3ra-3/18 — anularea avizului

3ra-3/18 — anularea avizului (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 3ra-3/18

Prima instanță: Judecătoria Rîșcani, mun. Chișinău (jud. O. Melniciuc)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Panov, M. Anton, V. Clima)

DECIZIE

31 ianuarie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Oleg Sternioală

Judecători Ala Cobăneanu

Iurie Bejenaru

Maria Ghervas

Nicolae Craiu

examinând recursul declarat de Asociația Obștească „EcoContact”, prin

intermediul avocatului Roșca Valentin,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Asociația

Obștească „EcoContact” împotriva Inspectoratului Ecologic de Stat, intervenienți

accesorii Societatea cu Răspundere Limitată „T.B. Fruit” și Societatea cu

Răspundere Limitată „Eco-Garant” cu privire la anularea actului,

împotriva deciziei din 13 aprilie 2017 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 07 decembrie 2015, Asociația Obștească „EcoContact”, prin intermediul

avocatului Valentin Roșca, s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva

Inspectoratului Ecologic de Stat, intervenienți accesorii SRL „T.B. Fruit” și SRL

„Eco-Garant” solicitând anularea Avizului Expertizei Ecologice de Stat nr.05-5-

5077/1570 din 28 septembrie 2015, eliberat SRL „Т.В. Fruit” de către Inspectoratul

Ecologic de Stat.

În motivarea acțiunii s-a invocat că la 21 octombrie 2015 a depus către

Inspectoratul Ecologic de Stat cererea prealabilă privind anularea/revocarea

Avizului Expertizei Ecologice de Stat din 28 septembrie 2015, eliberat SRL ”T.B.

Fruit”, din motiv că a fost emis cu încălcarea legislației în vigoare. Prin răspunsul

nr.1885 din 12 noiembrie 2015, Inspectoratul Ecologic de Stat a respins ca nefondată

cererea prealabilă.

A precizat că, Asociația Obștească „EcoContact” este o organizație

necomercială din domeniul protecției mediului, care conform Statutului (pct.2.3.13)

își propune inclusiv, realizarea activității de asigurare a respectării drepturilor

ecologice. Astfel, conform prevederilor normative este în drept să se adreseze

instanței judecătorești în vederea contestării actelor administrative, prin care se

încalcă legislația ecologică și se cauzează prejudicii mediului înconjurător.

1

A menționat că, SRL „TB Fruit” a obținut statutul de rezident al Parcului

industrial „Edineț” în baza procesului-verbal nr. 1 al ședinței Comisiei pentru

selectarea rezidenților și a proiectelor investiționale pentru Parcul Industrial

„Edineț” din 27 septembrie 2013, aprobat de SRL ”Eco-Garant”. Ca urmare, SRL

„T.B. Fruit” a construit în cadrul Parcului industrial „Edineț” o fabrică de producere

a sucurilor concentrate, anterior obținerii la 28 septembrie 2015 a Avizului pozitiv

al Expertizei Ecologice de Stat asupra documentației de proiect. La 09 septembrie

2015, când SRL „T.B. Fruit” a depus la Inspectoratul Ecologic de Stat proiectul de

execuție- construire a fabricii de producere a sucurilor concentrate din or. Edineț

pentru obținerea avizului ecologic, pârâtul cunoștea despre faptul că construcția

fabricii a fost deja integral finisată. Construcția obiectivului economic a fost

demarată de către SRL ”T.B. Fruit” încă din anul 2013, ceea ce rezultă inclusiv din

actele emise de Inspectoratul Ecologic de Stat. În Actul nr.024278 din 27 decembrie

2013 al inspectării cerințelor privind protecția mediului și folosirea rațională a

resurselor naturale și în procesul-verbal cu privire la contravenție nr. 033368 din 27

decembrie 2013, este indicat că în rezultatul controlului la fața locului, s-a constatat

că SRL „T.B. Fruit” a inițiat lucrările de construcție a uzinei de producere a sucului

concentrat în lipsa Avizului pozitiv al Expertizei Ecologice de Stat. Constatări

similare au fost expuse și în Actul inspectării nr.095854 din 07 iulie 2015, în

procesul-verbal cu privire la contravenție nr.049185 din 07 iulie 2015, precum și în

hotărârea Inspectoratului Ecologic de Stat nr.1288 din 06 august 2015, prin care au

fost sistate oricare lucrări de construcție la fabrica de producere a sucului concentrat

de pe teritoriul Parcului industrial „Edineț”. Prin interpelarea nr.12-11/01/2015 din

12 august 2015, Asociația Obștească „EcoContact” a informat Inspectoratul

Ecologic de Stat despre construcția, punerea în funcțiune a fabricii și începerea

neautorizată a activității de producere a sucului concentrat de către SRL „T.B. Fruit”.

A declarat că, în ședința de judecată a Judecătoriei Rîșcani, mun.Chișinău din

08 septembrie 2015, în cadrul examinării acțiunii intentate de Asociația Obștească

„EcoContact” împotriva Inspectoratului Ecologic de Stat, intervenienți accesorii

SRL ”T.B. Fruit” și SRL ”Eco-Garant” privind întreprinderea măsurilor necesare

pentru recuperarea daunelor cauzate mediului înconjurător, reprezentantul SRL

„T.B. Fruit” a menționat expres că lucrările de construcție la SRL ”T.B. Fruit” nu se

execută din luna mai anul curent. Toate lucrările de construcție sunt finisate

aproximativ 100 %. Având în vedere că la ședința în cauză a fost prezent și

reprezentantul Inspectoratului Ecologic de Stat, precum și ținând cont de toate actele

emise de către pârât în urma efectuării controalelor la fața locului, care au demonstrat

cu certitudine faptul demarării lucrărilor de construcție în decembrie 2013, devine

evident că la 09 septembrie 2015, Inspectoratul Ecologic de Stat cunoștea cu

exactitate faptul că fabrica de producere a sucului concentrat a SRL „T.B. Fruit” a

fost integral construită și că aceasta de fapt și-a început activitatea.

A susținut că, în situația în care deja din luna mai 2015 construcția fabricii era

integral executată, eliberarea la 28 septembrie 2015 a Avizului pozitiv al Expertizei

Ecologice de Stat asupra proiectului de execuție contravine legislației în vigoare,

care stabilește expres obligativitatea efectuării Expertizei Ecologice de Stat a

documentației de proiect până la momentul proiectării noilor obiective economice și

inițierii construcției și este tardivă. În acest sens, a specificat că, prezintă o

importanță și faptul că în Avizul Expertizei Ecologice de Stat este expres indicat:

2

„prezentul aviz este valabil în perioada preconizată pentru construcția obiectivului

conform proiectului”, or, în situația în care la data emiterii Avizului din 28

septembrie 2015 - construcția fabricii de producere a sucurilor concentrate era deja

integral finisată, actul emis de Inspectoratul Ecologic de Stat, din start este nevalabil.

A reiterat că, SRL „T.B. Fruit” a obținut statutul de rezident al Parcului

industrial „Edineț” în baza procesului-verbal nr. 1 al ședinței Comisiei pentru

selectarea rezidenților și a proiectelor investiționale pentru Parcul Industrial

„Edineț” din 27 septembrie 2013, aprobat de SRL ”Eco-Garant”. Totodată,

legalitatea organizării și desfășurării concursului de selectare a rezidenților Parcului

industrial „Edineț”, precum și rezultatele acestuia au fost contestate în instanța de

judecată, din motiv că au fost încălcate prevederile Legii cu privire la parcurile

industriale și Regulamentul privind modul de desfășurare a concursului de selectare

a rezidenților și a proiectelor investiționale pentru parcul industrial. Prin decizia

nr.2rac-241/15 din 23 septembrie 2015 a Curții Supreme de Justiție a fost anulat

procesul verbal al ședinței Comisiei pentru selectarea rezidenților și a proiectelor

investiționale pentru Parcul Industrial „Edineț” din 27 septembrie 2013 și a fost

declarat nul concursul pentru selectarea rezidenților și a proiectelor investiționale ce

urmau a fi realizate în cadrul Parcului industrial „Edineț” desfășurat la 27 septembrie

2013, aprobat de SRL „Eco-Garant”. Pornind de la faptul că rezultatele concursului

de selectare a rezidenților Parcului industrial „Edineț” au fost declarate nule prin

decizia judecătorească irevocabilă, toate proiecte de execuție ale SRL „T.B. Fruit”

efectuate pe teritoriul parcului industrial sunt ilegale. Astfel, din 23 septembrie 2015,

SRL ”T.B. Fruit” nu avea nici un drept de a primi careva autorizații, avize de mediu

sau expertize ecologice de stat a documentației de proiect și construcție a

obiectivului industrial, deoarece proiectul său investițional nu mai avea statut de

câștigător al concursului, iar agentul economic nu beneficiază de calitatea de

rezident al Parcului industrial „Edineț”.

