3ra-750/20 — contestarea actului administrativ

3ra-750/20 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 3ra-750/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud: A. Mardari)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Bostan, V. Negru, A. Pahopol)

Î N C H E I E R E

29 iulie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Maria Ghervas

Nina Vascan

examinând admisibilitatea recursului deсlarat de Societatea cu Răspundere

Limitată „Maconrut”,

în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă de

Societatea cu Răspundere Limitată „Maconrut” împotriva Agenției pentru Geologie și

Resurse Minerale, intervenienți accesorii Guvernul Republicii Moldova, Ministerul

Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului, Agenția Proprietății Publice cu privire

la contestarea refuzului și reperfectarea actului,

împotriva deciziei din 26 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Maconrut”

împotriva hotării din 29 martie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

c o n s t a t ă:

La 27 februarie 2017, SRL „Maconrut”, a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Agenției pentru Geologie și Resurse Minerale cu privire la contestarea

refuzului și reperfectarea actului.

În motivarea acțiunii reclamanta SRL „Maconrut” a indicat că este o entitate

juridică care activează în domeniul extragerii zăcămintelor de calcar. Această activitate

este exercitată încă din perioada anilor 1960, 1970 ai secolului trecut, prin exploatarea

zăcămintelor de calcar Brînzeni-1 și Brînzeni-2, raionul Edineț. După o perioadă de

staționare, în anul 2006 s-a adresat către autoritatea competentă cu solicitarea de a

elibera actele necesare pentru reluarea activității. Iar, la 25 septembrie 2006 Serviciul

Standarde și Metrologie a eliberat reclamantei Actul de certificare a perimetrului

minier. Ulterior a constatat că în acest act a fost inclus un termen de acțiune a

perimetrului minier de 10 ani, deși legislația și alte acte normative nu indicau

determinarea unui termen de acțiune pentru acest înscris.

Reclamanta a indicat că la 17 ianuarie 2017 a depus în adresa Agenției pentru

Geologie și Resurse Minerale o cerere prin care a solicitat corectarea erorii admise în

1

actul nominalizat, prin reperfectare, cu excluderea termenului de 10 ani și înscrierea

perioadei care să corespundă duratei de exploatare a zăcământului - până la epuizarea

acestuia. Însă, prin răspunsul nr. 88/09 din 23 ianuarie 2017 i s-a refuzat în satisfacerea

cererii, fiind invocat că o asemenea procedură nu e prevăzută de lege, iar reclamanta

urmează să încheie un contract pentru folosirea subsolului cu Ministerul Mediului,

după care să solicite eliberarea unui nou act de certificare a perimetrului minier, în

vederea satisfacerii cerințelor sale.

Reclamanta consideră că refuzul Agenției este unul lipsit de temei, iar cererea sa

urmează a fi satisfăcută prin obligarea Agenției pentru Geologie și Resurse Minerale

de a reperfecta actul solicitat de SRL „Maconrut”.

Reclamanta a susținut că prin Codul subsolului s-a stabilit: competența privind

acordarea și evidența perimetrelor miniere aparține autorității nominalizate.

La fel, reclamanta a notat că necesitatea de a se încheia un contract cu Ministerul

Mediului cu privire la atribuirea în folosință a Zăcămintelor de calcar Brînzeni-1 și

Brînzeni-2 este una arbitrară, subiectivă și nu corespunde cerințelor Codului

subsolului, la fel cum nu rezultă nici din Regulamentele la care se face trimitere. La

data emiterii actului de certificare a perimetrului minier – 25 septembrie 2006 - Legea

aplicabilă a fost Codul subsolului din 15 iunie 1993 (abrogat la 17 iulie 2009). Cu

referire la art. 11 al acestui act normativ, reclamanta susține că folosirea subsolului

poate fi temporară și pe termen nelimitat. Termenele de folosire a subsolului se

stabilesc de Guvernul Republicii Moldova.

Reclamanta a menționat că prin indicarea în actul de certificare a perimetrului

minier a termenului de 10 ani, emitentul actului și-a asumat o competență care nu-i

aparținea, ori apelând la dispozițiile art. 11 din Codul subsolului din 1993, un termen

determinat de folosire a subsolului urma sa fie stabilit de Guvernul Republicii

Moldova.

Reclamanta consideră că Agenția pentru Geologie și Resurse Minerale este în

drept și trebuie să corecteze eroarea din actul de certificare a perimetrului minier, prin

excluderea din acest act a termenului de 10 și indicarea termenului până la epuizarea

zăcământului, fără a impune solicitantului exercitarea unor acțiuni specifice

zăcămintelor nou create sau exploatarea cărora urma să înceapă după intrarea în

vigoare a Codului subsolului din 2009.

