2ri-61/16 — Intentarea procesului de insolvabilitate

prima instanţă: S.Procopciuc dosarul nr. 2ri-61/2016 DECIZIE 24 februarie 2016 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei, judecătorul Tatiana Vieru Judecători: Tamara Chişcă-Doneva, Iurie Bejenaru, Oleg Sternioală, Valentina Clevadî examinînd recursurile declarate de către banca comercială ,,Mobiasbancă- Groupe Societe Generale” societate pe acţiuni, lichidatorul societăţii cu răspundere limitată ,,Droservice-SV” (în procedura falimentului simplificat) – întreprinderea individuală ,,Odagiu Mariana” şi Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Drochia, în cadrul procesului de insolvabilitate la cererea creditorului - Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Drochia privind intentarea procesului de insolvabilitate faţă de debitorul societatea cu răspundere limitată ,,Droservice-SV”, împotriva hotărîrii Curţii de Apel Bălţi din 04 decembrie 2015, prin care s-a respins cererea lichidatorului societăţii cu răspundere limitată ,,Droservice-SV” (în procedura falimentului simplificat) – întreprinderea individuală ,,Odagiu Mariana” privind atragerea la răspundere subsidiară a membrilor organelor de conduecre a debitorului,

c o n s t a t ă : Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Drochia (în continuare IFS pe raionul Drochia) la 19 decembrie 2013 s-a adresat în instanţa de insolvabilitate cu cerere introductivă privind intentarea procesului de insolvabilitate față de debitorul SRL ,,Droservice-SV”. Prin încheierea Curţii de Apel Bălţi din 23 decembrie 2013 a fost admisă spre examinare cererea introductivă, fiind numit în calitate de administrator provizoriu ÎI ,,Odagiu Mariana”. Prin hotărîrea Curții de Apel Bălţi din 05 martie 2015, s-a constatat insolvabilitatea SRL ,,Droservice-SV” cu intentarea procedurii simplificate de faliment şi dizolvarea debitorului, fiind numit în calitate de lichidator ÎI ,,Odagiu Mariana”.

1 Pe parcursul derulării procesului de insolvabilitate, la 30 aprilie 2015, lichidatorul SRL ,,Droservice-SV” (în procedura falimentului simplificat) – ÎI ,,Odagiu Mariana” a înaintat cerere în temeiul art. 248 al Legii insolvabilității, solicitînd atragerea la răspundere subsidiară a administratorului şi asociatului debitorului SRL ,,Droservice-SV” – Ursu Stela şi fostul director – Ursu Victor, în limita creanțelor validate. În motivarea cererii, lichidatorul SRL ,,Droservice-SV” (în procedura falimentului simplificat) – ÎI ,,Odagiu Mariana” a invocat că, în cadrul adunării creditorilor din 19 februarie 2015, reprezentantul IFS pe raionul Drochia a înaintat cerere privind atragerea la răspundere subsidiară a membrilor organelor de conducere a debitorului, şi anume, administratorului - Ursu Stela.

Totodată, reprezentanții BC ,,Mobiasbancă-Groupe Societe Generale” SA şi SRL ,,Centaur”, alăturîndu-se, au susținut cererea înaintată de către reprezentantul IFS pe raionul Drochia, solicitînd atragerea la răspundere subsidiară a administratorului şi asociatului debitorului SRL ,,Droservice-SV” – Ursu Stela, în mărimea creanțelor validate. Prin hotărîrea Curţii de Apel Bălţi din 04 decembrie 2015, s-a respins cererea lichidatorului SRL ,,Droservice-SV” (în procedura falimentului simplificat) – ÎI ,,Odagiu Mariana” privind atragerea la răspundere subsidiară a membrilor organelor de conducere. În conformitate cu art. 425 CPC, termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunţarea ei.

