea de recurs. Ţinînd cont de cele expuse şi în temeiul art. 427 lit. a) CPC al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, 3 DECIDE: Se respinge recursul declarat de Societatea pe Acţiuni „Moldtelecom”. Se menţine încheierea Curţii de Apel Bălţi din 12 noiembrie 2015, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea pe Acţiuni „Moldtelecom” împotriva lui Ciur Igor privind încasarea datoriei.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei Valeriu Doagă Judecători Dumitru Mardari Iuliana Oprea 4