A indicat că, prin scrisoarea nr. 13-01/56 din 28 septembrie 2015, Inspectoratul

Ecologic de Stat a fost informat despre decizia irevocabilă nr.2rac-241/15 din 23

septembrie 2015 a Curții Supreme de Justiție, fiind anexată o copie a actului

judecătoresc. Cu toate acestea, Avizul pozitiv al Expertizei Ecologice de Stat la

proiectul de execuție al SRL „T.B. Fruit” a fost emis la 28 septembrie 2015, adică

ulterior emiterii deciziei irevocabile a Curții Supreme de Justiție. Ca urmare,

afirmațiile Inspectoratului Ecologic de Stat privind faptul că nu ține de competența

sa selectarea rezidenților Parcurilor Industriale nu sunt de natură să combată

afirmațiile Asociației Obștești „EcoContact” cu privire la faptul că din moment ce

rezultatele concursului de selectare a rezidenților Parcului industrial „Edineț” au fost

declarate nule prin decizia irevocabilă a instanței de judecată, în opinia,

reclamantului, orice activitate desfășurată de SRL „T.B. Fruit” pe teritoriul parcului

industrial este ilegală și urmează a fi încetată. SRL „T.B. Fruit” nu are nici un drept

legal de a primi anumite autorizații, avize de mediu sau expertize ecologice de stat

a documentației de proiect și construcție a obiectivului economic pe teritoriul

Parcului industrial „Edineț”, deoarece proiectul investițional nu are statut de

câștigător al concursului, iar agentul economic nu beneficiază de calitatea de

rezident al Parcului industrial. Afirmațiile Inspectoratului Ecologic de Stat atestă

poziția neîntemeiată a pârâtului privind faptul că nu ar fi obligat să respecte alte

prevederi legale, precum Codul civil sau Legea cu privire la parcurile industriale,

3

drepturile și obligațiile acestuia, limitându-se exclusiv la cunoașterea și aplicarea

legislației asupra mediului înconjurător. Documentația de proiect conține inclusiv

date cu privire la locul amplasării obiectivului economic, or, evaluarea impactului

asupra mediului înconjurător este imposibil de realizat fără a lua în considerare

aspectele privind locul amplasării obiectivului economic precum și legalitatea

amplasării acestuia. Normele legale prevăd obligația ca documentația de proiect să

conțină toate autorizațiile referitoarea la amplasarea obiectului, iar în textul Avizului

Expertizei Ecologice de Stat se face trimitere expresă la amplasarea fabricii pe

teritoriul Parcului industrial „Edineț”.

A remarcat că, neîntemeiat și contrar prevederilor legale, a fost acordat SRL

„T.B. Fruit” Avizul Expertizei Ecologice de Stat din 28 septembrie 2015 pentru

proiectul de execuție a obiectivului economic în cadrul Parcului industrial „Edineț”,

or, din 23 septembrie 2015 nu mai deține titlul de rezident al parcului industrial.

Avizul Expertizei Ecologice de Stat a fost acordat fără a se ține cont de condițiile și

aprecierile expuse în Studiul de fezabilitate, elaborat la crearea parcului industrial.

Contrar condițiilor obligatorii instituite de Studiul de fezabilitate, în Avizul

Expertizei Ecologice de Stat nu se face referire la prezentarea de către rezidentul

SRL „Т.В. Fruit” a proiectului tehnic separat privind captarea și evacuarea apelor

pluviale și nici nu este indicată vreo prescripție în acest sens. Actul administrativ

contestat nu conține nici o referire la necesitatea obținerii acordului de mediu pentru

evacuarea apelor uzate. Cu toate acestea, eliberând Avizul Expertizei Ecologice de

Stat, pârâtul nu a ținut cont de prevederile Studiului de fezabilitate și de obligațiile

din domeniul protecției mediului, instituite pentru rezidenții Parcului Industrial.

Afirmațiile precum că, în calitate de autoritate ecologică, nu trebuie să examineze

respectarea legislației privind funcționarea Parcului Industrial, sunt neîntemeiate și

contravin principiilor fundamentale de drept. Or, elaborarea Studiului de fezabilitate

este o precondiție instituită de lege, obligatorie pentru crearea Parcului industrial, iar

prescripțiile emise, inclusiv cele privind diminuarea impactului negativ asupra

mediului înconjurător, sunt obligatorii atât pentru întreprinderea administratoare și

rezidenți, cât și pentru toate autoritățile publice care acordă avizele necesare pentru

construcția și desfășurarea activității economice preconizate. La acordarea Avizului

pozitiv, Inspectoratul Ecologic de Stat urma să țină cont de activitățile ce erau

preconizate în cadrul Parcului Industrial, conform condițiilor incluse în Studiul de

fezabilitate. Astfel, toate calculele din Studiul de fezabilitate, aprecierea impactului

de mediu, precum și condițiile privind infrastructura și utilitățile necesare, au fost

făcute rezultând din tipurile de activitate preconizate a fi realizate în cadrul Parcului

industrial. Obligativitatea expertizării ecologice de stat a proiectului de execuție este

instituită de legislație anume pentru a exclude posibilitatea de schimbare a genurilor

de activitate preconizate, or, în situația în care proiectul noului obiectiv economic ar

fi fost supus Expertizei Ecologice de Stat pentru anumite genuri de activitate,

modificarea ulterioară a acestora de către SRL ”Eco-Garant” și SRL „T.B. Fruit”, ar

fi fost imposibil de realizat, deoarece evaluarea impactului proiectului asupra

mediului înconjurător este în dependență directă de natura activităților preconizate.

Având în vedere destinația agricolă pe care o avea terenul pe care este amplasat

Parcul Industrial „Edineț” și implicit fabrica construită de SRL „T.B. Fruit”, anterior

modificării în teren destinat industriei transporturilor, telecomunicațiilor și cu alte

destinații speciale, conform Hotărârii Guvernului nr.666 din 02 septembrie 2013,

4

influența negativă asupra următorilor factori de mediu este incontestabilă. Condițiile

de mediu existente până la crearea fabricii de producere au fost schimbate prin

apariția unor noi factori care influențează nociv mediul înconjurător, și anume: ape

uzate, deșeuri și produse reziduale, zgomote și unde electromagnetice, toate acestea

fiind indispensabile desfășurării activităților industriale. Proiectul de execuție a

fabricii SRL „Т.В. Fruit” prevede folosirea în procesul tehnologic de producere a

sucurilor concentrate, a resurselor naturale și a apelor subterane. Emiterea Avizului

Expertizei Ecologice de Stat asupra proiectului de execuție- construire a fabricii de

producere a sucurilor concentrate din or. Edineț la 28 septembrie 2015, adică după

executarea integrală a construcției obiectivului economic și începerea exploatării

efective a acestuia, contravine normelor legale invocate care prevăd că Avizul

pozitiv al Expertizei Ecologice de Stat urmează a fi acordat la etapa de planificare și

proiectare și nicidecum după finisarea construcției. Actul normativ contestat a fost

emis cu încălcarea prevederilor legale imperative privind protecția mediului

înconjurător și urmează fi anulat.

A menționat că, în textul Avizului Expertizei Ecologice de Stat sunt expres

indicate documentele anexate la proiectul de execuție, toate avizele și certificatele

emise, însă nu este indicat documentul care conține semnăturile sau procesul-verbal

al adunării locuitorilor din zona amplasării obiectivului industrial. S-a constatat cu

certitudine că acest document nu a fost prezentat pârâtului pentru obținerea Avizului

pozitiv al Expertizei Ecologice de Stat, deși, normele legale prevăd expres această

obligație. Avizarea ecologică pozitivă a proiectului putea fi realizată doar dacă

beneficiarul SRL „T.B. Fruit” ar fi prezentat acordul populației care locuiește în zonă

privind amplasarea obiectului. Deși cunoștea cu certitudine că sondele deja

funcționează, Inspectorul Ecologic de Stat nu a solicitat prezentarea deciziei

Consiliului local Edineț, prin care, conform pct.5 din Regulamentul privind zonele

de protecție sanitară a prizelor de apă, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.949 din

25 noiembrie 2013 ar fi trebuit să fie delimitate zonele de protecție sanitară. În

Avizul Expertizei Ecologice de Stat este indicat că, după finalizarea forării sondelor

și efectuarea pompării experimentale de exploatare, este necesar de prevăzut

instalații de tratare a apei, doar prin coordonare prealabilă cu autoritățile de sănătate

publică. Apele din pânza freatică sunt utilizate de către SRL „T.B. Fruit” în mare

parte la producerea sucului concentrat, adică a unui produs destinat alimentației

publice, prin urmare cunoscând cu certitudine despre exploatarea sondelor arteziene,

Inspectoratul Ecologic de Stat urma să solicite informații cu privire la instalațiile de

tratare a apei, care trebuiau deja să fie instalate. Conform răspunsului nr.1733 din 26

octombrie 2015, se atestă că în rezultatul controlului la fața locului, la 13 octombrie

2015, Inspectoratul Ecologic de Stat a constatat că SRL „T.B. Fruit” utilizează în

procesul tehnologic apele subterane în lipsa autorizației de folosire specială a apei,

fiind sancționat agentul economic.

A menționat că, din Avizul Expertizei Ecologice de Stat se identifică că

alimentarea cu energie termică a fabricii se realizează de la centrala termică

autonomă, dotată cu 3 instalații de cazane de tip KE- 10/14, care consumă

combustibil solid-lemne. Așadar, în cadrul fabricii sunt exploatate echipamente de

cazangerie (pe biocombustibil), care conform art.5 din Legea privind securitatea

industrială a obiectelor industriale periculoase, sunt atribuite la categoria obiectelor

industriale periculoase și care nu au fost supuse expertizei în domeniul securității

5

industriale. Acest aspect, în mod obligatoriu, urma să fie relevat în Avizul Expertizei

Ecologice de Stat, deoarece cazanele constituie o sursă de poluare potențial

periculoasă, care necesită o examinare separată. La fel, în rezultatul controlului la

fața locului, s-a constatat că SRL „T.B. Fruit” depozitează deșeurile de producere în

zona sanitară de regim strict a sondei arteziene conform răspunsului nr.1733 din 26

octombrie 2015.

