3ra-1698/16 — contestarea actului administrativ

Dosarul nr.3ra-1698/16

Instanța de fond: Judecătoria Rîșcani mun. Chișinău – L. Holovițcaia

Instanța de apel: CA Chișinău – A. Bostan, Ș. Niță, G. Dașchevici

Î N C H E I E R E

30 noiembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului Svetlana Filincova,

judecători Dumitru Mardari, Maria Ghervas,

soluționînd chestiunea referitoare la admisibilitatea recursului declarat de către

Inspectoratul Ecologic de Stat în pricina civilă la acțiunea Societății pe Acțiuni

„Vinăria din Vale & CO” împotriva Inspectoratului Ecologic de Stat privind

contestarea actelor administrative,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din data de 31 mai 2016,

C O N S T A T Ă:

SA „Vinăria din Vale” la data de 11 mai 2015 s-a adresat cu cerere de chemare în

judecată în procedura contenciosului administrativ împotriva Inspectoratului Ecologic

de Stat privind anularea prescripției din data de 05 mai 2015 și a hotărârii

Inspectoratului Ecologic de Stat nr. 779 din 07 mai 2015 privind sistarea activității de

producere a secției de fabricare a alcoolului etilic ( f.d. 2-5).

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat, că la data de 05 mai 2015 în baza

deciziei de control nr.130-DC/BL-15 al Inspectoratului Ecologic de Stat și a delegației

de control, la subdiviziunea societății din mun. Bălți a fost efectuat un control inopinat

la secția de producere a alcoolului din melasă, a cîmpurilor de filtrare și a traseului de

conductă pentru evacuarea borhotei.

În rezultatul controlului a fost întocmit actul de control nr. 130 din 05 mai 2015,

prin care s-au constatat unele încălcări. Tot atunci a fost emisă prescripția contestată,

prin care s-a propus sistarea activității producerii alcoolului etilic din melasă, pînă la

soluționarea problemei mirosului neplăcut din mun. Bălți, cu acordarea unui termen de

21 zile pentru înlăturarea încălcărilor depistate, pînă la 26 mai 2015.

La data de 07 mai 2015 Inspectoratul Ecologic de Stat a emis hotărârea nr. 779 cu

privire la sistarea activității de producere a secției de fabricare a alcoolului etilic la SA

„Vinăria din Vale” pe motiv că întreprinderea nu a întreprins măsuri privind

micșorarea emisiilor în aerul atmosferic, care creează incomodități locatarilor din mun.

Bălți, nu a substituit țevile puternic corodate din metal, pe lungimea de 400 metri din

1

zona drumului de centură, de unde este posibilă situația de avariere și scurgeri a

borhotei pe teren adiacent, nu a instalat containere geotextile după tehnoloia

GEOTUBE pentru separarea borhotei de fracția solidă de cea lichidă.

În opina reclamantei Inspectoratul Ecologic de Stat la emitere hotărârii nr. 779

din 07 mai 2015 a încălcat prevederile Legii nr. 131 din 08 iunie 2012 privind

controlul de stat asupra activității de întreprinzător, ori în termen de 10 zile după

întocmirea actului de control, inspectoratul era în drept să emită prescripția, iar sistarea

activității întreprinderii putea fi dispusă numai după emiterea repetată a prescripției și

după expirarea în ambelor cazuri a termenului acordat pentru înlăturarea neajunsurilor,

iar faptul că în anul 2014 întreprinderea a mai fost sancționată nu poate sta la baza

emiterii hotărârii nr. 779 din 07 mai 2015.

Prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din data de 30 decembrie 2015

cererea de chemare în judecată a fost admisă parțial, s-a anulat hotărârea

Inspectoratului Ecologie de Stat nr.779 din 07 mai 2015. În rest cererea a fost respinsă

( f.d. 67).

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la data de 19 ianuarie 2016

Inspectoratul de Ecologie de Stat a depus apel, prin care a solicitat admiterea apelului,

casarea hotărârii cu emiterea unei hotărâri noi, prin care să fie respinsă cererea de

chemare în judecată ( f.d. 69-70).

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din data de 31 mai 2016 s-a respins apelul

declarat de Inspectoratul Ecologic de Stat, s-a menținut hotărârea Judecătoriei Rîșcani

mun. Chișinău, din 30 decembrie 2015 ( f.d. 111).

În motivarea soluției sale instanța de apel a remarcat, că instanța de fond s-a

pronunțat asupra tuturor aspectelor importante, avînd la bază cumulul probelor

administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, cărora le-a dat o apreciere juridică

cuvenită.

Colegiul a constatat, că hotărârea contestată a fost emisă anterior expirării

termenului oferit de organul de control pentru stoparea activității, fapt ce contravine

prevederilor Legii privind controlul de stat asupra activității de întreprinzător.

