2rac-470/16 — repunerea în termen și anularea ordinelor

2rac-470/16 — repunerea în termen și anularea ordinelor (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Prima instanță: Judecătoria Rîșcani mun. Chișinău Dosarul nr. 2rac-470/16

Judecător: N. Arabadji

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: A. Panov, I. Muruianu, A. Minciuna

Î N C H E I E R E

02 noiembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecători Galina Stratulat, Ion Druță

examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de către

Ministerul Mediului al Republicii Moldova,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea pe

Acțiuni „Anchir” în procedura planului împotriva Ministerului Mediului al

Republicii Moldova și Agenției pentru Geologie și Resurse Minerale privind

repunerea în termen și anularea ordinelor,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 15 iunie 2016, prin care a fost

respins apelul declarat de Ministerul Mediului al RM și a fost menținută hotărîrea

Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 24 noiembrie 2015,

c o n s t a t ă

La 04 aprilie 2014, SA „Anchir”, în procedura planului, în persoana

administratorului procesului de insolvabilitate II „Bulgaru Igor” s-a adresat la Curtea

de Apel Bender cu cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Mediului al

RM privind repunerea în termen și anularea ordinelor Ministerului Mediului al RM

nr. 76 din 01.08.2011 și nr. 106 din 10.11.2011 ca fiind ilegale.

În motivarea cererii de chemare în judecată reclamantul a indicat că, Ministerul

Mediului prin ordinul nr. 76 din 01 august 2011 a revocat contractele nr. 08 și nr. 9

din 29 iunie 2010, încheiate cu societatea pe acțiuni pentru producerea materialelor

de construcție „Anchir” privind folosirea sectoarelor de subsol „Chirca” și „Mereni”

cu retragerea perimetrelor miniere.

Prin ordinul nr. 77 din 10 august 2011, Ministerul Mediului a suspendat ordinul

nr. 76 din 01 august 2011, iar la 10 noiembrie 2011 a emis ordinul nr. 106, prin care

a anulat ordinul nr. 77 din 10 august 2011 și a dispus că ordinul nr.76 din 01 august

2011 produce efecte juridice începând cu 10 noiembrie 2011.

La 22 noiembrie 2011, Ministerul Mediului a expediat în adresa societății pe

acțiuni pentru producerea materialelor de construcție „Anchir” scrisoarea nr.

04¬07/1994, la care a anexat ordinele menționate.

La 25 noiembrie 2011, societatea pe acțiuni pentru producerea materialelor de

construcție ,,Anchir” a depus cerere prealabilă prin care a solicitat anularea acestor

acte.

Mai indică reclamantul că, la 15 decembrie 2011, SA ,,Anchir” a depus cerere

de chemare în judecată împotriva Ministerului Mediului cu privire la anularea

ordinelor din 01 august 2011 și 10 noiembrie 2011. Prin încheierea Curții de Apel

Chișinău din 20 februarie 2012, menținută prin decizia Curții Supreme de Justiție din

25 aprilie 2012, s-a scos cererea de chemare în judecată de pe rol, ca fiind depusă de

către o persoană neîmputernicită.

Mai indică că, la 11 mai 2012, SA ,,Anchir” a depus o nouă cerere de chemare

în judecată împotriva Ministerului Mediului cu privire la anularea acestor ordine,

care prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 11 septembrie 2012, menținută prin

decizia Curții Supreme de Justiție din 21 noiembrie 2012, a fost scoasă de pe rol ca

fiind depusă de o persoană care nu are împuterniciri.

În anul 2009, SA ,,Anchir” a încheiat cu avocatul Liliana Leanca contract de

asistență juridică.

Prin încheierea Curții de Apel Economice din 18 mai 2011, a fost intentat

procesul de insolvabilitate în privința societății pe acțiuni pentru producerea

materialelor de construcție ,,Anchir” și în calitate de administrator a fost numită

întreprinderea individuală ,,Irina Selevestru”, care nu a preluat toate cauzele aflate pe

rol în privința debitorului.