Conform art. 8 alin. (1) din Legea insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012, hotărîrile şi încheierile instanţei de insolvabilitate pot fi atacate cu recurs în termen de 15 zile calendaristice din data pronunţării şi numai în cazurile prevăzute expres de prezenta lege. La 17 decembrie 2015 şi ulterior la 27 ianuarie 2016, în termenul prevăzut de lege, BC ,,Mobiasbancă-Groupe Societe Generale” SA a depus recurs împotriva hotărîrii Curţii de Apel Bălţi din 04 decembrie 2015, solicitînd admiterea recursului, casarea hotărîrii contestate şi emiterea unei noi hotărîri de admitere a cererii de atragere la răspundere subsidiară. În susținerea recursului a invocat dezacordul cu hotărîrea contestată, deoarece au fost aplicate şi interpretate eronat normele de drept material, şi anume, art. art. 10 alin. (2), 14 şi 248 alin. (1) lit. h) ale Legii insolvabilităţii.

Drept urmare, la caz, se constată existența celor două condiţii obligatorii de tragere la răspundere subsidiară a membrilor organelor de conducere a debitorului, nedepunerea cererii de intentare a procesului de insolvabilitate conform prevederilor art. 14 al Legii insolvabilității şi incapacitatea de plată a debitorului, iar instanţa de insolvabilitate nu a analizat pe deplin circumstanţele invocate de lichidator. 2 Menţionează recurentul că, incapacitatea de plată a apărut în perioada anului 2011, fapt confirmat prin Raportul financiar anual al debitorului, unde s-a indicat că debitorul la situaţia 31 decembrie 2011 avea pierderi în mărime de 366 244 lei. Astfel, analizînd datele din raportul financiar pentru anul de referinţă s-a stabilit incapacitatea de plată şi defectuoasă a debitorului faţă de creditori.

Un alt temei de atragere la răspundere subsidiară a membrilor organelor de conducere, care a fost respins de către prima instanţă, este neprobarea folosirii bunurilor sau creditelor debitorului în interes personal, cu toate că, la 12 aprilie 2013 în urma controlului fiscal tematic privind lichidarea ca plătitor de TVA, s-a stabilit cu certitudine că, debitorul dispune la contul contabil nr. 123 – mijloace fixe în mărime de 251 246 lei, materiale – în valoare de 120 017.85 lei şi mărfuri în valoare de 142 205 lei.

Aşadar, recurentul menţionează că, în cazul gestionării corecte a activelor societăţii debitoare, acestea ar fi fost suficiente pentru stingerea obligațiunilor pecuniare ale debitorului faţă de creditori, inclusiv stingerea restanţei faţă de Bugetul Public Naţional, iar în speţă este evident că bunurile respective au fost folosite în interes personal, or în rapoartele prezentate de lichidatorul debitorului nu au fost reflectate careva tranzacţii din perioada realizării controlului fiscal pînă la depunerea cererii introductive de către IFS pe raionul Drochia.

Mai mult ca atît, administratorul şi asociatul debitorului - Ursu Stela, contrar art. 248 alin. (1) lit. e) al Legii insolvabilităţii, nu a prezentat lichidatorului documentele contabile ale întreprinderii, fapt ce duce la imposibilitatea realizării de către lichidator a unor acţiuni împotriva debitorilor, debitorului insolvabil şi de a forma poziţia referitor la componenţa masei debitoare și la rapoartele juridice în care debitorul are calitatea de subiect. Totodată, la materialele cauzei nu se regăsesc probe în vederea prezentării de către administratorul debitorului a rapoartelor financiare anuale și trimestriale ale activității întreprinderii, fapt ce contravine art. 13 alin. (2) lit. h) al Legii contabilității.

În acest sens afirmă că, potrivit raportului prezentat de către lichidator, ultimul raport financiar al debitorul a fost prezentat în decembrie 2011. Suplimentar a afirmat că, la 12 aprilie 2013 a fost efectuat un control fiscal tematic, unde s-a stabilit că, debitorul dispune de mijloace fixe, mărfuri şi materiale în valoare totală de 513 468.85 lei, pe cînd lichidatorul debitorului a constatat nedispunerea de către debitor de careva bunuri care ar constitui masa debitoare, respectiv, aceste bunuri fiind ieşite din circuitul economic al întreprinderii, dar careva date despre modalitatea cum a fost posibil acest fapt, nu a fost reflectată în documentele contabile ale debitorului, ceea ce impune prin prisma art. 248 alin. (1) lit. e) al Legii insolvabilităţii, atragerea la răspundere subsidiară a membrilor organelor de conducere.