Argumentul inspectoratului cu privire la faptul că prescripția emisă este repetată, nu a

fost reținut de instanță, ori existența unor prescripții în anul 2014 nu sunt opozabile

speței, deoarece au fost emise cu depășirea termenului maxim de o lună de pînă la

emiterea prescripției din 05 mai 2015, care nu poate fi apreciată ca fiind repetată.

Instanța de apel a verificat și argumentul apelantului precum că sistarea activității

întreprinderii a avut loc în temeiul art. 27 al Legii nr. 1515- XII din 16 iunie 1993

privind protecția mediului înconjurător și la acest argument a explicat că Legea

respectivă indică asupra competenței Inspectoratului Ecologic principal de Stat, iar

Legea nr. 131 din 08 iunie 2012 privind controlul de stat asupra activității de

întreprinzător indică asupra procedurii de efectuare fiecărui control, inclusiv și

procedura de aplicare a măsurilor restrictive și că Inspectoratul Ecologic de Stat a

2

admis încălcarea prevederilor cu privire la procedura stabilită de Legea nr. 131 din 08

iunie 2012.

Invocînd ilegalitatea deciziei instanței de apel, la data de 30 septembrie 2016

Inspectoratul Ecologic de Stat a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea acestuia

casarea deciziei recurate, cu emiterea unei hotărîri noi. prin care să fie respinsă cererea

de chemare în judecată ( f.d. 128-131).

În motivarea recursului recurentul a indicat, că instanța de apel a aplicat o lege

care nu urma să fie aplicată, decizia fiind emisă în baza prevederilor Legii privind

controlul de stat asupra activității de întreprinzător, la caz fiind aplicată eronat.

La data de 18 noiembrie 2016 avocatul Natalia Russu în interesele SA „Vinăria

din Vale” a depus referință, prin care a solicitat respingerea cererii de recurs ca fiind

neîntemeiată ( f.d. 138-142).

În conformitate cu art. 434 alin. 1 al CPC recursul se declară în termen de 2 luni

de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Materialele cauzei atestă că decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la

31 mai 2016, expediată părților prin intermediul oficiului poștal la data de 05 iulie

2016, recepționată de recurent la data de 02 august 2016 ( f.d. 131a).

Recursul depus la 30 septembrie 2016 se consideră a fi depus în termen.

Examinînd temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele

pricinii civile, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia, că recursul declarat de către Inspectoratul

Ecologic de Stat este inadmisibil din următoarele considerente.

Verificând motivele de casare, invocate în recurs, Colegiul atestă, că recurentul

indică argumente ce țin de dezacordul cu felul în care instanțele judecătorești au

apreciat înscrisurile probatorii și au constatat circumstanțele cauzei. Nu pot fi reținute

ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece țin de reaprecierea probelor, fapt

inadmisibil în recurs.

În speță, Colegiul menționează, că recursul în cauză conține obiecții de fapt și de

drept, care deja au fost obiect de studiere și verificare de către instanțele ierarhic

inferioare, primind o apreciere corespunzătoare.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la

soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul în

care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Drept urmare, se reține că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei

de admisibilitate a recursurilor, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normei de drept material sau a normei de drept procesual, așa cum formal

invocă recurentul și, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Recursul exercitat conform secțiunii a 2 - a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procesual, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar

nu și temeinicia în fapt.

3

Astfel, Colegiul constată, că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei

de casare a deciziei recurate, or, acesta nu se încadrează în cele expres stabilite la art.

432, al. 2, 3 și 4 CPC.

Potrivit prevederilor art. 432 al.1 CPC părțile și alți participanți la proces sunt în

drept să declarare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procesual.

Aliniatele 2 și 3 ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră

că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcare sau aplicate

eronat, iar al. 4 stabilește că săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la al. 3

constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au

dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de

recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară,

sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC cererea de recurs se consideră inadmisibilă

în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 al. 2, 3 și

4.

Totodată, potrivit jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, pe cînd în recursul declarat

de către Inspectoratul Ecologic de Stat asemenea aspecte nu se regăsesc.

Din considerentele menționate instanța de recurs ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de către Inspectoratul Ecologic de Stat inadmisibil.

Conform celor expuse, în temeiul art. 270, 432, 433, 440 CPC, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

D I S P U N E :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Inspectoratul Ecologic de Stat

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 31 mai 2016 în pricina civilă la acțiunea

Societății pe Acțiuni „Vinăria din Vale & CO” împotriva Inspectoratului Ecologic de

Stat privind contestarea actelor administrative.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului Svetlana Filincova

judecători Dumitru Mardari

Maria Ghervas

4

5