Reclamanta a solicitat admiterea acțiunii, obligarea Agenției pentru Geologie și

Resurse Minerale să reperfecteze actul de certificare a perimetrului minier nr. 440

pentru zăcământul de calcar Brînzeni-1 și Brînzeni-2 pentru beneficiarul SRL

„Maconrut”, corectând eroarea din acest act, indicând la termenul de acțiune a

perimetrului minier - până la epuizarea zăcământului.

Prin hotărârea din 29 martie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a

respins ca nefondată acțiunea la cererea de chemare în judecată depusă de SRL

,,Maconrut” împotriva Agenției pentru Geologie și Resurse Minerale, intervenienți

accesorii Guvernul Republicii Moldova, Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale

și Mediului, Agenția Proprietății Publice cu privire la obligarea Agenției pentru

Geologie și Resurse Minerale la reperfectarea Actului de certificare a perimetrului

minier nr. 440 din 25 septembrie 2006 pentru zăcământul de calcar Brînzeni-1 și

Brînzeni-2 emis de Serviciul Standardizare și Metrologie al Republicii Moldova.

2

Prin decizia din 26 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Maconrut” și a fost menținută

hotărârea din 29 martie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, adoptată în cauza

de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu

Răspundere Limitată „Maconrut” împotriva Agenției pentru Geologie și Resurse

Minerale cu privire la contestarea refuzului și reperfectarea actului.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că la 25 septembrie 2006

Serviciul Standardizare și Metrologie a eliberat SRL „Maconrut” actul de certificare a

perimetrului minier pentru exploatarea în subteran a zăcămintelor de calcar pentru

piatră brută Brînzeni-1 și Brînzeni-2, fiind indicat că termenul de acțiune a perimetrului

minier este de 10 ani. La data de 19 ianuarie 2017, SRL „Maconrut” s-a adresat

Agenției pentru Geologie și Resurse Minerale cu scrisoarea nr. 01-02/17 prin

intermediul căreia a solicitat modificarea prevederilor actului de confirmare a

perimetrului minier nr. 440 din 25 septembrie 2006, anume modificarea termenului de

acțiune al perimetrului minier - până la epuizarea zăcământului. Prin răspunsul din

23 ianuarie 2017, emis de către Agenția pentru Geologie și Resurse Minerale, a fost

informată SRL „Maconrut” despre acțiunile care urmează a fi întreprinse în vederea

soluționării cererii: încheierea contractului cu Ministerul Mediului privind atribuirea în

folosință a zăcământului de calcar brut pentru construcție Brînzeni-1 și Brînzeni-2,

depunerea ulterioară a cererii cu anexarea perimetrului minier și a actelor specificate.

Instanța de apel a indicat că în ceea ce privește reperfectarea actului de

confirmare a perimetrului minier nr. 440 din 25 septembrie 2006 pentru zăcămintele

„Brînzeni-1” și „Brînzeni-2”, cu modificarea termenului de acțiune al acestuia,

legislația subsolului în vigoare nu prevede procedura respectivă, mai mult ca atât, actul

de confirmare a perimetrului minier este deja expirat începând cu data de 25 septembrie

peste data emiterii actului, ori din data emiterii actului de certificare și până în anul

2016 SRL „Maconrut” nu a obiectat asupra conținutului acestui act, precum și a făcut

uz de acest act pe întreaga perioadă de valabilitate a acestuia.

Instanța de apel a relevat că în conformitate cu prevederile pct. 15 al

Regulamentului cu privire la atribuirea perimetrelor geologice și miniere, Anexa nr. 3

la Hotărârea Guvernului nr. 570 din 11 septembrie 2009, este necesar ca inițial SRL

„Maconrut” să încheie cu Ministerul Mediului contractul de atribuire în folosință a

zăcămintelor de calcar brut pentru construcție „Brînzeni-1” și „Brînzeni-2” pentru

valorificare industrială, după care să se adreseze unei organizații licențiate în domeniul

proiectării întreprinderilor de extragere minieră pentru elaborarea proiectului

perimetrului minier conform cerințelor legislației subsolului în vigoare. Ulterior, în

conformitate cu prevederile pct. 17 al Regulamentului menționat, SRL „Maconrut”

urmează să depună la Agenție cererea de eliberarea a actului de confirmare a

perimetrului minier pentru extragerea substanțelor minerale utile ale zăcămintelor de

calcar brut pentru construcție „Brînzeni-1” și „Brînzeni-2”, cu anexarea proiectului

perimetrului minier și a actelor specificate. În rezultatul examinării materialelor depuse

și doar în cazul corespunderii acestora cerințelor Regulamentului menționat, Agenția

va elibera către SRL „Maconrut” actul de confirmare a perimetrului minier pentru

extragerea substanțelor minerale utile ale zăcămintelor de calcar brut pentru construcție

„Brînzeni-1” și „Brînzeni-2”.