Prin încheierea din 04 februarie 2016 a Judecătoriei Rîșcani, mun.Chișinău s-a

respins cererea de asigurarea a acțiunii depusă de Asociația Obștească „EcoContact”

privind suspendarea Avizului Expertizei Ecologice de Stat nr.05-5-5077/1570 din

28 septembrie 2015, eliberat SRL „T.B. Fruit” de către Inspectoratul Ecologic de

Stat; interzicerea SRL „T.B. Fruit” și SRL „Eco-Garant” executarea tuturor

lucrărilor de construcție, lucrări de conectare la utilități publice, folosirea resurselor

naturale și exploatarea subsolului pe teritoriul Parcului industrial „Edineț”;

suspendarea activității de producere a SRL „T.B. Fruit”; autorizarea pătrunderii

forțate a executorului judecătoresc în încăperile aflate în posesia sau în proprietatea

SRL „T.B. Fruit” și SRL „Eco-Garant”, inclusiv în cele în care se află bunurile SRL

„T.B. Fruit” și SRL „Eco-Garant”, inclusiv pe teritoriul Parcului industrial „Edineț”,

amplasat pe xxxxx.

Prin decizia din 14 aprilie 2016 a Curții de Apel Chișinău s-a casat încheierea

din 04 februarie 2016 a Judecătoriei Rîșcani, mun.Chișinău și s-a admis parțial

cererea Asociației Obștești „EcoContact” privind aplicarea măsurilor de asigurare a

acțiunii; s-a suspendat până la examinarea litigiului în fond Avizul Expertizei

Ecologice de Stat nr.05-5-5077/1570 din 28 septembrie 2015 prin care Inspectoratul

Ecologic de Stat a acordat proiectul de execuție „Construire a fabricii de producere

a sucurilor concentrate din or. Edineț (extravilan –zona Parc Industrială „Edineț”);

s-a respins cererea Asociației Obștești „EcoContact” privind aplicarea măsurilor de

asigurare a acțiunii în partea ce ține de interzicerea SRL „T.B. Fruit” și SRL „Eco-

Garant” executării tuturor lucrărilor de construcție, lucrări de conectare la utilități

publice, folosirea resurselor naturale și exploatarea subsolului pe teritoriul Parcului

industrial „Edineț”; suspendarea activității SRL „T.B. Fruit”; autorizarea pătrunderii

forțate a executorului judecătoresc în încăperile aflate în posesia sau în proprietatea

agenților economici SRL „T.B. Fruit” și SRL „Eco-Garant”.

Prin hotărârea din 28 noiembrie 2016 a Judecătoriei Rîșcani, mun.Chișinău s-a

respins cererea de chemare în judecată depusă de Asociația Obștească „EcoContact”

împotriva Inspectoratului Ecologic de Stat, intervenienți accesorii SRL „T.B. Fruit”

și SRL „Eco-Garant” privind anularea Avizului Expertizei Ecologice de Stat nr.05-

5-5077/1570 din 28 septembrie 2015 eliberat SRL „T.B. Fruit” de către Inspectoratul

Ecologic de Stat; s-a anulat măsura de asigurare aplicată prin decizia din 14 aprilie

2016 a Curții de Apel Chișinău privind suspendarea Avizului Expertizei Ecologice

de Stat nr.05-5-5077/1570 din 28 septembrie 2015 prin care Inspectoratul Ecologic

de Stat a acordat proiectul de execuție „Construire a fabricii de producere a sucurilor

concentrate din or. Edineț, extravilan –zona Parc Industrială „Edineț”.

Prin decizia din 13 aprilie 2017 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

depus de Asociația Obștească „EcoContact” și s-a menținut hotărârea din 28

noiembrie 2016 a Judecătoriei Rîșcani, mun.Chișinău.

La 04 iulie 2017, Asociația Obștească „EcoContact”, prin intermediul

avocatului Valentin Roșca, a declarat recurs împotriva deciziei din 13 aprilie 2017 a

6

Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea acesteia și a hotărârii din 28 noiembrie

2016 a Judecătoriei Rîșcani, mun.Chișinău, cu emiterea unei noi hotărâri de admitere

integrală a cererii de chemare în judecată depusă de Asociația Obștească

„EcoContact”și anularea actului administrativ- Avizul Expertizei Ecologice de Stat

nr.05-5-5077/1570 din 28 septembrie 2015 eliberat SRL „T.B. Fruit” de către

Inspectoratul Ecologic de Stat, ca fiind ilegal în fond și emis contrar prevederilor

legii.

În motivarea recursului s-a invocat că instanța de apel nu a aplicat legea, care

urma să fie aplicată. Unul dintre argumentele invocate de instanța de apel în

susținerea soluției de respingere a apelului se referă la faptul că Asociația Obștească

„EcoContact” nu ar fi invocat nici în cererea de chemare în judecată și nici în cea de

apel argumentele ce ar face dovada daunelor cauzate acesteia prin Avizul pozitiv al

Expertizei Ecologice de Stat eliberat SRL „Т.В. Fruit”. În opinia recurentului, aceste

concluzii derivă din neaplicarea prevederilor legale ce urmau să fie aplicate, precum

și din examinarea superficială a materialelor cauzei.

Menționează recurentul că, art. 26 din Legea privind evaluarea impactului

asupra mediului nr.86 din 29 mai 2014 prevede dreptul de contestare a oricărei

decizii prevăzute de lege, inclusiv și de către asociații, dacă sunt lezate sau ignorate

drepturile publicului la informare sau de participare la procesul de evaluare a

impactului asupra mediului. În speță, dreptul publicului de a participa la procesul de

evaluare a impactului asupra mediului a obiectivului economic construit de SRL

„Т.В. Fruit” a fost complet ignorat, deoarece Avizul Expertizei Ecologice de Stat

nr.05-5-5077/1570 din 28 septembrie 2015 a fost emis în lipsa documentului care

probează acordul populației din zonă. În opinia recurentului, instanța de apel eronat

nu a aplicat prevederile Legii privind protecția mediului înconjurător și ale Legii

privind evaluarea impactului asupra mediului, care urmau a fi aplicate, or, atestă

incontestabil dreptul recurentului de a contesta actul administrativ.

Indică recurentul că, instanțele ierarhic inferioare nu au aplicat normele de

drept material care atestă că actul administrativ a fost emis contrar prevederilor legii

privind expertiza ecologică. Avizul contestat contravine normelor privind protecția

mediului. Instanța de fond și cea de apel au aplicat eronat normele privind expertiza

ecologică și protecția mediului înconjurător și ilegal au concluzionat că Avizul

Expertizei Ecologice de Stat ar fi fost emis cu respectarea legii. Or, s-au invocat

toate încălcările legislației mediului admise la emiterea actului administrativ

contestat, însă instanțele de judecată nu au dat nici o apreciere argumentelor expuse

și nu au aplicat prevederile legale care urmau să fie aplicate.

Precizează că, Avizul Expertizei Ecologice de Stat a fost emis în lipsa

documentului care confirmă acordul populației care locuiește în zonă, contrar

prevederilor art. 18 alin. (4) din Legea cu privire la expertiza ecologică. Actul

contestat a fost emis în lipsa avizelor organelor de supraveghere și control de stat

privind desfășurarea activității economice preconizate contrar prevederilor art.18

alin. (2) din Legea cu privire la expertiza ecologică. Iar conform art. 18 alin.(1) din

Legea privind activitățile de acreditare si de evaluare a conformității și art. 4 alin.

(6) din Legea privind activitatea de reglementare tehnică, precum și conform Anexei

nr. 1 la Hotărîrea Guvernului nr. 31 din 23 ianuarie 2009, produsele din fructe sunt

supuse reglementării tehnice, respectiv persoana juridică ce desfășoară această

activitate urmează să fie acreditată în corespundere cu reglementările tehnice și

7

standardele tehnice din domeniu. Conform datelor Registrului organismelor de

certificare a produselor, unicul deținător al certificatului de acreditare pentru

certificarea produselor din categoria conservelor este SRL „Conservstandart”, însă

contrar normelor legale invocate, SRL „Т.В. Fruit” nu a prezentat la documentația

de proiect certificatul eliberat de acest organ pentru desfășurarea activității

preconizate de producere a sucului concentrat.

Afirmă că, actul administrativ nu corespunde exigențelor legale cu referire la

nici unul din factorii de mediu afectați. Inspectoratul Ecologic de Stat, pe de o parte,

constată în luna decembrie 2013 faptul că SRL „T.B. Fruit” a început lucrările de

decopertare a solului fertil, iar în luna septembrie 2015 stabilește că lucrările trebuie

să fie realizate conform proiectului aprobat anterior prin Avizul Expertizei

Ecologice de Stat nr.05-5-4592/449 din 17 marte 2014. În situația în care intimatul

cunoștea despre faptul că decopertarea a avut loc anterior emiterii avizului, avea

obligația să verifice corespunderea lucrărilor de decopertare cerințelor indicate în

Avizul nr.05-5-4592/449 din 17 marte 2014 și să nu să se limiteze la simpla invocare

a aspectului respectiv. Prin scrisoarea nr.13-01/53 din 23 septembrie 2015,

Inspectoratul Ecologic de Stat a fost informat atât despre forarea sondelor arteziene,

cât și despre utilizarea în scopuri industriale a apelor subterane. La 28 septembrie

2015-data emiterii Avizul Expertizei Ecologice de Stat, intimatul cunoștea cu

exactitate despre faptul că SRL „Т.В. Fruit” a forat și exploatează două fântâni

arteziene, însă în actul administrativ contestat nu se referă la acest aspect. SRL „T.B.

Fruit” a realizat proiectarea și forarea sondelor arteziene în lipsa coordonării cu

Agenția pentru Geologie și Resurse Minerale, contrar prevederilor art. 11 al Codului

subsolului și pct.30 din Hotărârea Guvernului nr.931 din 20 noiembrie 2013 pentru

aprobarea Regulamentului cu privire la cerințele de calitate a apelor subterane.