3 De asemenea a susținut că debitorul a mai fost atras la răspundere privind încălcarea normelor de ţinere a contabilităţii întreprinderii, fapt confirmat prin hotărîrea Curţii de Apel Bălţi din 26 decembrie 2011. Consideră recurentul că, la caz, s-au stabilit temeiurile prevăzute la art. 248 alin. (1) al Legii insolvabilităţii privind tragerea la răspundere subsidiară a membrilor organelor de conducere a debitorului, iar concluziile instanţei de insolvabilitate sunt neîntemeiate. La 22 decembrie 2015, lichidatorul SRL ,,Droservice-SV” (în procedura falimentului simplificat) – ÎI ,,Odagiu Mariana” a depus recurs împotriva hotărîrii Curţii de Apel Bălţi din 04 decembrie 2015, solicitînd admiterea recursului, casarea hotărîrii contestate şi emiterea unei noi hotărîri.

În susținerea recursului a invocat dezacordul cu hotărîrea emisă, invocînd aplicarea şi interpretarea eronată a normele de drept material, şi anume, a art. art. 14 şi 248 ale Legii insolvabilităţii. A indicat că, pe parcursul derulării procedurii simplificate a falimentului, au fost validate creanţele creditorilor după cum urmează: IFS pe raionul Drochia în mărime de 101 932.68 lei, CNAS în mărime de 3 434.15 lei, BC ,,Mobiasbancă-Groupe Societe Generale” SA în mărime de 131 098.74 lei USD şi SRL ,,Centaur” în mărime de 30 343.50 lei. În cadrul adunării creditorilor din 19 februarie 2015, reprezentantul IFS pe raionul Drochia a înaintat cerere privind atragerea la răspundere subsidiară a membrilor organelor de conducere a debitorului, şi anume, a administratorului - Ursu Stela în temeiul art. 248 alin. (1) lit. a) şi e) şi alin. (4) al Legii insolvabilităţii.

Reprezentanții BC ,,Mobiasbancă-Groupe Societe Generale” SA şi SRL ,,Centaur”, alăturîndu-se la recurs, au susținut cererea înaintată de către reprezentantul IFS pe raionul Drochia, solicitînd atragerea la răspundere subsidiară a administratorului şi asociatului debitorului SRL ,,Droservice-SV” – Ursu Stela, în mărimea creanțelor validate în cadrul procesului de insolvabilitate. La fel, susţin că, începînd cu luna decembrie a anului 2011, întreprinderea debitoare se află în incapacitate de plată, deoarece conform datelor din rapoartele financiare, la situaţia din 31 decembrie 2011, debitorul avea profit (pierderi) cu semnul ,,-” în mărime de 366 244 lei.

Mai mult ca atît, invocă că creditul obţinut de către Ursu Victor, fostul administrator al SRL ,,Droservice-SV” – Ursu Victor de la BC ,,Mobiasbancă- Groupe Societe Generale” SA, a fost folosit în scopuri personale, prin urmare, Ursu Victor şi Ursu Stela sunt persoanele care urmează a fi atrase la răspundere subsidiară, deoarece dînşii au deţinut funcţiile de administratori în cadrul întreprinderii debitoare SRL ,,Droservice SV” şi nu au înaintat cerere introductivă privind intentarea procedurii de insolvabilitate, i-ar concluzia primei instanţe de respingere a demersului 4 lichidatorului privind atragerea la răspundere subsidiară o consideră neîntemeiată, deoarece în acest sens au fost prezentate probe concludente şi pertinente.