Prin hotărârea Curții de Apel Economice din 01 martie 2012, s-a intentat

procesul de insolvabilitate în privința societății pe acțiuni pentru producerea

materialelor de construcție ,,Anchir” și administrator al procesului a fost desemnată

întreprinderea individuală ,,Ion Cucereavîi”, care la fel nu a preluat dosarele în

judecată cu privire la revendicarea drepturilor întreprinderii insolvabile și nu a

desemnat un reprezentat să reprezinte interesele acesteia în instanța de judecată.

Prin hotărârea Curții de Apel Bender din 27 noiembrie 2013, a fost finisată

procedura de restructurare a societății pe acțiuni pentru producerea materialelor de

construcție ,,Anchir”, cu aplicarea procedurii planului, în calitate de administrator al

insolvabilității SA „Anchir” (în procedura planului) a fost numită ÎI „Bulgaru Igor”.

Astfel, reclamantul a indicat că din motivele enunțate mai sus, acțiunea a fost

depusă abia la 04.04.2014.

Mai indică reclamantul că, din conținutul ordinelor sus numite, reiese că unicul

motiv al elaborării și emiterii acestora a fost sesizarea Procuraturii Generale și

raportul de expertiză nr. 699 din 01 aprilie 2011 efectuat în cauza penală intentată

împotriva societății pe acțiuni pentru producerea materialelor de construcție

,,Anchir”.

Menționează reclamantul că, nu există sentință de condamnare a societății pe

acțiuni pentru producerea materialelor de construcție ,,Anchir” cu privire la

încălcarea perimetrelor miniere și procesului de extragere a nisipului și argilei.

Expertiza din 15 noiembrie 2010 a fost efectuată cu încălcarea prevederilor

legale.

Solicită, administratorul procesului de insolvabilitate a SA „Anchir”, Bulgaru

Igor, repunerea acțiunii în termenul de prescripție și anularea ordinelor Ministerului

Mediului nr. 76 din 01 august 2011 și nr. 106 din 10 noiembrie 2011.

Prin încheierea Curții de Apel Bender din 19 mai 2014, a fost respins demersul

înaintat de Ministerul Mediului privind strămutarea pricinii (f.d. 133-135 vol. I).

Prin o altă încheiere a Curții de Apel Bender din 19 mai 2014, s-a admis

cererea SA „Anchir” și s-a suspendat acțiunea ordinului Ministerului Mediului nr. 76

din 01 august 2011 (f.d. 139-141 vol. I).

La 02 iunie 2014, Ministerul Mediului a depus recurs împotriva încheierii

Curții de Apel Bender din 19 mai 2014, prin care s-a respins demersul de strămutare

a pricinii, solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii cu transmiterea pricinii la

judecare la Judecătoria Rîșcani mun. Chișinău (f.d. 147-151 vol. I).

Prin deciziile Curții Supreme de Justiție din 20 august 2014 (f.d. 182-184 vol.

II) și 04 februarie 2015 (f.d. 156-160 vol. I), a fost admis recursul declarat de

Ministerul Mediului, casată încheierea Curții de Apel Bender din 19 mai 2014. A

fost admisă cererea Ministerului Mediului al RM de strămutare și s-a strămutat

pricina dată pentru examinare la Judecătoria Rîșcani mun. Chișinău.

La 11 februarie 2015, Ministerul Mediului a depus cerere cu privire la emiterea

deciziei suplimentare împotriva încheierii Curții de Apel Bender din 19 mai 2014,

anexând recursul declarat împotriva încheierii Curții de Apel Bender din 19 mai

2014 prin care au fost aplicate măsurile de asigurare, solicitând admiterea acestuia și

casarea încheierii (f.d. 163 vol. I).

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 01 aprilie 2015, a fost respins

recursul declarat de Ministerul Mediului împotriva încheierii Curții de Apel Bender

din 19 mai 2014, prin care au fost aplicate măsurile de asigurare, ca fiind depus cu

omiterea termenului de declarare (f.d. 188-192 vol. I).

La 14 aprilie 2014, SA „Anchir”, în procedura planului, în persoana

administratorului procesului de insolvabilitate II „Bulgaru Igor” s-a adresat la Curtea

de Apel Bender cu cerere de chemare în judecată împotriva Agenției pentru

Geologie și Resurse Minerale, solicitînd repunerea în termen a acțiunii, declararea

nul actul de control emis de către Agenției pentru Geologie și Resurse Minerale

Direcției control geologie și supraveghere minieră nr. 336/09 din 03.08.2010 (f.d. 2-

8 vol. III).