Specifică că, în baza demersului menționat, la 13 octombrie 2015, Inspectoratul

Ecologic Stat a efectuat un control la SRL „Т.В. Fruit”, în baza căruia a stabilit mai

multe neconformități la acest capitol, ceea ce denotă răspunsul nr. 1733 din 26

octombrie 2015. Astfel, acțiunile intimatului privind acordarea Avizului pozitiv cu

încălcarea condițiilor necesare pentru construcția sondelor, atunci când „de facto”

trebuia să verifice respectarea legislației în vigoare la forarea și exploatarea sondelor

arteziene, sunt ilegale și contrare sarcinilor de bază instituite prin art. 15 din Legea

privind protectia mediului înconjurător, care nu sunt unele formale, ci vizează

verificarea respectării efective a normelor privind protecția mediului înconjurător.

Deși, cunoștea cu certitudine că sondele deja funcționează, Inspectorul Ecologic de

Stat nu a solicitat prezentarea deciziei Consiliului local Edineț, prin care ar fi trebuit

să fie delimitate zonele de protecție sanitară, conform pct.5 din Regulamentul

privind zonele de protecție sanitară a prizelor de apă, aprobat prin Hotărârea

Guvernului nr.949 din 25 noiembrie 2013. La fel, în Avizul Expertizei Ecologice de

Stat este indicat că, după finalizarea forării sondelor și efectuarea pompării

experimentale de exploatare, este necesar de prevăzut instalații de tratare a apei, doar

prin coordonare prealabilă cu autoritățile de sănătate publică. Or, apele din pânza

freatică sunt utilizate de către SRL „Т.В. Fruit” în mare parte la producerea sucului

concentrat, adică a unui produs destinat alimentației publice. Prin ignorarea acestor

circumstanțe, Inspectoratul Ecologic de Stat, omițând în mod intenționat să verifice

respectarea legislației, pune în pericol sănătatea publică a populației, încălcând

8

drepturile acesteia la un mediu sănătos, inclusiv la o alimentația sănătoasă cu

produse a căror proveniență nu sunt respectate toate măsurile de precauție.

Declară că, în Avizul contestat nu este indicată necesitatea eliberării unei

autorizații în sensul art.23 lit. b), art.25-27 din Legea apelor nr.272 din 23 decembrie

prin luarea la evidență primară a consumului de apă din pânza freatică, ceea ce la

caz nu a fost realizat. Conform răspunsului nr.1733 din 26 octombrie 2015, în

rezultatul controlului la fața locului, Inspectoratul Ecologic de Stat a constatat că

SRL „T.B. Fruit” utilizează în procesul tehnologic apele subterane în lipsa

autorizației de folosire specială a apei, fapt pentru ce a fost sancționat. Conform

condițiilor din Studiul de fezabilitate, SRL „T.B. Fruit” era obligată de a dota fabrica

cu instalații de preepurare. Deși, în aviz este preconizată dotarea obiectivului cu

stație de epurare, „de facto” activează în lipsa acesteia, iar substanțele poluante sunt

deversate în rețeaua de canalizare orășenească, care nu are capacitățile necesare de

epurare.

Invocă că, în aviz se indică că alimentarea cu energie termică se realizează de

la centrala termică autonomă, dotată cu 3 instalații de cazane care consumă

combustibil solid-lemne, care contrar art. 9 din Legea privind securitatea industrială

a obiectelor industriale periculoase, nu au fost supuse expertizei în domeniul

securității industriale, cu toate că conform art. 5 din aceeași Lege sunt atribuite la

obiecte industriale periculoase. Acest aspect urma a fi inclus în Aviz, deoarece

cazanele constituie o sursă de poluare potențial periculoasă. Cazanele funcționează

pe bază de lemn, ceea ce presupune depozitarea materialului lemnos în cantități mari

pe teritoriul fabricii ( a fost înaintată o plângere în acest sens în august 2015), ceea

ce denotă consumul ridicat de material solid pentru funcționarea cazangeriei fabricii.

Astfel, nici aspectul surselor de funcționare a cazanelor nu a fost relevat în aviz, ceea

ce este în contradicție cu politicile de mediu din Republica Moldova care vizează

protejarea resurselor naturale, inclusiv a resurselor de vegetație forestieră.

Un alt aspect care vizează încălcările admise la emiterea Avizului Expertizei

Ecologice de Stat, în opinia recurentului, se referă la prescripțiile privind depozitarea

deșeurilor de către SRL „Т.В. Fruit”. Contrar prevederilor pct. 47 din Hotărârea

Guvernului nr. 412 din 25 mai 2010 pentru aprobarea Regulilor generale de igienă

a produselor alimentare, deșeurile alimentare, subprodusele alimentare

necomestibile și alte resturi, intimatul a ignorat prevederile legale și a indicat în

Avizul elaborat necesitatea depozitării deșeurilor alimentare în „tomberoane

speciale”, fără a concretiza caracteristicile acestora. În urma efectuării controlului la

fața locului, s-a constatat că SRL „Т.В. Fruit” depozitează deșeurile de producere în

zona sanitară de regim strict a sondei arteziene. Astfel, emiterea de către

Inspectoratul Ecologic de Stat a avizului a reprezentat o simplă formalitate, realizată

fără examinarea circumstanțelor și condițiilor care influențează factorii de mediu, cu

încălcarea flagrantă a sarcinilor de bază instituite de lege pentru autoritatea centrală

pentru resurse naturale și mediu, în lipsa unui monitoring ecologic complex și fără

evaluarea impactului asupra mediului a noului obiectiv industrial, fiind emis cu

încălcarea prevederilor legii.

Opinează că, concluziile instanțelor de judecată privind inexistența încălcărilor

prevederilor legale la emiterea actului administrativ, sunt total neîntemeiate și în

9

contradicție cu normele legale încălcate de Inspectoratul Ecologic de Stat la emiterea

Avizului Expertizei Ecologice de Stat nr.05-5-5077/1570 din 28 septembrie 2015.

Consideră că, la examinarea cauzei, instanțele inferioare nu au aplicat

prevederile legale care atestă că expertiza urma să fie realizată pentru proiectul de

execuție (documentația de proiect) a obiectivului industrial și nu, post factum, după

edificarea acestuia. Construcția fabricii de producere a sucurilor concentrate,

inclusiv a infrastructurii necesare activității industriale, a rețelelor de canalizare,

alimentare cu apă, căldură, gaze, energie electrică, este în mod evident, pasibilă să

influențeze negativ mediul înconjurător. De asemenea, condițiile de mediu existente

până la crearea unității de producere au fost schimbate prin apariția unor noi factori

care influențează nociv mediul înconjurător, și anume: ape uzate, deșeuri și produse

reziduale, zgomote și unde electromagnetice, toate acestea fiind indispensabile

desfășurării activităților industriale. În opinia recurentului, cele expuse atestă cu

certitudine că proiectarea și construcția fabricii de producere a sucurilor concentrate

este în mod incontestabil susceptibilă să afecteze negativ mediul înconjurător, la fel

și populația care locuiește în zonă. Conform normelor din domeniul protecției

mediului înconjurător, expertiza ecologică este o măsură care constă în aprecierea

prealabilă a influenței activităților economice preconizate asupra stării mediului, a

corespunderii parametrilor acestor activități actelor legislative și altor acte

normative, normelor și standardelor în vigoare. Or, conform art.6 alin.(1) din Legea

cu privire la expertiza ecologică, expertiza ecologică este obligatorie pentru

documentația de proiect și planificare privind obiectele și activitățile economice

preconizate care influențează sau pot influenta asupra stării mediului înconjurător

și/sau prevăd folosirea resurselor naturale, indiferent de destinație, amplasare, tipul

de proprietate și subordonarea acestor obiecte, volumul investițiilor capitale, sursa

de finanțare și modul de execuție a lucrărilor de construcții.

În acest sens, specifică recurentul că, proiectul de execuție al fabricii SRL „Т.В.

Fruit”, prevede folosirea în procesul tehnologic de producere a sucurilor concentrate,

a resurselor naturale și anume a apelor subterane, or, conform informațiilor publice

oferite de SRL „Т.В. Fruit” și plasate pe site-ul INFOTAG (22 septembrie 2015),

compania a confirmat că utilizează apa din pânza freatică de la o adâncime de 250

m, prin intermediul a două fântâni arteziene autonome, construcția cărora a început

în luna noiembrie 2013. Iar, conform art.6 alin.(2) lit. c) din Legea cu privire la

expertiza ecologică, noile proiecte vizând alimentarea cu apă și exploatarea

subsolului sunt permise numai cu Avizul pozitiv al Expertizei Ecologice de Stat

asupra documentației de proiect. Contrar normelor legale, Inspectoratul Ecologic de

Stat nu a menționat necesitatea depunerii setului de documente de către SRL „Т.В.

Fruit” pentru obținerea Avizului Expertizei Ecologice de Stat pentru proiectarea,

forarea și utilizarea sondelor arteziene pe teritoriul Parcului industrial „Edineț”. Pct.

33 din Hotărîrea Guvernului nr.931 din 20 noiembrie 2013 pentru aprobarea

Regulamentului cu privire la cerințele de calitate a apelor subterane, impune anumite

condiții obligatorii agenților economici care exploatează apele subterane prin

intermediul sondelor. Însă, contrar prevederilor normative menționate, Avizul emis

de Inspectoratul Ecologic de Stat, nu conține anumite prescripții privind necesitatea

perfectării, anterior începerii exploatării apelor subterane, a tuturor documentelor

inclusiv, a autorizației de mediu pentru folosința specială a apei.

