3ra-202/16 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă – E. Cojocari dosarul nr. 3ra-202/16 instanţa de apel – D. Manole, S. Arnaut, E. Fistican ÎNCHEIERE 24 februarie 2016 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Ion Druță, Galina Stratulat examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Ministerul Mediului al Republicii Moldova, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societății cu răspundere limitată ”Buchistin” împotriva Agenției pentru Geologie și Resurse Minerale, Ministerului Mediului al Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 20 octombrie 2015, prin care au fost respinse apelurile declarate de către Agenția pentru Geologie și Resurse Minerale, Ministerul Mediului al Republicii Moldova și menținută hotărîrea Judecătoriei Buiucani municipiul Chișinău din 19 februarie 2015 c o n s t a t ă La 14 ianuarie 2014 SRL ”Buchistin” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Agenției pentru Geologie și Resurse Minerale, Ministerului Mediului al Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, în perioada 26 iunie – 28 iunie 2013 pîrîții au efectuat un control planificat asupra folosirii raționale și protecția subsolului la zăcămîntul de calcar brut pentru construcție ”Făurești” din s. Făurești, în urma căruia au întocmit actul inspectării îndeplinirii cerințelor privind folosirea rațională și protecția subsolului cu nr. 1/36 din 04 iulie 2013 și raportul nr. 1/7-09-22 din 05 iulie 2013 privind rezultatele controlului la zăcămîntul de calcar brut pentru construcție ”Făurești”. Prin prezenta acțiune cere repunerea în termen a acțiunii, deoarece despre existența actelor în cauză a aflat abia la 25 decembrie 2013, în situația în care SRL ”Buchistin” pe perioada mai-octombrie 2013 a fost supusă mai multor modificări la Camera Înregistrării de Stat, inclusiv prin schimbarea asociaților și a administratorului.

Reclamantul invocă nulitatea actelor enunțate, în cazul în care acestea au fost emise cu încălcarea procedurii de control și încălcarea competenței exclusive. Sunt ilegale și coordonatele grafice stabilite ale perimetrului minier menționate în raport, or acestea conțin devieri și contradicții cu situația de facto a planului topografic a proiectului perimetrului minier atribuit societății și prin care a fost stabilit volumul de calcar brut. Reclamantul contestă şi estimarea pîrîţilor a valorii prejudiciului pretins cauzat mediului în mărime de 573428,16 lei, în situaţia în care ultimii nu au prezentat probe în baza cărora a fost stabilit preţul de cost al unui m3 de substanţe minerale utile în regiunea municipiului Chişinău, precum şi cum a fost determinat coeficientul K de 15 lei.

Cere reclamantul repunerea în termen a acțiunii, anularea actului inspectării îndeplinirii cerințelor privind folosirea rațională și protecția subsolului cu nr. 1/36 din 04 iulie 2013, anularea raportului nr. 1/7-09-22 din 05 iulie 2013 privind rezultatele controlului la zăcămîntul de calcar brut pentru construcție ”Făurești”, anularea notificării nr. 04-07/1438 din 16 august 2013. Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 19 februarie 2015, a fost repusă în termen acțiunea, a fost admisă parțial cererea de chemare în judecată, a fost anulat actul controlului îndeplinirii cerințelor privind folosirea rațională și protecția subsolului cu nr. 1/36 din 04 iulie 2013, a fost anulat raportul nr. 1/7-09-22 din 05 iulie 2013 privind rezultatele controlului la zăcămîntul de calcar brut pentru construcție ”Făurești”, în rest acțiunea a fost respinsă.

Prin decizia Curţii de Apel Chișinău din 20 octombrie 2015, au fost respinse apelurile declarate de către Agenția pentru Geologie și Resurse Minerale, Ministerul Mediului al Republicii Moldova și menținută hotărîrea Judecătoriei Buiucani municipiul Chișinău din 19 februarie 2015. La 28 octombrie 2015 Ministerul Mediului al Republicii Moldova a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea acestuia, casarea integrală a hotărîrilor judecătorești și emiterea unei noi hotărîri de respingere a acțiunii ca neîntemeiată şi tardivă. În motivarea recursului a invocat că, la momentul efectuării controlului a participat şi reprezentantul SRL ”Buchistin”, care a semnat nemijlocit actul nr. 1/36 din 04 iulie 2013. Totodată, acesta a achitat şi amenda aplicată lui în temeiul procesului-verbal de contravenţie nr. 1/9 din 11 iulie 2013. Deci, avînd cunoştinţă de cauză, intimatul urma să conteste actele administrative în termenul prescris de lege.

Deşi la înaintarea acţiunii a cerut repunerea în termen a acţiunii, cadrul legal nu admite repunerea în termen şi pentru persoanele juridice, ci numai faţă de persoanele fizice în caz dacă există motive legate de personalitatea acestora. Şi probele prezentate de reclamant în susţinerea cererii de repunere în termen a acţiunii au fost apreciate de instanţă arbitrar, fără a le examina sub toate aspectele. Nu au fost constatate şi elucidate pe deplin şi circumstanţele invocate de către părţile adverse.

Astfel, datele exacte şi reale referitor la volumul de calcar din zăcămîntul „Făureşti” şi planurile topografice ale acestuia sunt stocate în fondul de stat de informaţii privind subsolul din cadrul Agenţiei pentru Geologie şi Resurse Minerale, fiind utilizate la evaluarea prejudiciului cauzat mediului conform calculelor la situaţia din anul 2013. La fel, în fondul de stat de informaţii sunt stocate date ce atestă depăşirea de către intimat a limitelor perimetrului minier atribuit în procesul de exploatare a zăcămîntului ”Făurești”. Examinînd temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Ministerul Mediului al Republicii Moldova nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe cînd în recursul declarat de Ministerul Mediului al Republicii Moldova, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Ministerul Mediului al Republicii Moldova ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursul Ministerului Mediului al Republicii Moldova se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Ion Druță Galina Stratulat