3

Instanța de apel a evidențiat că la data de 05 aprilie 2017 Agenția de Geologie și

Resurse Minerale a eliberat SRL „Maconrut” actul de confirmare a perimetrului minier

cu termen de folosire „pe perioada exploatării zăcământului”, deci faptul dat denotă că

nu sunt în careva măsură lezate drepturile și interesele societății la utilizarea conform

destinației a perimetrului minier. Prin urmare, urmează a fi respins argumentul invocat

privind obligarea Agenției să reperfectare actul de certificare a perimetrului minier nr.

440 din 25 septembrie 2006, indicând la termenul de acțiune a perimetrului minier -

până la epuizarea zăcământului, deoarece nu poate fi reținut temeiul de drept invocat

privind aplicabilitatea unui act legislativ emis ulterior emiterii actului administrativ,

Codul subsolului adoptat la 02 februarie 2009, publicat la 17 aprilie 2009 în Monitorul

Oficial Nr. 75-77, care a intrat în vigoare la 17 iulie 2009, ori partea invocă drept temei

anume art. 83 din Codul subsolului, intrat în vigoare la 17 iulie 2009.

Instanța de apel a menționat că nu poate fi reținut nici argumentul referitor la

faptul că, aplicării reglementărilor Regulamentului cu privire la modul de atribuire în

folosință a sectoarelor de subsol, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.570 din 11

septembrie 2009, luând în considerație că, Serviciul Standardizare și Metrologie la data

emiterii actului de certificare a perimetrului minier nr. 440 din 25 septembrie 2006, era

obligată să aplice prevederile Hotărârii nr. 1905 din 22 martie 2006 a Serviciului

Standardizare și Metrologie, privind aprobarea Regulamentului general RG 35-02-

19:2006 ”Modul de atribuire și înregistrare a perimetrelor miniere pentru exploatarea

zăcămintelor de substanțe minerale utile”, ori actul administrativ contestat a fost emis

de autoritatea competentă la acel moment în strictă conformitate cu prevederile legale

pe un termen de 10 ani.

Invocând netemeinicia și ilegalitatea deciziei instanței de apel, la data de

06 martie 2020, SRL „Maconrut”, a contestat-o cu recurs, solicitând admiterea

acestuia, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe cu pronunțarea

unei noi hotărârii de admitere a acțiunii depuse de SRL „Maconrut”.

În motivarea recursului recurenta SRL „Maconrut” a indicat că își exprimă

dezacordul cu decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe, deoarece instanțele

judecătorești inferioare nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată și a interpretat în

mod eronat legea.

Recurenta SRL „Maconrut” a indicat că instanțele judecătorești inferioare în

mod eronat au invocat în deciziile sale aplicarea prevederilor Codului subsolului din

2009, atunci, când în realitate urma să fie aplicat Codul subsolului din 1993, în vigoare

la data emiterii actului de certificare a perimetrului minier. Respectiv, la momentul

emiterii actului de certificare a perimetrului minier urma să se țină cont de dispozițiile

art. 11 din Codul subsolului (abrogat la moment), care reglementează că folosirea

subsolului poate fi temporară sau pe termen nelimitat - iar termenele de folosire a

subsolului se stabilesc de Guvernul Republicii Moldova.

Cu referință la argumentele instanțelor judecătorești inferioare aduse în raport cu

Regulamentul general RG 35- 02-19:2006 ”Modul de atribuire și înregistrare a

perimetrelor miniere pentru exploatarea zăcămintelor de substanțe minerale utile”,

aprobat prin Hotărârea Serviciului Standardizare și Metrologie HME1905/2006,

recurenta SRL „Maconrut” a afirmat că instanțele au interpretat eronat sensul și

aplicarea acestuia raportat la circumstanțele cauzei, aplicarea acestui Regulament de

către Serviciul Standardizare și Metrologie (SSM) ca norme de procedură nu este

4

contestată, respectiv, SSM la eliberarea perimetrelor miniere era îndreptățit să-1 aplice.