10

În contextul prevederilor art. 1 alin.(1), art. 3 al Legii privind evaluarea

impactului asupra mediului nr. 86 din 29 mai 2014, în opinia recurentului, este

incontestabil faptul că emiterea avizului la 28 septembrie 2015, adică după

executarea integrală a construcției obiectivului economic și începerii exploatării

efective a acestuia, contravine prevederilor legale, care prevăd că avizul urmează a

fi acordat la etapa de planificare/proiectare și nicidecum după finisarea construcției.

Actul contestat a fost emis cu încălcarea prevederilor legale imperative privind

protecția mediului înconjurător, iar concluziile contrare ale instanțelor inferioare

contravin normelor invocate privind efectuarea expertizei ecologice.

Opinează recurentul că, instanțele inferioare nu au aplicat normele de drept

material care atestă că actul administrativ a fost emis contrar prevederilor legislației

cu privire la parcurile industriale. La fel, eronat au concluzionat că în speță nu ar fi

aplicabile normele de drept material care vizează activitatea în cadrul parcului

industrial, or, obiectivul economic al SRL „T.B.Fruit” pentru care a fost emis avizul

este amplasat în Parcul Industrial „Edineț”. Avizul a fost emis pentru amplasarea

obiectivului industrial unui agent economic care nu mai deținea statutul de rezident,

or, SRL „T.B. Fruit” a obținut statutul de rezident în baza procesului verbal nr. 1 al

ședinței Comisiei pentru selectarea rezidenților și a proiectelor investiționale pentru

Parcul Industrial „Edineț” din 27 septembrie 2013, aprobat de SRL „Eco-Garant”-

întreprinderea administratoare, care a fost anulat fiind declarat nul concursul prin

decizia nr. 2rac-241/15 din 23 septembrie 2015 a Curții Supreme de Justiție. Astfel,

proiectele de execuție ale SRL „T.B. Fruit” pe teritoriul parcului industrial au

devenit ilegale. Cu toate acestea, Avizul pozitiv al Expertizei Ecologice de Stat la

proiectul de execuție al SRL „Т.В. Fruit” a fost emis la 28 septembrie 2015, adică

ulterior datei de 23 septembrie 2015-data emiterii deciziei Curții Supreme de

Justiție. La momentul emiterii actului administrativ contestat, SRL „Т.B. Fruit” nu

deținea avizele și autorizațiile prealabile privind desfășurarea activităților pe

teritoriul parcului industrial, constatat printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă.

Susține recurentul că, în Avizul Expertizei Ecologice de Stat se face trimitere

directă la locul amplasării obiectivului economic și anume terenul cu suprafața de

5,95 ha ce face parte din Parcul Industrial „Edineț”, iar argumentele privind lipsa

incidenței în speță a anulării statutului de rezident al Parcului Industrial „Edineț”

pentru SRL „Т.В. Fruit” sunt total eronate. La adoptarea hotărârii de respingere a

acțiunii, instanțele de judecată au încălcat prevederile art. 123 alin.(2) Cod de

procedură civilă.

Indică recurentul că, hotărârea primei instanțe, menținută prin decizia instanței

de apel, a fost adoptată cu încălcarea prevederilor art.18 alin.(2) din Legea privind

expertiza ecologică, deoarece Avizul Expertizei Ecologice de Stat din 28 septembrie

2015 a fost acordat pentru proiectul de execuție a obiectivului economic în cadrul

Parcului Industrial „Edineț” unui agent economic care din data de 23 septembrie

2015 nu mai deținea această calitate. În acest sens, a relevat că, instanța de apel își

întemeiază concluziile privind legalitatea emiterii Avizului Expertizei Ecologice de

Stat din 28 septembrie 2015 pe faptul că în procesul-verbal de recepție finală nr.01

din 29 septembrie 2015 ar fi fost indicat că lucrările de construcției au fost efectuate

conform Avizului Expertizei Ecologice de Stat din 28 septembrie 2015, or, prin

decizia Curții de Apel Bălti nr.2ac-4/17 din 12 mai 2017 procesul-verbal de recepție

finală nr.01 din 29 septembrie 2015 a fost declarat nul.

11

Invocă recurentul că, actul administrativ contestat a fost emis contrar

prevederilor art.9 din Legea cu privire la parcurile industriale nr.182 din 15 iulie

de recomandările Studiului de fezabilitate și de obligațiile din domeniul protecției

mediului, instituite pentru rezidenții parcului industrial, or, în Studiu este menționat

că protecția condițiilor de mediu este unul din obiectivele primare ale parcului

industrial, fiind indicare expres măsurile ce urmează a fi întreprinse, în cazul fiecărui

factor în parte, în vederea neadmiterii poluării mediului înconjurător. Elaborarea

Studiului de Fezabilitate este o precondiție instituită de lege, obligatorie pentru

crearea parcului industrial, iar prescripțiile emise, inclusiv cele privind diminuarea

impactului negativ asupra mediului înconjurător, sunt obligatorii atât pentru

întreprinderea administratoare și rezidenți, cât și pentru toate autoritățile publice care

acordă. Astfel, în opinia recurentului, este evident că instanțele de judecată au aplicat

eronat normele de drept material prevăzute de Legea cu privire la parcurile

industriale și au adoptat o hotărâre ilegală privind respingerea acțiunii.

Consideră recurentul că, instanțele de judecată au aplicat eronat normele de

drept ce reglementează procedura contenciosului administrativ, or, în contextul

prevederilor art. 26 alin.(1) al Legii contenciosului administrativ, Asociația

Obștească „EcoContact” a invocat prevederile legale privind protecția mediului și

expertiza ecologică, care au fost încălcate la emiterea actului administrativ contestat.

Afirmațiile instanțelor de judecată cu privire la faptul că nu ar fi în drept să se

substituie atribuțiile organelor abilitate pentru a stabili dacă Avizul aduce prejudicii

mediului, sunt total neîntemeiate, deoarece în prezentul litigiu se solicită constatarea

încălcării legislației mediului la emiterea actului administrativ. Mai mult, aceste

concluzii contravin normelor de drept care stabilesc obligația instanțelor de judecată

de a verifica dacă actele administrative au fost sau nu emise cu încălcarea

prevederilor legale.

Opinează recurentul că, sunt lipsite de relevanță și trimiterile făcute la

prevederile art. 8 din Legea cu privire expertiza ecologică nr.851 din 29 mai 1996,

deoarece aceste circumstanțe nu exclud obligativitatea instanței, investite cu

soluționarea litigiului, de a verifica corespunderea actelor administrative cu

prevederile legale în vigoare. Or, în cazul unei interpretări contrare, s-ar impune că

nici un act administrativ nu va putea fi supus controlului legalității în instanța de

contencios administrativ, din motiv că nu ar fi în drept să substituie autoritatea

emitentă.

O altă încălcare a normelor de drept admisă, în opinia recurentului, se referă la

concluzia privind faptul că nu au fost prezentate probe și anume o expertiză

ecologică de stat sau obștească, care să combată concluziile expuse în Avizul

Expertizei Ecologice de Stat. Concluziile respective ale instanței de fond sunt

contrare prevederilor art.9 alin.(6) din Legea privind expertiza ecologică, conform

cărora expertiza ecologică obștească poate fi efectuată înainte de expertiza ecologică

de stat sau concomitent cu aceasta. În speță, expertiza ecologică de stat asupra

proiectului de execuție ”Construire a fabricii de producere a sucurilor concentrate

or. Edineț (extravila-zona „Parc Industrial Edineț”)” a fost realizată la data de 28

septembrie 2015, adică anterior intentării litigiului în instanța de judecată și fără a fi

solicitat acordul populației care locuiește în zonă. Astfel, efectuarea în prezent a unei

expertize ecologice obștești cu referire la acest obiectiv, contravine normelor

12

materiale menționate. În contextul prevederilor art. 148 alin.(1) Cod de procedură

civilă, în situația în care instanța de judecată a ajuns la concluzia că în prezentul

litigiu este obligatorie efectuarea unei expertize pentru constatarea încălcărilor

legislației privind protecția mediului la emiterea Avizului Expertizei Ecologice de

Stat nr.05-5-5077/1570 din 28 septembrie 2015, urma să dispună efectuarea acesteia.

Afirmă recurentul că, instanța de fond a interpretat eronat normele de drept

prevăzute de art.24 din Legea contenciosului administrativ-sarcina probațiunii, or,

în speță, acțiunea se referă la anularea actului administrativ și nu la solicitarea

despăgubirilor. Astfel, sarcina probațiunii revine exclusiv intimatului care urma să

probeze că Avizul Expertizei logice de Stat nr.05-5-5077/1570 din 28 septembrie

2015 a fost emis cu respectarea prevederilor legale și anume intimatul urma să

solicite efectuarea unei expertize ecologice și nu recurentul, așa cum eronat a

concluzionat instanța de fond. În situația în care pârâtul nu a dovedit legalitatea

Avizului Expertizei Ecologice Stat nr.05-5-5077/1570 din 28 septembrie 2015,

instanțele de judecată urmau să adopte o hotărâre privind anularea acestuia în

temeiul art.26 din Legea contenciosului administrativ. În opinia recurentului, Avizul

Expertizei Ecologice de Stat este un act administrativ ilegal în fond, fiind adoptat cu

încălcarea normelor legale.

Conform art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă recursul împotriva deciziei

se depune în termen de 2 luni de la data comunicării deciziei integrale.

Decizia instanței de apel a fost pronunțată la 13 aprilie 2017, iar Asociația

Obștească „EcoContact”, prin intermediul avocatului Roșca Valentin, a declarat

recurs la 04 iulie 2017.