Prin încheierea Curții de Apel Bender din 16 mai 2014, s-a refuzat în primirea

cererii de chemare în judecată depusă de SA „Anchir”, în procedura planului, în

persoana administratorului procesului de insolvabilitate II „Bulgaru Igor” împotriva

Agenției pentru Geologie și Resurse Minerale cu privire la contestarea actului de

control nr. 336/09 din 03.08.2010, întocmit de către Direcția control geologie și

supraveghere minieră (f.d. 102-104 vol. III).

La 19 februarie 2015, de către SA „Anchir” în procedura planului, în persoana

administratorului procesului de insolvabilitate Bulgaru Igor a fost depusă cerere la

Judecătoria Rîșcani mun. Chișinău de concretizare și modificare a cererii de chemare

în judecată din 04 aprilie 2014, formulînd pretenții și față de Agenția pentru

Geologie și Resurse Minerale, solicitînd anularea ordinelor Ministerului Mediului al

RM nr. 76 din 01.08.2011 și nr. 106 din 10.11.2011 și declararea nulității actului de

control emis de către Agenția pentru Geologie și Resurse Minerale, Direcția control

geologic și supraveghere minieră nr. 336/09 din 03.08.2010 (f.d. 73-78 vol. IV).

În motivarea cererii de concretizare și modificare a cererii de chemare în

judecată, reclamantul a indicat că, la data de 01.08.2011 Ministerul Mediului a emis

Ordinul nr. 76 prin care s-a dispus revocarea contractelor nr.08 din 29.06.2010 și

nr.09.din 29.06.2010 încheiate între Ministerul Mediului și SA „Anchir” privind

folosirea sectoarelor de subsol „Chirca” și „Mereni” și retragerea perimetrelor

miniere de la SA "Anchir". Prin scrisoarea nr. 125-z/11 d-1 ministru Gh. Șalaru a

informat că prin ordinul nr.77 din 10.08.2011 a suspendat acțiunea ordinului nr. 76

din 01.08.2011.

La data de 10.11.2011, Ministerul Mediului emite un alt ordin sub nr.106 prin

care anulează ordinul nr. 77 din 10.08.2011 cu privire la suspendarea ordinului din

01.08.2011 și dispune ca ordinul nr.76 din 01.08.2011 să producă efecte juridice

începînd cu 10.11.2011.

Menționează reclamantul că, prin hotărîrea Judecătoriei Anenii Noi nr. 3CA-

64/2011 din 15.12.2011, s-a decis rectificarea bunurilor imobile c numerelor

cadastrale 10181060059, 10182070216, 10181060060, 10181060061, 10182070215,

terenuri amplasate deasupra carierei de argilă și nr. cadastrale 10181040105,

10181040108, 10181030509, 10181030508, 10181010099, terenuri amplasate

deasupra carierii de nisip. înregistrarea în Registrul Bunurilor Imobile a perimetrului

minier conform actului nr. 279 din 90.091996 și a actului nr. 308 din 27.10.1997.

Hotărîrea a fost menținută în vigoare prin Decizia Curții de Apel Bender nr. 3r-12

din 26.06.2012, iar prin încheierea Judecătoriei Anenii Noi nr. 3CA-64/11 din

03.12.2014, s-a explicat faptul că: modul de folosință a carierei de nisip și a carierei

de argilă din cuprinsul hotărîrii judecătorești din 15 decembrie 2011 și a încheierii

judecătorești de explicare a hotărîrii din 30 iulie 2014, pronunțată în dosarul 3CA-

64/11, și anume: „intabularea în registrul bunurilor imobile va fi cu drept de

folosință (exploatări miniere) după SA „Anchir" asupra perimetrului minier care

cuprinde terenurile cu nr. cad. 1018103514 cu suprafața de 27,7100 ha, și nr. cad.

1018106063 cu suprafața de 15,8003 ha. Prezentele modificări au fost înregistrate

deja în Registrul Bunurilor Imobile și deci au intrat în vigoare fiind opozabile

terțelor persoane.

