3ra-227/17 — Contestarea actului administrativ

prima instanță: Sv. Buchin dosarul nr.3ra-227/17

instanța de apel: N. Cernat, L. Bulgac, A. Pahopol

Î N C H E I E R E

22 martie 2017 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președinte, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Ion Druță

Tamara Chișca-Doneva

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Societatea Comercială „Remih & Co” Societate cu Răspundere Limitată, reprezentată

de avocatul Placinta Grigorii,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societății Comerciale

Remih & Co” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Inspecției Ecologice

Criuleni cu privire la contestarea actelor administrative,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 08 noiembrie 2016, prin care a

fost admis apelul declarat de Inspecția Ecologică Criuleni, casată hotărârea

Judecătoriei Criuleni din 31 iulie 2015 și emisă o nouă hotărâre prin care acțiunea a

fost respinsă,

c o n s t a t ă :

La data de 13 iulie 2015, SC „Remih & Co” SRL a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Inspecției Ecologice Criuleni cu privire la contestarea actelor

administrative.

În motivarea acțiunii SC „Remih & Co” SRL a invocat că la data de 18 mai

2015 i-a fost adusă la cunoștință hotărârea Inspecției Ecologice Criuleni din 11 mai

2015 prin care au fost sistate lucrările de extragere a zăcămintelor minerale din

extravilanul satului Slobozia-Dușca raionul Criuleni pe care le efectua.

Menționează că nu este de acord cu hotărârea respectivă și o consideră ilegală

și pasibilă de anulare din motiv că contravine actelor anterioare emise de pârât și

afectează interesele economice ale societății.

La data de 19 mai 2015 a depus o cerere prealabilă prin care a solicitat anularea

hotărârii contestate, însă nu a primit nici un răspuns.

În drept, își întemeiază cerințele în baza art. art. 16, 24 alin. (3) din Legea

contenciosului administrativ.

Solicită constatarea ilegalității refuzul Inspecției Ecologice Criuleni de a

soluționa cererea prealabilă din 19 mai 2015, și anularea hotărârii din 11 mai 2015

„Cu privire la sistarea activității de extragere a substanțelor minerale utile de către SC

„Remih & Co” SRL din extravilanul s. Slobozia-Dușca r-nul Criuleni”.

În cadrul dezbaterilor judiciare SC „Remih & Co” SRL a depus cerere de

completare a temeiurilor acțiunii invocând că în motivarea hotărârii contestate se

menționează că pentru efectuarea lucrărilor de extragere a zăcămintelor minerale

societatea este obligată să schimbe destinația terenului din teren agricol în altă

categorie de teren însă, în hotărâre nu este indicat în baza cărei norme legale Inspecția

Ecologică Criuleni a făcut o astfel de concluzie.

Consideră că constatarea Inspecției Ecologice Criuleni în acest sens este lipsită

de temei, deoarece schimbarea destinației terenurilor nu ține de competența societății.

Totodată susține reclamantul că în hotărârea Inspecției Ecologice Criuleni este

menționat că SC „Remih & Co” SRL a încălcat prevederile art. 31 și art. 72 pct. 3 din

Codul funciar, care reglementează neadmiterea acțiunilor negative asupra terenurilor

agricole, asupra pădurilor și altor terenuri din afara hotarelor terenurilor atribuite în

proprietate, posesiune și în folosință și schimbarea destinației terenurilor de calitate

superioară, însă nu a indicat ce lucrări cu acu acțiune negativă și care contravin legii a

efectuat societatea.

Solicită anularea hotărârii Inspecției Ecologice Criuleni din 11 mai 2015 ca

ilegală în fond și emisă contrar prevederilor legii.

Prin hotărârea Judecătoriei Criuleni din 31 iulie 2015, acțiunea a fost admisă,

fiind anulată hotărârea Inspecției Ecologice Criuleni cu privire la sistarea activității

de extragere a substanțelor minerale utile de către SC „Remih & Co” SRL din

extravilanul satului Slobozia-Dușca raionul Criuleni din 11 mai 2015 ca ilegală și

emisă contrar prevederilor legii.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 10 mai 2016, a fost admisă cererea

Inspectoratului Ecologic de Stat privind repunerea apelului în termen și repus în

termen apelul declarat de Inspectoratul Ecologic de Stat. Totodată a fost ridicată

pricina de la examinare și remisă în prima instanță pentru redactarea hotărârii.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 08 noiembrie 2016, a fost admis apelul

declarat de Inspecția Ecologică Criuleni, casată hotărârea primei instanțe și emisă o

nouă hotărâre prin care acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Pentru a decide astfel, instanța de apel stabilind că acțiunea este înaintată de SC

„Remih & Co” SRL în ordinea prevăzută de Legea contenciosului administrativ, a

reținut că capătul de cerere privind refuzul Inspecției Ecologice Criuleni de a

soluționa cererea prealabilă din 19 mai 2015 nu constituie obiect de examinare în

instanța de contencios administrativ deoarece nu întrunesc elementele caracteristice

unui act administrativ în sensul art. 2 și art. 3 din Legea contenciosului administrativ.

În consecință, instanța de apel a respins cerințele SC „Remih & Co” SRL cu

privire la constatarea ilegalității refuzului de a soluționa cererea prealabilă și a

menționat că cererea prealabilă este un act efectuat în scopul soluționării litigiului pe

cale extrajudiciară, pe când controlului judiciar urmează a fi supus doar actul

administrativ propriu-zis, adică actul prin care se încalcă un drept recunoscut de lege.