Materialele cauzei atestă că decizia contestată a fost expediată participanților

la proces la 25 aprilie 2017, conform scrisorii de însoțire (Vol.II, f.d.50), însă date

despre recepționarea acesteia de către recurent, lipsesc. Astfel, recursul se consideră

a fi declarat în termen.

În conformitate cu art. 441 Cod de procedură civilă, în cazul în care recursul

este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul recursului.

Prin încheierea din 27 decembrie 2017 a Curții Supreme de Justiție completul

din 3 judecători a considerat recursul admisibil și a decis examinarea acestuia în fond

de un complet din 5 judecători.

În conformitate cu art. 442 alin. (1) Cod de procedură civilă, judecând recursul

declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în

recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărîrii atacate, fără

a administra noi dovezi.

În conformitate cu art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces.

Verificând legalitatea actului de dispoziție contestat, prin prisma argumentelor

invocate și a materialelor din dosar, coroborat cu normele de drept material și

procedural aplicabile la soluționarea speței date, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție va admite recursul

declarat de Asociația Obștească „EcoContact”, prin intermediul avocatului Valentin

Roșca și va casa decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe, cu pronunțarea

unei noi hotărâri de admitere a acțiunii, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) Cod de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul și să caseze integral sau

13

parțial decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe, pronunțînd o nouă

hotărâre.

Conform art. 26 alin. (1) al Legii contenciosului administrativ nr. 793 din 10

februarie 2000, actul administrativ contestat poate fi anulat, în tot sau în parte, în

cazul în care: a) este ilegal în fond ca fiind emis contrar prevederilor legii; c) este

ilegal ca fiind emis cu încălcarea procedurii stabilite.

Conform art. 37 al Constituției RM, fiecare om are dreptul la un mediu

înconjurător neprimejdios din punct de vedere ecologic pentru viață și sănătate,

precum și la produse alimentare și obiecte de uz casnic inofensive. Statul garantează

fiecărui om dreptul la accesul liber și la răspândirea informațiilor veridice privitoare

la starea mediului natural, la condițiile de viață și de muncă, la calitatea produselor

alimentare și a obiectelor de uz casnic. Tăinuirea sau falsificarea informațiilor despre

factorii ce sunt în detrimentul sănătății oamenilor se interzice prin lege. Persoanele

fizice și juridice răspund pentru daunele pricinuite sănătății și avutului unei persoane

ca urmare a unor contravenții ecologice.

Din materialele cauzei rezultă că prin Avizul Expertizei Ecologice de Stat nr.

05-5-5077/1570 din 28 septembrie 2015 „Cu privire la examinarea proiectului de

execuție „Construire a fabricii de producere a sucurilor concentrate din or. Edineț

(extravilan –zona Parc Industrial „Edineț”), Inspectoratul Ecologic de Stat a acordat

proiectul de execuție SRL „T.B.Fruit” (Vol.I, f.d.20-24).

Conform Avizului Expertizei Ecologice de Stat nr. 05-5-5077/1570 din 28

septembrie 2015 a Inspectoratului Ecologic de Stat, prin care s-a acordat SRL

„T.B.Fruit” proiectul de execuție „Construire a fabricii de producere a sucurilor

concentrate din or. Edineț (extravilan –zona Parc Industrial „Edineț”), s-au impus

anumite condiții și anume: 1. Efectuarea lucrărilor de construcție în strictă

corespundere cu cerințele actelor legislative, normative de mediu și soluțiile tehnice

din prezentul proiect; 2. Evacuarea apelor menajere și de producere în bază de

contract la stația de epurare a ÎM „Apă-Canal Edineț”; 3. Transmiterea deșeurilor de

producție formate din ulei tehnic și piese auto uzate, în bază de contract,

întreprinderilos specializate; 4. Efectuarea lucrărilor de ajustare a stației de epurare

a apelor meteorice până la obținerea concentrației de poluanți în efluent prevăzute

de proiect, elaborarea, aprobarea în ordinea stabilită a regulilor de exploatare și

instruirea personalului; 5. Participarea inspectoratului de stat pentru mediu în

comisia de recepție finală a obiectului.

Conform prevederilor art. 2 și art.3 ale Legii contenciosului administrativ nr.

793 din 10 februarie 2000, obiect al acțiunii în contenciosul administrativ îl

constituie actul administrativ cu caracter normativ sau individual; contractul

administrativ; nesoluționarea în termenul legal al unei cereri referitoare la un drept

recunoscut de lege.

Conform art. 14 al Legii contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie

2000, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege,

printr-un act administrativ va solicita, printr-o cerere prealabilă, autorității publice

emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau

în parte, a acestuia, în cazul în care legea nu dispune altfel. În cazul în care organul

emitent are un organ ierarhic superior, cererea prealabilă poate fi adresată, la

alegerea petiționarului, fie organului emitent, fie organului ierarhic superior dacă

14

legislația nu prevede altfel. Termenul de 30 de zile specificat la alin.(1) nu se extinde

asupra actului administrativ cu caracter normativ.

Astfel, la 21 octombrie 2015, Asociația Obștească „EcoContact” a depus o

cerere prealabilă către Inspectoratul Ecologic de Stat prin care a solicitat

anularea/revocarea Avizului pozitiv al expertizei ecologice la proiectul de execuție

„Construire a fabricii de producere a sucurilor concentrate din or. Edineț (extravilan

–zona Parc Industrial „Edineț”), eliberat SRL „T.B. Fruit” ca fiind acordat cu

încălcarea legislației în vigoare (Vol.I, f.d.17-18).

Prin răspunsul Inspectoratului Ecologic de Stat nr. 1885 din 12 noiembrie 2015

s-a respins, în temeiul art. 15 alin.(2) lit.a) al Legii contenciosului administrativ, ca

nefondată cererea prealabilă a Asociației Obștești „EcoContact” privind revocarea

Avizului pozitiv al expertizei ecologice la proiectul de execuție „Construire a fabricii

de producere a sucurilor concentrate din or. Edineț (extravilan –zona Parc Industrial

„Edineț”) (Vol.I, f.d.19).

Conform art. 16 alin. (1) al Legii contenciosului administrativ nr. 793 din 10

februarie 2000, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut

de lege, printr-un act administrativ și nu este mulțumită de răspunsul primit la

cererea prealabilă sau nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut de lege, este

în drept să sesizeze instanța de contencios administrativ competentă pentru anularea,

în tot sau în parte, a actului respectiv și repararea pagubei cauzate.

Conform art. 30 lit.g) al Legii privind protecția mediului înconjurător nr. 1515

din 16 iunie 1993, Statul recunoaște tuturor persoanelor fizice dreptul la un mediu

sănătos, în care scop asigură, în conformitate cu legislația în vigoare dreptul de a se

adresa, direct sau prin intermediul unor organizații, partide, mișcări, asociații,

autorităților pentru mediu, administrative sau judecătorești pentru a sista acțiunile

care aduc daune mediului, indiferent dacă agenții economici vor fi sau nu prejudecați

în mod direct; dreptul de a trage la răspundere persoanele, care au comis contravenții

sau infracțiuni ecologice.

Or, conform pct.2.3.12 al Statutului Asociației Obștești „EcoContact”, unul din

obiectivele/scopurile Asociației constituie efectuarea și promovarea evaluării

impactului asupra mediului, evaluarea strategică de mediu, expertiza ecologică

obștească, monitorizarea realizării proiectelor tehnice în domeniul mediului, audit

de mediu.

Prin cererea de chemare în judecată depusă la 07 decembrie 2015, împotriva

Inspectoratului Ecologic de Stat, intervenienți accesorii SRL „T.B. Fruit și SRL

„Eco-Garant”, Asociația Obștească „EcoContact” a solicitat anularea Avizului

Expertizei Ecologice de Stat nr.05-5-5077/1570 din 28 septembrie 2015, eliberat

SRL „Т.В. Fruit” de către Inspectoratul Ecologic de Stat (Vol.I, f.d.4-16).

Prin hotărârea din 28 noiembrie 2016 a Judecătoriei Rîșcani, mun.Chișinău,

menținută prin decizia din 13 aprilie 2017 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins

cererea de chemare în judecată depusă de Asociația Obștească „EcoContact”

împotriva Inspectoratului Ecologic de Stat, intervenienți accesorii SRL „T.B. Fruit”

și SRL „Eco-Garant” privind anularea Avizului Expertizei Ecologice de Stat nr.05-

5-5077/1570 din 28 septembrie 2015, eliberat SRL „T.B. Fruit” de către

Inspectoratul Ecologic de Stat (Vol.I, f.d. 216, 219-224, Vol.II, f.d.39-49).

Colegiul apreciază ca fiind eronată concluzia instanțelor ierarhice inferioare

privind netemeinicia cererii de chemare în judecată privind contestarea Avizului

15

Expertizei Ecologice de Stat nr.05-5-5077/1570 din 28 septembrie 2015,or, Avizul

contestat a fost eliberat cu încălcarea legislației în vigoare.

Inițial Colegiul menționează că, în litigiile de contencios administrativ, la

examinarea cererii în anulare, sarcina probațiunii este pusă pe seama pârâtului

rezultând din prevederile art. 24 alin.(3) al Legii contenciosului administrativ nr. 793

din 10 februarie 2000, conform cărora la examinarea în instanța de contencios

administrativ a cererii în anulare, sarcina probațiunii este pusă pe seama pârâtului,

iar în materie de despăgubire, sarcina probațiunii revine ambelor părți.