Indică reclamantul că, prin urmare SA „Anchir" prin intermediul hotărîrii

judecătorești definitive și irevocabile a obținut dreptul de a folosi (extrage) argilă și

nisip din perimetrul minier sus menționat, iar Ordinele Ministerului mediului 76 și

106 nu mai produc efecte juridice și urmează să fie declarate nule.

Mai indică că, la data de 03.08.2010, Agenția pentru Geologie și Resurse

Minerale, Direcția control teologie și supraveghere minieră din subordinea

Ministerului Mediului (în continuare AGRM) a emis actul de control nr. 336/09. La

baza actului de control au stat aceleași documente ca și la baza Ordinelor nr. 76 și

106 emise de Ministerul Mediului, contestate prin prezenta cerere.

Consideră, reclamantul că actul de control emis de către AGRM urmează a fi

anulat, reieșind din următoarele motive:

În act se indică că au fost întreprinse măsurări cadastrale de către o companie

română "P.F.Melinte Dragoș - Mihai" autorizat în realizarea lucrărilor în domeniul

cadastrului, geodeziei și cartografiei. Conform art.5 Legii nr.778-XV din 27.12.2001

"Cu privire la geodezie și cartografie" cetățenii străini, persoanele juridice din alte

state, organizațiile internaționale, statele străine pot fi doar beneficiari ai activității

geodezice și cartografie.

Existența companiei străine se motivează prin faptul că Agenția de Stat Relații

Funciare și Cadastru al R. Moldova a refuzat categoric să execute asemenea

comenzi. Mai ales că ei de nenumărate ori au dat concluzii cu privire la măsurările

efectuate în carierele exploatate de SA "Anchir" unde de fiecare dată au indicat că,

întreprinderea SA "Anchir" la cariera de nisip și argilă au efectuat și efectuează

lucrările în limitele hotarului perimetrului minier și funciar (raport nr 01-6/10/937

din 22.07.2010 și 10-6/10/1037 din 01.09.010).

Ulterior, prin scrisoarea Agenției Relații Funciare și Cadastru a RM,

întreprinderii de Stat Institutul de Proiectări Pentru Organizarea Teritoriului nr. 01-6-

10/1309 din 09.11.2011 din nou a indicat că coordonatele punctelor indicate în

Raport, determinate de către AGRM, la compararea analitică cu hotarele

perimetrului minier al carierilor exploatate de SA "Anchir", nu demonstrează

depășirea perimetrului minier în cadrul efectuării lucrărilor de extragere a

substanțelor minerale utile. Ca urmare I.S Institutul de Proiectări pentru Organizarea

Teritoriului menține în vigoare Avizele (Rapoartele) nr.01- 6/10/937 din 22.07.2010

și nr. 01-6/10/1037 din 01.09.2010 prin care se confirmă că, lucrările de exploatare a

zăcămintelor de nisip și argilă de către SA "Anchir" s-au efectuat în limitele

hotarelor perimetrelor miniere.

Conform art.8 Legii nr.778-XV din 27.12.2001 "Cu privire la geodezie și

cartografie" anume Agenția de Stat Relații Funciare și Cadastru este competentă să

efectueze prin intermediul Inspectoratului de Stat pentru Supravegherea Geodezică,

Tehnică și Regim măsurările geodezice și cartografice.

Astfel, Actul contestat (nr. 336/09 din 03.08.2010 al AGRM) are la bază planul

cadastral a zonei 1018, sector 104.106.107 din comuna Chirca, prezentate de către

CCCEC, care are următoarele necorespunderi flagrante:

a) planuri cadastrale cu așa numere pur și simplu nu există;

b) nu sunt reflectate coordonatele amplasării în teritoriu;

c) terenurile unde se află carierile au fost transmise SA "Anchir" prin

Hotărîrea de Guvern nr.17 din 14.01.1994 pînă la exploatarea definitivă a

zăcămintelor. Terenurile atribuite au fost scoase din circuitul agricol încă în anul

1993 au fost recuperate de către SA "Anchir". După modificarea legislației și anume

prevederilor Codului Funciar art.34, SA "Anchir,, urma să exploateze carierile

achitînd doar impozitul funciar. Fapt confirmat și prin hotărîrea definitivă al Curții

de Apel Economice din 24.05.2010, menținută prin decizia Curții Supreme de

Justiție din 07.10.2010.