Dar, aplicarea eronată din partea instanțelor judecătorești inferioare a acestui act

normativ, se referă anume la aprecierea dată în partea termenului de 10 ani pentru

perioada de acțiune a perimetrului minier.

Recurenta a afirmat că este eronată concluzia instanței de apel în partea ce ține

de pct. 4.9 al Regulamentului nominalizat, conform căruia SSM a instituit un termen

de acțiune de 10 ani pentru perimetrele miniere, expusă în hotărâre precum că, termenul

de acțiune a actului de certificare a perimetrului minier nr. 440 este 10 ani și, respectiv,

va expira la 25 septembrie 2016, deoarece o simplă analiză a înscrisurilor demonstrează

că actul de certificare a perimetrului minier nr. 440 a fost pus la evidentă în SSM la

data de 25 septembrie 2006, fără să fie stabilit un termen de valabilitate. Prin urmare,

recurenta consideră că actul are un termen de valabilitate nelimitat.

Recurenta a specificat că dreptul de a exploata zăcămintele Brînzeni 1 și

Brînzeni 2 a apărut în perioada anilor 70. În anul 2006 SA ”Maconrut” a fost

privatizată. Respectiv, noii proprietari (acționari) au decis să participe la procesul de

privatizare și au cumpărat acțiunile statului, reieșind din dreptul de folosință deținut de

SA ”Maconrut” pentru exploatarea celor două zăcăminte de calcar. Este inadmisibilă

situația în care autoritățile statului în anul 2006, emit un act de confirmare a

perimetrului minier pentru o suprafață, iar ulterior, în 2017, tot autoritățile statului emit

alt act de certificare a perimetrului minier, pentru aceleași zăcăminte de calcar, dar cu

diminuarea suprafeței perimetrului minier. În acest context, s-a făcut trimitere la art.

83 din Codul Subsolului care reglementează acțiunea dreptului de folosință asupra

sectoarelor de subsol, apărut până la intrarea în vigoare a prezentului Cod.

La 27 iunie 2020 Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa Agenției pentru

Geologie și Resurse Minerale a Republicii Moldova, intervenienți accesorii Guvernul

Republicii Moldova, Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului,

Agenția Proprietății Publice copia recursului declarat de SRL „Maconrut” împotriva

deciziei din 26 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău (f.d. 102 vol. II).

Completul specializat relevă că Agenția pentru Geologie și Resurse Minerale a

Republicii Moldova, Guvernul Republicii Moldova, Ministerul Agriculturii,

Dezvoltării Regionale și Mediului și Agenția Proprietății Publice au recepționat copia

recursului expediat, fapt confirmat prin avizul de recepție anexat la materialele cauzei

(f.d. 111-114).

La 17 iulie 2020 Agenția pentru Geologie și Resurse Minerale a Republicii

Moldova a depus referință prin care a solicitat declararea recursului inadmisibil.

Conform art. 245 din Codul administrativ, recursul se depune la instanța de apel

în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu

stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de

Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se

depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de

apel.

Completul relevă că decizia Curții de Apel Chișinău a fost adoptată la

26 noiembrie 2019. Totodată, decizia recurată a fost notificată recurentei SRL

„Maconrut”, la data de 06 februarie 2020, fapt ce se confirmă prin avizul de recepție

anexat la materialele cauzei (f.d. 85, vol. II) ). Recurenta SRL „Maconrut” s-a

conformat prevederilor art. 245, alin. (2) din Codul administrativ și a depus recurs

5

motivat în termen la 06 martie 2020. (f.d. 95-100, vol. II).

Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

îl consideră drept inadmisibil, din următoarele motive.

Prin prisma art. 246, alin. (l) din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul

se declară ca atare printr-o încheiere, în acord cu alin. (2) din art. 246 Codul

administrativ, recursurile se declară inadmisibile în special în cazurile enumerate la

literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul

neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv

al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient

de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din

examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că Codul administrativ dezvoltă

nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din

perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și

material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate, într-o eventuală

examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Instanța de recurs reține că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs

trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate

mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării

recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la

art. 245, alin.(2) din Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs

în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească

cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont

pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal

fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului

Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui

6

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, 7 p. 141, § 39). La fel,

conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și

procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme

cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31,

Seria A, nr. 212-A).

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

conchide că cererea de recurs depusă de către recurenta SRL „Maconrut” este

inadmisibilă.

Conform art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de Societatea cu Răspundere Limitată „Maconrut” se declară

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Maria Ghervas

Nina Vascan

7