În conformitate cu art. 118 alin. (3) Cod de procedură civilă, circumstanțele

care au importanță pentru soluționarea justă a pricinii sunt determinate definitiv de

instanța judecătorească pornind de la pretențiile și obiecțiile părților și ale altor

participanți la proces, precum și de la normele de drept material și procedural ce

urmează a fi aplicate.

Colegiul notează că, în baza Hotărârii Guvernului Republicii Moldova nr. 666

din 02 septembrie 2013 s-a acordat titlul de parc industrial SRL “Eco-Garant”, care

va administra Parcul Industrial „Edineț”, amplasat în or. Edineț, pe un teren cu

suprafața de 17,8989 ha, proprietate publică a or. Edineț, cod cadastral xxxxx; s-a

modificat categoria de destinație a terenului agricol cu suprafața de 17,8989 ha, cod

cadastral xxxxx, situat în intravilan, proprietate publică a or.Edineț, cu trecerea în

categoria de terenuri destinate industriei, transporturilor, telecomunicațiilor și cu alte

destinații speciale, în legătură cu crearea infrastructurii tehnice și de producție a

Parcului Industrial “Edineț”.

Astfel, pentru data de 27 septembrie 2013 a fost anunțat concursul pentru

selectarea rezidenților și a proiectelor investiționale în Parcul Industrial „Edineț” și

în rezultatul desfășurării concursului, prin procesul-verbal nr. 1 din 27 septembrie

2013 al Comisiei pentru selectarea rezidenților și a proiectelor investiționale pentru

Parcul Industrial „Edineț” au fost declarați câștigători toți participanții la concurs,

inclusiv și SRL „T. B. Fruit”, cu proiecte investiționale similare privind construcția

fabricii pentru producerea sucului concentrat, concomitent atribuindu-le statutul de

rezidenți ai parcului industrial (Vol.I, f.d.42-48).

Pe cale de consecință, între SRL „Eco-Garant” și SRL „T.B. Fruit” a fost

semnat contractul nr. 1 din 09 octombrie 2013 privind desfășurarea activității de

antreprenoriat în cadrul Parcului Industrial „Edineț” pe un termen de 30 ani și

contractul de arendă nr. 10 octombrie 2013, în baza căruia s-a transmis în arendă

terenul cu suprafața de cca 6 ha, amplasat pe teritoriul Parcului Industrial „Edineț”.

Conform art. 6 alin. (1) al Legii privind expertiza ecologică nr. 851 din 29 mai

1996 (în vigoare în perioada de referință, or, din 27 octombrie 2017 s-a modificat

dispoziția art. 6 al prezentei Legi și documentația de proiect pentru domeniile și

activitățile supuse expertizei ecologice de stat stabilite în anexa nr.1 din lege),

expertiza ecologică de stat este obligatorie pentru documentația de proiect și

planificare privind obiectele și activitățile economice preconizate care influențează

sau pot influența asupra stării mediului înconjurător și/sau prevăd folosirea

resurselor naturale, indiferent de destinație, amplasare, tipul de proprietate și

subordonarea acestor obiecte, volumul investițiilor capitale, sursa de finanțare și

modul de execuție a lucrărilor de construcții.

Conform aliniatului 2 lit.c) al aceluiași articol, sunt supuse în mod obligatoriu

expertizei ecologice de stat: noile proiecte, programe, planuri, scheme strategii și

16

concepții, vizând: - dezvoltarea economică și socială a Republicii Moldova, a

anumitor zone, raioane, municipii, orașe, sate; - ocrotirea naturii în ansamblu pe țară

și pe teritorii aparte; - reconstrucția municipiilor, orașelor, satelor; - alimentarea cu

căldură, apă, gaze, energie electrică; - construcția sistemelor de canalizare ale

localităților; - urbanismul și amenajarea teritoriului în localitățile urbane și rurale; -

activitățile planificate în sensul Legii privind evaluarea impactului asupra mediului,

inclusiv cele care pot afecta starea mediului înconjurător în statele limitrofe,

determinate de Convenția privind evaluarea impactului asupra mediului în context

transfrontalier la care Republica Moldova este parte; - construcția căilor de

comunicație rutieră, feroviară, fluvială, reconstrucția albiilor râurilor, construcțiilor

hidrotehnice, sistemelor de irigare și de desecare, construcția sistemelor de

combatere a eroziunilor și salinizării solului; - explorarea și exploatarea subsolului,

inclusiv în zonele cu regim de protecție a apelor; - plantarea viței de vie și livezilor

în zonele cu regim de protecție a apelor; - producerea și distrugerea pesticidelor și

altor substanțe toxice; - amplasarea și amenajarea platformelor pentru deșeuri

industriale, menajere, agricole și reziduuri toxice, construcția sau amplasarea

instalațiilor de prelucrare, neutralizare sau distrugere a acestor deșeuri și reziduuri.

În contextul dat, Colegiul relevă că Inspectoratului Ecologic de Stat i-a fost

prezentat spre examinare proiectul de execuție „Construire a fabricii de producere a

sucurilor concentrate din or. Edineț (extravilan –zona Parc Industrial „Edineț”),

elaborat în anul 2015 de către SRL „AGH Premium Grup” și SRL „Luninax”.

Prin Avizul Expertizei Ecologice de Stat nr. 05-5-5077/1570 din 28 septembrie

2015 „Cu privire la examinarea proiectului de execuție „Construire a fabricii de

producere a sucurilor concentrate din or. Edineț (extravilan –zona Parc Industrial

„Edineț”) contestat, Inspectoratul Ecologic de Stat a acordat proiectul de execuție

SRL „T.B.Fruit” (Vol.I, f.d.20-24).

Concomitent Colegiul reține că, prin decizia din 23 septembrie 2015 a Curții

Supreme de Justiție s-a anulat procesul verbal nr. 1 al ședinței Comisiei pentru

selectarea rezidenților și a proiectelor investiționale pentru Parcul Industrial

„Edineț” din 27 septembrie 2013 și s-a declarat nul concursul pentru selectarea

rezidenților și a proiectelor investiționale ce urmează a fi realizate în cadrul Parcul

Industrial „Edineț” desfășurat la 27 septembrie 2013, aprobat de întreprinderea

administratoare SRL „Eco Garant” (Vol.I, f.d.49-58).

La acest aspect, Colegiul apreciază a fi relevante argumentele recurentului

referitor la aplicarea prevederilor art. 123 alin.(2) Cod de procedură civilă, or, în

Avizul Expertizei Ecologice de Stat nr.05-5-5077/1570 din 28 septembrie 2015,

eliberat SRL „T.B. Fruit” de către Inspectoratul Ecologic de Stat, se indică expres

că terenul selectat pentru construcția obiectului cu suprafața de 5, 95 ha face parte

din Parcul Industrial „Edineț”, înregistrat la Oficiul Cadastral Edineț cu număr

cadastral xxxxx (Vol.I, f.d.20).

În această ordine de idei, Colegiul apreciază ca fiind arbitrară concluzia

instanțelor ierarhic inferioare precum că Inspectoratul Ecologic de Stat nu ar fi fost

parte a procesului finalizat prin decizia din 23 septembrie 2015 a Curții Supreme de

Justiție și nu ar fi fost stabilite anumite restricții întru eliberarea anumitor acte. Or,

această decizie a fost comunicată Inspectoratului Ecologic de Stat prin scrisoare nr.

13-01/56 din 28 septembrie 2015 (Vol.I, f.d.60), iar conform art.18 alin. (2) al Legii

privind expertiza ecologică nr. 851 din 29 mai 1996 (în vigoare în perioada de

17

referință), documentația de proiect și planificare prezentată trebuie să corespundă

normativelor în vigoare și să conțină autorizațiile prealabile ale organului

administrației publice locale și ale organizațiilor interesate referitoare la amplasarea

și asigurarea tehnică a obiectului proiectat, precum și avizele organelor de

supraveghere și control de stat privind desfășurarea activității economice

preconizate.

Chiar și în condițiile când Inspectoratul Ecologic de Stat nu a fost parte la

procesul finalizat prin decizia din 23 septembrie 2015 a Curții Supreme de Justiție,

nu este exclusă obligația de a fi apreciat aspectul dat prin prisma relevanței, nu doar

să fie generalizate argumentele precum că nu ar fi fost parte la proces sau să se

eludeze această circumstanță. De altfel, Inspectoratul Ecologic de Stat este instituția

responsabilă de finalitatea politicilor naționale de mediu și independent de deținerea

calității procesuale într-un anumit litigiu, Inspectoratul Ecologic de Stat fiind o

subdiviziune a Ministerului Mediului, urmează a ține cont de prerogativele,

atribuțiile și obligațiile sale ca instituție ce asigură respectarea legislației de protecție

a mediului.

Subsidiar Colegiul menționează că, prin scrisoarea nr. 13-01/56 din 28

septembrie 2015 prin care s-a comunicat Inspectoratului Ecologic de Stat decizia din

23 septembrie 2015 a Curții Supreme de Justiție, Asociația Producătorilor de

Conserve „Speranța Con” a solicitat încetarea procedurilor privind emiterea avizelor

de mediu, autorizații și/sau expertize ecologice SRL „T.B. Fruit” precum și

examinarea încălcărilor legislației privind protecția mediului înconjurător admise de

SRL „T.B. Fruit” (Vol.I, f.d.60).

Concomitent Colegiul relevă că pe lângă faptul că Avizul a fost emis în privința

unui agent economic, care deja la 28 septembrie 2015 nu mai deținea statutul de

rezident al Parcului Industrial „Edineț”, a fost elaborat cu încălcarea prevederilor

legale.