Totodată vizavi de cerințele privind legalitatea hotărârii Inspecției Ecologice

Criuleni din 11 mai 2015 „Cu privire la sistarea lucrărilor de extragere a zăcămintelor

minerale din extravilanul s. Slobozia-Dușca raionul Criuleni efectuate de către SC

„Remih & Co” SRL, Colegiul instanție de apel a constatat că hotărârea contestată a

fost emisă de Ecologică Criuleni ca urmare a constatării faptului că SC „Remih &

Co” SRL efectuează lucrări de extragere a zăcămintelor minerale de nisip-prundiș de

sub terenurile agricole amplasate pe o suprafață de 6,73 ha, deținute de reclamant cu

drept de proprietate, în timp ce, a fost aprobată schimbarea destinației terenurilor doar

cu suprafața de 2,3 ha, fapt recunoscut de însuși reclamant.

La acest capitol instanța de apel a reținut prevederile art. 8 din Codul funciar

potrivit căruia, stabilirea și schimbarea destinației terenurilor se efectuează de către

Guvern, la propunerea consiliilor unităților administrativ-teritoriale de nivelul întâi

sau, respectiv, de nivelul al doilea, în temeiul cererii proprietarului, și a conchis că

cererile SC „Remih & Co” SRL adresate autorității publice privind schimbarea

destinației terenurilor ce le deține, nu acordă întreprinderii reclamante dreptul de a

efectua pe terenurile agricole lucrări de extragere a zăcămintelor minerale, mai mult

că prin hotărârea Judecătoriei Criuleni din data de 28 iunie 2016, a fost respinsă

cererea de chemare în judecată a SC „Remih & Co” SRL împotriva refuzului

Consiliului Sătesc Slobozia-Dușca de a adopta o decizie privind schimbarea

destinației terenurilor agricole menționate mai sus.

Subsecvent instanța de apel a reținut prevederile art. 31 Cod funciar, care

statuează că proprietarii funciari, întreprinderile, instituțiile, organizațiile, alți

posesori și beneficiari, care exploatează bogății minerale sau efectuează alte lucrări

cu acțiune negativă asupra terenurilor agricole, pădurilor și altor terenuri situate în

afara hotarelor terenurilor atribuite lor sunt obligați să prevadă și să ia măsuri pentru

neadmiterea acțiunilor negative și a concluzionat că SC „Remih & Co” SRL contrar

prevederilor legale exploatează subsolul terenurilor agricole cu o suprafață de 4,91

ha, iar Inspecția Ecologică Criuleni, justificat a dispus sistarea acestor lucrări.

La data de 10 ianuarie 2017, SC „Remih & Co” SRL, reprezentată de avocatul

Placinta Grigorii, a declarat recurs împotriva deciziei instanțe de apel, solicitând

admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii primei

instanțe.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia contestată, menținând

că lucrările de extragere a nisipului au fost efectuate în limitele perimetrului miner

atribuit iar concluziile instanței cu referire la încălcarea prevederilor art. 31 din Codul

funciar și exploatarea subsolului terenurilor agricole cu o suprafață de 4,91 ha este

eronată.

Totodată susține că instanța de apel a lăsat fără apreciere faptul că în hotărârea

Inspecției Ecologice Criuleni nu este indicat care lucrări cu acțiune negativă, ce

contravin legislației cu privire la protecția mediului au fost efectuate, or la extragerea

zăcămintelor fără schimbarea destinației terenului nu au fost încălcate normele cu

privire la protecția mediului, fiind efectuate aceleași lucrări ca și pe terenurile al căror

destinație a fost schimbată.

Indică recurentul că unica încălcare pe care a admis-o a fost neachitarea la

timp a sumei pentru schimbarea destinației, însă care a fost stabilită și încasată prin

hotărârea Judecătoriei Criuleni din 28 iunie 2016, devenită definitivă.

La 24 februarie 2017, Inspectoratul Ecologic de Stat a depus referință asupra

recursului declarat de SC „Remih & Co” SRL, invocând netemeinicia acestuia și

legalitatea deciziei instanței de apel.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

După cum rezultă din scrisoarea Curții de Apel Chișinău înregistrată cu nr. de

ieșire 32747, copia deciziei din 08 noiembrie 2016 a fost expediată pentru cunoștință

participanților la proces, inclusiv recurentului SC „Remih & Co” SRL la data de 28

noiembrie 2016 (f.d. 107), însă date ce ar confirma și recepționarea acesteia de către

destinatari materialele cauzei nu conțin.

Astfel, instanța de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor

legale și a declarat recursul la 10 ianuarie 2017, împotriva deciziei instanței de apel

din 08 noiembrie 2016, în termen.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat

de către SC „Remih & Co” SRL, reprezentată de avocatul Placinta Grigorii este

inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art.432 alin. (2), (3) și (4).

Completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către SC „Remih & Co” SRL,

reprezentată de avocatul Placinta Grigorii, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432, alin.(2), (3) și (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar

indica la ilegalitatea deciziei instanței de apel.

Mai mult, argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului cauzei,

constituind o reproducere a celor invocate de SC „Remih & Co” SRL în prima

instanță și în instanța de apel.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO,

recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației

prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod

direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în

recursul declarat de către SC „Remih & Co” SRL, reprezentată de avocatul Placinta

Grigorii, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de către SC „Remih & Co” SRL, reprezentată de avocatul

Placinta Grigorii ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC,

completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e :

Recursul declarat de către Societatea Comercială „Remih & Co” Societate cu

Răspundere Limitată, reprezentată de avocatul Placinta Grigorii se consideră

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Ion Druță

Tamara Chișca-Doneva