d) Conform art.4 Legii Cadastrului bunurilor Imobile, nr,1543-XII din

25.02.1998 și p.91 din ' Instrucțiunile cu privire la înregistrarea bunurilor imobile,

aprobat prin ordinul Agenției Relații Funciare și Cadastru nr.l 12 din 22.06.2005,

obiect al înregistrării sunt și porțiunile de subsol. Tot instrucțiunea nominalizată

prevede că "înregistrarea porțiunilor de subsol în calitate de roci deschise se vor

înregistra în Registru după regulile de înregistrare a terenurilor. Ca document pentru

înregistrarea porțiunilor de subsol va servi perimetrul minier și licența (este valabilă

pînă în anul 2015);

e) terenul amplasat asupra carierilor de nisip și argilă conform hotărîrii

judecătoriei Anenii Noi din 15.12.2011 și Deciziei Curții de Apel Bender din

26.06.2012 a fost înregistrat după SA "Anchir".

Astfel, menționează reclamantul că planurile cadastrale nominalizate în Actul

AGRM, nu au nici o atribuție cu perimetrele miniere atribuite SA "Anchir".

Cu privire la planul de desfășurare al lucrărilor în cariere de argilă "Chirca" și

nisip "Mereni" pentru anii 2009-2010, reclamantul menționează următoarele: a)

acesta este doar un plan de lucru și nu înseamnă că SA "Anchir" a efectuat aceste

lucrări; b) planul este verificat și coordonat de Inspecția minier-tehnică la cariera de

argilă la data de 11.02.2009 și respectiv la 03.05.2010. La cariera de nisip, la data de

04.02.2009 și respective la data de 26.04.2010. c) SA "Anchir" în perioada dată nici

n-a exploatat carierile, precum este menționat contrariul în Act.

Cu privire la dispozițiile Inspectoratului Principal de Stat pentru supraveghere

tehnică a obiectelor industriale periculoase menționează reclamantul următoarele: a)

nu este clar cui se atribuie aceste dispoziții; b) SA "Anchir" în urma controalelor

efectuate de către Inspectoratului Principal de Stat pentru supraveghere tehnică a

obiectelor industriale periculoase nici odată n-a fost măcar avertizată ne mai vorbind

amendată administrative; c) Mai mult ca atît, la data de 20.05.2010 Ministerul

Economiei R. Moldova a eliberat SA "Anchir" autorizația tehnică în domeniul

securități industriale seria SI-2010 nr.0289 prin care a recunoscut că SA "Anchir" n-

a admis abateri de la normele legale in exploatarea carierilor.

Mai indică reclamantul că, în Act se mai indică că, în cariera de argilă Chirca

lucrări de exploatare a zăcămintelor nu se efectuează și tot în același Act, se

menționează că lucrările de decopertare, extragere au fost îndeplinite cu abateri de la

Regulile unice de securitate în timpul exploatării la suprafața a zăcămintelor de

substanțe utile. Aceste concluzii se fac, reieșind din documentele puse la dispoziție,

(adică cele menționate mai sus). Astfel cităm: "din documentele puse la dispoziție

putem concluziona că, exploatarea carierii de argilă "Chirca" s-a efectuat cu

următoarele încălcări:

- treptele de abataj și unghiul de extragere lipsește, fapt ce servește provocării

alunecărilor de teren;

- valul-canal amonte, care nu permite apelor de suprafață pătrunderea în carieră,

de asemenea lipsește;

- recultivarea carierii nu se efectuează;

- punctele de reper, care stabilesc hotarele perimetrului minier, lipsesc.

Consideră reclamantul că, aceste afirmații nu corespund realității, căci nu este

clar în baza cărui document s-au făcut această concluzie, care vine în contradicție cu

actul nr. 012506 din 22.04.2010 întocmit de Inspectoratul Ecologic de Stat prin care

se confirmă faptul că în procesul de control au fost verificate existența și amplasarea

punctelor de reper în urma cărora abateri nu s-au depistat.