Astfel, conform art. 18 alin.(4) al Legii privind expertiza ecologică nr. 851 din

29 mai 1996 (în vigoare în perioada de referință), pentru obiectele care presupun

modificări ale mediului înconjurător sau ale unor componente ale acestuia, împreună

cu documentația de proiect, beneficiarul prezintă documentul de confirmare a

acordului populației, care locuiește în perimetrul zonei de protecție sanitară a

obiectului respectiv, privind amplasarea acestuia sau implementarea unor procese

tehnologice. Documentul menționat se întocmește în baza colectării semnăturilor

sau a procesului-verbal al adunării locuitorilor din zona de protecție sanitară.

În contextul dispoziției legale citate, Colegiul notează că acordul populației în

acest sens lipsește, argument invocat și de recurent și necombătut de instanțele

ierarhic inferioare, or, în textul Avizului contestat la actele prezentate și anexate la

proiectul de execuție nu se identifică existența acordului populației. În condițiile

când acest înscris nu este menționat în Avizul Inspectoratului Ecologic de Stat, se

poate conchide cu certitudine că acest acord lipsește și nici nu a fost solicitat de la

populație. De altfel, în cadrul examinării cauzei, la acest aspect intimații nu au

prezentat înscrisuri care să ateste contrariul.

Or, prioritatea scopurilor și activității de protecție a mediului în cadrul realizării

intereselor de ordin economic și social-uman ale populației pentru prezent și viitor;

responsabilitatea tuturor persoanelor fizice și juridice pentru prejudiciul cauzat

18

mediului este unul din principiile de bază ale protecției mediului în sensul Legii

privind protecția mediului înconjurător nr. 1515 din 16 iunie 1993.

Mai mult ca atât, art. 3 lit.d) al Legii privind protecția mediului înconjurător nr.

1515 din 16 iunie 1993 statuează expres că proiectarea, amplasarea și punerea în

funcțiune a obiectivelor social-economice, realizarea programelor și activităților

care presupun schimbări ale mediului înconjurător sau ale unor componente ale

acestuia se admit numai: cu condiția informării (de către autoritățile administrației

publice locale și beneficiari) și cu acordul populației care locuiește în perimetrul

zonei de protecție sanitară a obiectivului respectiv, în etapele de proiectare și

amplasare a acestuia, cu cel puțin 30 de zile înainte de întocmirea materialelor de

atribuire a terenului în conformitate cu legislația; cu avizul pozitiv al Expertizei

ecologice de stat asupra documentației de proiect, elaborate în modul stabilit.

De asemenea, Colegiul menționează că, în condițiile când acest proiect de

execuție se referă la un obiect ce urmează a fi locat în Parcul Industrial „Edineț”,

este de remarcat că este important de a fi respectate condițiile Studiului de

Fezabilitate pentru crearea Parcului Industrial „Edineț”, or aceste condiții sunt

impuse nu doar întreprinderii administratoare, ci și rezidenților parcului industrial.

Conform art. 9 alin. (2) al Legii cu privire la parcurile industriale nr. 182 din

15 iulie 2010, studiul de fezabilitate privind crearea parcului industrial va include:

a) descrierea concepției parcului industrial și, după posibilitate, indicarea genurilor

de activitate preconizate; b) impactul social, economic și de mediu al parcului

industrial asupra dezvoltării regiunii (din punctul de vedere al avantajelor).

În această ordine de idei, Colegiul relevă că, din Studiu de Fezabilitate rezultă

că amplasarea teritoriului Parcului Industrial în apropierea nemijlocită de localitate

impune unele restricții asupra tehnologiilor de producere ale întreprinderilor din

Parcul Industrial, nu ar trebuie să polueze mediul și să producă zgomote puternice și

vibrații.

În contextul aceluiași Studiu de Fezabilitate, s-a interzis rezidenților

depozitarea deșeurilor de orice tip, la fel, s-a condiționat întreprinderea măsurilor

necesare și obligatorii pentru protejarea mediului înconjurător conform legislației

privind protecția mediului înconjurător. Totodată, în responsabilitatea rezidenților s-

a impus obligatoriu branșarea construcțiilor la rețeaua de alimentare cu apă

centralizată și la rețeaua de canalizare, iar pentru evacuarea apelor uzate, obținerea

acordului mediului, dotarea cu pre-epurare, în caz că apele uzate depășesc indicatorii

de primire în stația de epurare. De altfel, pentru captarea și evacuarea apelor pluviale,

s-a impus deținerea unui proiect separat. Însă în acest sens anumite proiecte nu au

fost prezentate până la eliberarea Avizului Inspectoratului Ecologic de Stat.

Mai mult ca atât, conform art. 1 alin.(1) al Legii privind evaluarea impactului

asupra mediului nr. 86 din 29 mai 2014, scopul prezentei legi este instituirea unui

cadru juridic de funcționare a mecanismului de evaluare a impactului asupra

mediului al unor proiecte publice și private sau al unor genuri de activitate

planificate, pentru asigurarea prevenirii sau minimizării, la etapele inițiale, a

impactului negativ asupra mediului și sănătății populației.

În sensul art. 2 al Legii menționate, impact asupra mediului nu constituie decât

schimbări directe sau indirecte ale mediului, provocate de realizarea unor activități

planificate care afectează sau pot afecta atât sănătatea omului, cât și diversitatea

19

biologică, solul, subsolul, apa, aerul, clima, landșaftul, bunurile materiale,

patrimoniul cultural, precum și interacțiunea dintre factorii enumerați.

Astfel, pârâtul la elaborarea Avizului contestat, urma a lua în considerare aceste

aspecte, însă din textul acestuia nu se disting anumite ipoteze asupra acestor

circumstanțe, or, Inspectorul Ecologic de Stat pe lângă condițiile Studiului de

Fezabilitate, a ignorat și prevederile obligatorii impuse de legislația din domeniul

protecției mediului.

În consecință, Colegiul conchide că, în circumstanțele expuse supra s-a

constatat cu certitudine că Avizul Expertizei Ecologice de Stat nr.05-5-5077/1570

din 28 septembrie 2015 a fost emis cu încălcarea prevederilor legislației din

domeniul protecției mediului înconjurător, ignorarea condițiilor Studiului de

Fezabilitate, care este obligatoriu în cazul parcurilor industriale. De altfel, unul din

principiile de bază ale expertizei ecologice sunt aprecierea complexă a influenței

activității economice preconizate asupra mediului înconjurător. Or, protecția

mediului reprezintă un ansamblu de reglementări, acțiuni și mijloace, care au drept

scop menținerea și protejarea factorilor de mediu împotriva degradării, prin diferite

forme, în urma activității antropogene. Acest ansamblu de acțiuni constituie o

prioritate națională, ce vizează condițiile de viață și sănătatea populației, realizarea

intereselor ei economice.

Conform art. 37 alin. (1) Constituția RM, fiecare om are dreptul la un mediu

înconjurător neprimejdios din punct de vedere ecologic pentru viață și sănătate,

precum și la produse alimentare și obiecte de uz casnic inofensive.

Or, CtEDO în cauza Lopez-Ostra c. Spaniei, cererea 16798/90, hotărârea din

09 decembrie 1994, a recunoscut protecția drepturilor omului împotriva poluării

mediului, această fiind prima decizie de recunoaștere indirectă, prin constatarea

încălcării art. 8 CEDO în contextul poluării a existenței dreptului omului la un mediu

sigur și sănătos. Mai mult, prin prisma art. 8 CEDO legată de problema mediului, s-

a recunoscut și poluarea fonică, afectarea vieții private de zgomote și tulburări

(cauza Arrondelle c. Regatului Unit; Baggs c. Regatului Unit), la fel, poluare fonică

și olfactivă, produsă de o instalație de depozitare a deșeurilor din apropierea orașului

Brescia (cauza Giacomelli c. Italiei, 2006).

Pornind de la faptul că protecția mediului este consacrată atât în legislația

națională, cât și în jurisprudența CtEDO, se impune concluzia admiterii cererii de

chemare în judecată depusă de Asociația Obștească „EcoContact” cu anularea

Avizului Expertizei Ecologice de Stat nr.05-5-5077/1570 din 28 septembrie 2015,

eliberat Societății cu Răspundere Limitată „T.B. Fruit” de către Inspectoratul

Ecologic de Stat.

În conformitate cu prevederile art. 442, art. 444, art. 445 alin. (1) lit. b), alin.(3)

Cod de procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de Asociația Obștească „EcoContact”, prin

intermediul avocatului Roșca Valentin.

Se casează decizia din 13 aprilie 2017 a Curții de Apel Chișinău și hotărârea

din 28 noiembrie 2016 a Judecătoriei Rîșcani, mun.Chișinău, adoptate în cauza

20

civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Asociația Obștească

„EcoContact” împotriva Inspectoratului Ecologic de Stat, intervenienți accesorii

Societatea cu Răspundere Limitată „T.B. Fruit” și Societatea cu Răspundere

Limitată „Eco-Garant” cu privire la anularea actului, cu pronunțarea unei noi

hotărâri prin care:

-Se admite cererea de chemare în judecată înaintată de Asociația Obștească

„EcoContact” împotriva Inspectoratului Ecologic de Stat, intervenienți accesorii

Societatea cu Răspundere Limitată „T.B. Fruit” și Societatea cu Răspundere

Limitată „Eco-Garant” cu privire la anularea actului;

-Se anulează Avizul Expertizei Ecologice de Stat nr.05-5-5077/1570 din 28

septembrie 2015, eliberat Societății cu Răspundere Limitată „T.B. Fruit” de către

Inspectoratul Ecologic de Stat.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței, judecătorul Oleg Sternioală

Judecători Ala Cobăneanu

Iurie Bejenaru

Maria Ghervas

str

Nicolae Craiu

21