La 22 decembrie 2015 şi ulterior, la 27 ianuarie 2016, IFS pe raionul Drochia a depus recurs împotriva hotărîrii Curţii de Apel Bălţi din 04 decembrie 2015, solicitînd admiterea recursului, casarea hotărîrii contestate şi emiterea unei noi hotărîri de admitere a cererii lichidatorului debitorului - ÎI ,,Odagiu Mariana” privind atragerea la răspundere subsidiară a membrilor organelor de conducere a debitorului – Ursu Stela şi Ursu Victor, în limita creanţelor validare. În susținerea recursului a invocat dezacordul cu hotărîrea contestată, fiind aplicate şi interpretate eronat normele de drept material şi anume, art. 248 alin. (1) al Legii insolvabilităţii. A indicat că, temeiul general de intentare a unui proces de insolvabilitate este incapacitatea de plată a debitorului, iar în baza art. 14 al Legii insolvabilităţii, debitorul urmează să depună cerere de intentare a procesului de insolvabilitate, fapt ignorat de către întreprinderea debitoare.

Astfel, la întrunirea acestor două condiţii specificate supra, urmează a fi aplicat art. 248 alin. (1) al Legii insolvabilităţii, iar instanţa de fond nu a analizat pe deplin existenţa condiţiilor obligatorii în vederea aplicării acestei norme. Susţine că, începînd cu luna decembrie a anului 2011 întreprinderea debitoare se află în incapacitate de plată, fapt confirmat prin datele din rapoartele financiare, iar la situaţia din 31 decembrie 2011, debitorul avea profit (pierderi) cu semnul ,,-” în mărime de 366 244 lei. Un alt temei de atragere la răspundere subsidiară şi care a fost respins de prima instanţă, este folosirea bunurilor sau creditelor debitorului în interes personal.

La acest segment, instanţa nu a luat în considerare că, în urma controlului fiscal tematic din 12 aprilie 2013 privind lichidarea ca plătitor de TVA, s-a stabilit că, debitorul dispune la contul contabil nr. 123 – mijloace fixe în mărime de 251 246 lei, materiale – în valoare de 120 017.85 lei şi mărfuri în valoare de 142 205 lei. Astfel, în cazul gestionării corecte a activelor societăţii debitoare, acestea ar fi fost suficiente pentru stingerea obligațiunilor pecuniare ale debitorului faţă de creditori, inclusiv stingerea restanţei faţă de Bugetul Public Naţional, iar în speţă este evident că bunurile respective au fost folosite în interes personal, or, în rapoartele prezentate de lichidatorul debitorului nu au fost reflectate careva tranzacţii din perioada realizării controlului fiscal pînă la depunerea cererii introductive de către IFS pe raionul Drochia.

Totodată, administratorul întreprinderii debitoare, Ursu Stela nu a prezentat lichidatorului numit de către instanţa de insolvabilitate toate actele şi documentele contabile ale întreprinderii, precum şi nu a prezentat organelor fiscale şi de statistică 5 dările de seamă şi rapoartele financiare anuale şi trimestriale referitor la activitatea întreprinderii pe care o gestiona. Consideră IFS pe raionul Drochia că, s-au stabilit cazurile enumerate la art. 248 alin. (1) al Legii insolvabilităţii de atragere la răspundere subsidiară a administratorului debitorului SRL ,,Droservice SV” - Ursu Stela şi fostului administrator – Ursu Victor.