Prin scrisoarea Ministerul Mediului nr.01-07/820 din 03.05.2010 din nou a fost

confirmat faptul că SA "Anchir" în exploatarea sectoarelor de subsol atribuite în

folosință pentru valorificarea industrială careva încălcări nu a admis;

Prin Decizia Curții de Apel Bender din 09.03.2011 care a menținut hotărîrea

Judecătoriei Anenii Noi din 24.12.2010, a fost confirmat faptul exploatării carierilor

în limitele normelor legale. Una din probe a servit și avizele de efectuare a expertizei

atît pentru cariera de argilă, cît și pentru cariera de nisip din 20.05.2010 al

întreprinderii de Stat Centrul Tehnic pentru Securitatea industrială și Certificare care

este un organ specializat, unde este indicat clar că la SA "Anchir" încălcări nu au

fost depistate, ceea ce a și dus la obținerea licenței.

Menționează reclamantul că, dovadă că SA "Anchir", a exploatat legal și fără

careva încălcări ariile miniere, servește și răspunsul Camerei de Licențiere

nr.01/1175 din 12.08.2011 în care se indică că, la SA "Anchir" încălcări a condițiilor

de licențiere cît și extragerea zăcămintelor minerale în afara limitelor perimetrelor

miniere nu au fost constatate, circumstanțele date fiind documentate și într-o ședință

foto. în contextul celor expuse, Camera de Licențiere comunică lipsa temeiurilor

legale pentru retragerea licenței eliberată SA "Anchir" pentru genul de activitate

"extragerea zăcămintelor minerale". În ce privește recultivarea carierilor, însăși

Agenția pentru Geologie și Resurse Minerale prin actul nr.2/32 din 16.06.2011 dă

recomandare ca SA "Anchir" să efectueze recultivarea carierilor conform proiectelor

tehnice, care la rîndul său prevăd că recultivarea se petrece doar după prelucrarea

deplină al carierii, timp de doi ani, însă SA "Anchir" nu a exploatat nici măcar 30% .

Mai mult ca atît, indică reclamantul că, în Act se indică că, "conform planului

de desfășurare a lucrărilor miniere pentru anul 2009, au fost planificate lucrări de

decopertare și extragere a zăcămintelor în partea de nord vest în afara perimetrului

minier și conturului rezervelor de substanțe minerale utile". Or, nu se indică expres

despre care carieră este vorba. Nu este clar cum s-a apreciat că SA "Anchir" a

planificat să încalce perimetrul minier care de fapt se limitează doar în adîncime și

nu în lungime sau lățime, căci conform art. 22 p.7 Codul Subsolului prevede că,

"perimetrul minier se limitează în adîncime".

Menționează reclamantul și asupra faptului că, sunt neîntemeiate afirmațiile

precum că SA „Anchir” nu a încheiat din 2009 cu Primăria c. Chirca contracte de

arendă pe terenurile amplasate deasupra carierilor, or:

- terenul amplasat asupra carierilor de nisip și argilă conform hotărîrii

judecătoriei Anenii Noi din 15.12.2011 și Deciziei Curții de Apel Bender din

26.06.2012 a fost înregistrat după SA "Anchir", deci cu Primăria c. Chirca, Anenii

Noi, nu trebuia de încheiat careva contracte de arendă a terenului;

- există și alte hotărîri judecătorești definitive precum: Hotărîrea Judecătoriei

Economice de circumscripție Chișinău din 24.05.2010 și Decizia Curții Supreme de

Justiție din 07.10.2010 prin care au fost anulate contractele de arendă impuse

SA"Anchir" de către Primăria corn. Chirca;

- reieșind din Hotărîrea Guvernului R. Moldova nr. 0912-1386 din 14.09.2005

precum și din prevederile art.34 Codului Funciar, SA "Anchir" urma doar să achite

impozite funciar și nimic mai mult.

Menționează reclamantul și asupra faptului că, sunt neîntemeiate declarațiile

precum că SA "Anchir,, a depășit perimetrele funciare și miniere și că reieșind din

actul de confirmare a perimetrului minier nr.279 din 09.09.1996, SA "Anchir" a

extras ilegal zăcăminte minerale utile de pe o suprafață de 17784 m2, volumul

aproximativ extras de argilă fiind 409000 m3, iar de pe suprafața totală aflată în

exploatare 66471 m2 a fost extras aproximativ o cantitate de 1528833 m3.

Or, nu este clar cum s-a apreciat că SA "Anchir" a depășit perimetrele miniere,

deoarece careva măsurări la fața locului nu au fost efectuate, iar în Actul de

confirmare a perimetrului minier nr. 279 din 09.09.1996 și nr. 308 din 27.10.1997,

volumele zăcămintelor utile nu sunt indicate. Mai ales că, noțiunea de perimetru

funciar în Codul Subsolului RM nu există, iar Codul Subsolului RM prevede doar

noțiunea de perimetru geologic și respectiv perimetru minier. Perimetrul geologic

determină suprafața sectorului atribuit în folosință, cu limitele în adîncime, iar

perimetrul minier se limitează în adîncime.

Totodată, conform protocolului nr.271 al Comisiei de Stat Coordonarea

zăcămintelor mineral utile din 31.03.1975 pentru SA "Anchir" au fost atribuite

perimetrul minier cu volumul de 2. mii 565,6 mii.m3 de argilă pe perimetru geologic

de 15.3 ha. Reieșind din datele bilanțului rezervelor pentru anul 2010, la data de

01.01.2011 soldul de argilă este de 1 mii 713,2 mii m3.

Referitor la cariera de nisip, reclamantul menționează că, conform protocolului

nr.228 a Comisiei de Stat Coordonarea zăcămintelor mineral utile din anul 1973

pentru SA "Anchir" a fost atribuit perimetrul minier cu volumul 1 mii 702,6 mii m3

iar perimetrul geologic fiind de 27,7 ha. La data de 01.01.2011, soldul constituie 1

mii 440,2 mii m3. în așa mod din anul 1994-2010 au fost extrase doar 262,4 mii m3

de pe teritoriul de 5,11 ha.

Astfel, indică reclamantul că, reieșind din cifrele indicate în Act, rezultă că SA

"Anchir a extras nisip de la adîncimea de 60 m (40000 m3:6625 = 60 m)., pe cînd

adîncimea stratului de nisip constatat de Comisia de Stat Coordonarea zăcămintelor

mineral utile este doar de la 4 pînă la 15 m adîncime. Deci, datele indicate în Act

sunt absurde și nefondate.

Prin Scrisoarea Agenției pentru Geologie și Resurse Minerale din 01.10.2010

nr 434/07, se confirmă faptul că din perimetrul minier atribuit lui SA "Anchir" au

fost extrase ilicit de către SA "Avînt" - 4,0m x0,53 ha =21200 m3. Volumul de nisip,

estras ilicit din limitele perimetrului minier SA "Anchir" de către Î.I "Hristician

Tatiana" constituie - 4,15m x 0,47 ha = 19505 m3.

Menționează reclamantul că, la data de 04.06.2010 de către o comisie alcătuită

din colaboratorii AGRM, cadastru și procuratură, a fost efectuat un control cu

măsurări și întocmit un procesul verbal prin care s-a constatat că nu au fost depistate

încălcări cu ieșire din limitele atribuite și că SA "Anchir" a executat lucrări anterior

doar pe o suprafață de 5,11 ha.(pe cînd perimetrul geologic atribuit este de 27,71 ha).

Astfel, menționează reclamantul că, constatarea încălcării terenului folosit de

către SA "Anchir" la exploatarea zăcămintelor s-a făcut în baza datelor puse la

dispoziție de CCCEC care a intentat o cauză penală precum că SA "Anchir" a

încălcat perimetrul minier și funciar cu 2 ha. Or, conform hotărîrii judecătoriei

Anenii Noi din 28.12.2010, care este definitivă s-a constatat că SA "Anchir" nu a

admis încălcarea ce i se impută.

Astfel, indică reclamantul că, conform art. 81 Codului Subsolului RM, litigiile

în problemele folosirii subsolului se soluționează de autoritățile administrației

publice în domeniul folosirii și protecției subsolului în conformitate cu competența

acestora și de instanțele de judecată, în modul stabilit de legislație, SA "Anchir" a

inițiat procedura prealabilă de anulare a actului de control nr. 336/09 efectuat la data

de 03.08.2010.