Judecînd recursurile declarate de către BC ,,Mobiasbancă-Groupe Societe Generale” SA, lichidatorul SRL ,,Droservice-SV” (în procedura falimentului simplificat) – ÎI ,,Odagiu Mariana” şi IFS pe raionul Drochia împotriva hotărîrii date de instanța de insolvabilitate, în baza materialelor îndreptate instanţei de recurs şi în limitele invocate în recursurile declarate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursurile întemeiate şi care urmează a fi admise cu casarea hotărîrii Curții de Apel Bălţi din 04 decembrie 2015 și remiterea cauzei spre rejudecare, din următoarele considerente. Conform art. 445 alin. 1) lit. c) CPC, instanța, după ce judecă recursul este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanța de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Colegiul reţine că, la adoptarea hotărîrii contestate nu au fost constatate şi elucidate pe deplin circumstanțele importante pentru soluţionarea cererii de atragere la răspundere subsidiară a membrilor organelor de conducere, situaţie ce impune rejudecarea cauzei, or, din acest motiv, instanţa de recurs este în imposibilitate de a se expune privitor la corectitudinea aplicării normelor de drept material, atunci cînd fondul a fost cercetat superficial. Potrivit art. 356 CPC, cererea de declarare a insolvabilităţii se judecă în instanţă conform normelor generale din prezentul cod, cu excepţiile şi completările stabilite de legislaţia insolvabilităţii. Reglementări similare se regăsesc şi în prevederile art. 1 alin. (4) al Legii insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012, care prevăd că procesul de insolvabilitate se desfăşoară în conformitate cu prevederile Codului de procedură civilă şi cu cele ale prezentei legi.

Din materialul prezentat instanței de recurs s-a stabilit că, IFS pe raionul Drochia a depus cerere introductivă cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate față de debitorul SRL ,,Droservice SV”. Prin hotărîrea Curții de Apel Bălţi din 05 martie 2015, s-a constatat insolvabilitatea SRL ,,Droservice-SV” şi s-a intentat procedura simplificată de faliment şi dizolvarea debitorului, fiind numit în calitate de lichidator ÎI ,,Odagiu Mariana”.

6 La fel, actele cauzei denotă că, de către IFS pe raionul Drochia a fost efectuat controlul fiscal prin metoda verificării tematice privind verificarea corectitudinii calculării TVA în legătură cu anularea înregistrării întreprinderii ca plătitor de TVA, în urma căruia a fost întocmit actul de control fiscal nr. 5-639730 din 22 aprilie 2013, prin care s-a stabilit încălcarea prevederilor art. 8 pct. 2 lit. j) Titlul I, Codul fiscal, prin neîndeplinirea deciziei adoptate de organele cu atribuţii de administrare fiscală; art. 8 pct. 2 lit. c) Titlul II, Codul fiscal prin întocmirea necorespunzătoare a declaraţiilor privind TVA pentru perioadele fiscale L/09/20010-L/11/2012; art. 101 alin. (1) Titlul III, Codul fiscal, prin majorarea neîntemeiată TVA destinată trecerii în cont pentru perioada noiembrie 2010 cu suma de 11 447.70 lei; art. 97 alin. (1) Titlul II, Codul fiscal, prin neincluderea în valoarea impozabilă pentru perioada fiscală a lunii iulie 2012 a sumei încasate conform datelor MCC, de 2 938 lei, TVA aferentă în mărime de 587 lei, art. 8 pct. 2, lit. c) Titlul I ,Codul fiscal , art. 115 Titlul III, Cod Fiscal, prin neprezentarea declaraţiilor privind TVA pentru lunile decembrie 2012, ianuarie –februarie 2013 şi încălcarea prevederilor art. 8, pct. 2, lit. c) Titlul I, Cod fiscal şi art. 113 alin. (3) Titlul II, Cod Fiscal, prin necalcularea TVA,

la momentul anulării înregistrării ca plătitor de TVA, de la mijloace fixe TVA în sumă de 50 249 lei, de la materiale TVA în sumă de 24 003 lei şi de la mărfuri TVA în sumă de 28 441 lei (f.d.49 verso-51). Prin decizia IFS pe raionul Drochia nr. 684 din 20 mai 2013 asupra cazului de încălcare a legislaţiei comisă de către SRL ,,Droservice-SV”, s-a încasat la buget taxe, impozite şi plăţi calculate în rezultatul controlului fiscal (f.d. 87-89).