În drept reclamantul și-a întemeiat pretențiile în baza prevederilor art. art. 11,

220 CC RM și art. 5,6,12,22, 60, 166-167 CPC RM, art. 81 C. Subsolului RM, art.

11 a Legii metrologie nr.647-XIII din 17.11.1995, Hotîrîrea Guvernului R. Moldova

nr. 0912-1386 din 14.09.2005; art. 34 Codului Funciar RM, art. 5 Legii nr.778-XV

din 27.12.2001 cu privire la geodezie și cartografie.

Solicită reclamantul, anularea ordinelor Ministerului Mediului al RM nr. 76 din

01.08.2011 și nr. 106 din 10.11.2011 și declararea nulității actului de control emis de

către Agenția pentru Geologie și Resurse Minerale, Direcția control geologic și

supraveghere minieră nr. 336/09 din 03.08.2010.

Prin hotărîrea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 24 noiembrie 2015 (f.d.

53, 59-71 vol. V):

-S-a admis parțial cererea SA „Anchir” în procedura planului;

-S-a repus, SA „Anchir” în procedura planului, în termenul de adresare în

judecată, ca omis din motive întemeiate;

-S-au anulat ordinele Ministerului Mediului al RM nr. 76 din 01 august 2011 cu

privire la revocarea dreptului de folosire asupra sectorului de subsol și nr. 106 din 10

noiembrie 2011 cu privire la anularea ordinului nr. 77 din 10.08.2011;

-În rest, cerințele privind declararea nulității actului de control nr. 336/09 din

03.08.2010 al Agenției pentru Geologie și Resurse Minerale au fost respinse, ca

neîntemeiate.

La 27 noiembrie 2015, Ministerului Mediului al RM a declarat apel împotriva

hotărîrii Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 24 noiembrie 2015.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 15 iunie 2016, s-a respins ca

neîntemeiat apelul declarat de Ministerul Mediului al RM și s-a menținut hotărîrea

Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 24 noiembrie 2015.

La 07 septembrie 2016, Ministerul Mediului al Republicii Moldova a declarat

recurs împotriva deciziei date, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curții

de Apel Chișinău din 15 iunie 2016 și a hotărîrii Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău

din 24 noiembrie 2015, cu emiterea unei noi hotărîri prin care să fie:

-încetat procesul în partea ce ține de declararea nulă a actului de control nr.

336/09 din 03.08.2010 al AGRM;

-să fie respinsă acțiunea în partea ce ține de anularea ordinelor Ministerului

Mediului nr. 76 din 01.08.2011 și nr. 106 din 10.11.2011 ca fiind nefondată,

neîntemeiată și depusă cu încălcarea termenului de prescripție.

În motivarea recursului, cu reiterarea motivelor de fapt și de drept invocate pe

parcursul examinări cauzei în instanțele inferioare, recurentul a indicat că nu s-au

constatat și elucidat pe deplin circumstanțele care au importanță pentru soluționarea

pricinii, decizia fiind nefondată și neîntemeiată, emisă contrar prevederilor legii.

Conform art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la

data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Avînd în vedere că copia deciziei integrale a instanței de apel a fost expediată

în adresa părților la 27.06.2016 (f.d. 181 vol. V), cît și faptul că la materialele cauzei

nu sunt careva probe privind recepționarea acesteia decît invocarea recurentului că a

recepționat decizia la 08.07.2016 (din cererea de recurs f.d. 183 vol. V), recursul se

consideră declarat în termen.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție a RM consideră că recursul

este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părțile și alți participanți la

proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în care

se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau procedural, iar

alin. (4) prevede că săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie

temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau

ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau

în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Ministerul Mediului al

Republicii Moldova nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3)

și (4) CPC, or recurenta nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea

actelor judecătorești contestate, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului

cauzei.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel sau instanța de fond, respectiv nu constituie temei de casare a

actelor judecătorești recurate.

Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII

CPC, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) CPC, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 CPC. Din recursul declarat nu

rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursul

trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în

cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de

lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate

în speță sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate

corespunzător.

În astfel de circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera

recursul declarat de Ministerul Mediului al Republicii Moldova ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 CPC, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e

Recursul declarat de Ministerul Mediului al Republicii Moldova se consideră

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Galina Stratulat

Ion Druță