S-a constatat că, potrivit procesului-verbal al adunării creditorilor din 19 februarie 2015, creditorii au determinat premisele de atragere la răspundere subsidiară a membrilor organelor de conducere a debitorului, mărimea creanțelor neacoperite de masa debitoare, precum şi au hotărît de a atrage la răspundere subsidiară administratorul şi asociatul debitorului SRL ,,Droservice-SV” – Ursu Stela şi fostul administrator –Ursu Victor, şi în acest sens au obligat lichidatorul ÎI ,,Odagiu Mariana” să întreprindă toate măsurile necesare şi să întocmească toate actele procesuale în vederea atragerii la răspundere subsidiară a acestora.

La 30 aprilie 2015, pe parcursul derulării procesului de insolvabilitate, lichidatorul SRL ,,Droservice-SV” (în procedura falimentului simplificat) – ÎI ,,Odagiu Mariana” a înaintat cerere în temeiul art. 248 a Legii insolvabilității, solicitînd atragerea la răspundere subsidiară a administratorului şi asociatului debitorului SRL ,,Droservice-SV” – Ursu Stela şi fostului administrator – Ursu Victor, în limita creanțelor validate (f.d.29). Fiind investită cu examinarea pricinii în cauză, instanţa de insolvabilitate, prin hotărîrea Curţii de Apel Bălţi din 04 decembrie 2015 a respins cererea lichidatorului 7 SRL ,,Droservice-SV” (în procedura falimentului simplificat) – ÎI ,,Odagiu Mariana” privind atragerea la răspundere subsidiară a membrilor organelor de conducere.

Colegiul conchide că, hotărîrea instanţei de insolvabilitate este ilegală, pornind de la următoarele. În conformitate cu art. 8 alin. (4) al Legii insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012, în vederea soluţionării recursului, instanţei de recurs i se trimit, în copii certificate de instanţa de insolvabilitate, doar actele care interesează soluţionarea căii de atac, iar conform art. 247 alin. (1) şi (2) al aceleiaşi legi, în sensul prezentei legi, membri ai organelor de conducere ale debitorului pot fi: debitorul persoană fizică ce desfășoară activitate individuală de întreprinzător, fondatorul întreprinderii individuale sau al gospodăriei țărănești (de fermier), administratorii societăților comerciale, membrii organelor executive, membrii consiliilor de supraveghere (de observatori), lichidatorii şi membrii comisiilor de lichidare, contabilii.

Prevederile alin. (1) se aplică persoanelor care deţineau funcţiile respective la data intentării procesului de insolvabilitate, precum şi celor care au deţinut aceste funcţii pe parcursul ultimelor 24 de luni anterioare intentării procesului.

Conform art. 248 alin. (1) - (5) al aceleaşi legi, dacă în cadrul procesului sînt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariţia stării de insolvabilitate a debitorului, la cererea administratorului lichidatorului instanţa de insolvabilitate poate dispune ca o parte din datoriile debitorului insolvabil să fie suportate de membrii organelor lui de conducere şi/sau de supraveghere, precum şi de orice altă persoană, care i-au cauzat insolvabilitatea prin una dintre următoarele acţiuni: a) folosirea bunurilor sau creditelor debitorului în interes personal; b) desfăşurarea unei activităţi comerciale în interes personal sub acoperirea debitorului; c) majorarea fictivă a pasivelor debitorului şi/sau deturnarea (ascunderea) unei părţi din activul debitorului; d) procurarea de fonduri pentru debitor la preţuri exagerate; e) ţinerea unei contabilităţi fictive sau contrare prevederilor legii, precum şi contribuirea la dispariţia documentelor contabile, a documentelor de constituire şi a ştampilei; f) dispunerea continuării unei activităţi a debitorului care îl duce în mod vădit la incapacitate de plată; g) dispunerea, în luna precedentă încetării plăţilor, de a se plăti cu preferinţă unui creditor în dauna celorlalţi creditori; h) nedepunerea cererii de intentare a procesului de insolvabilitate conform prevederilor art.14;

i) comiterea altor acţiuni care au adus daune proprietăţii debitorului. Aplicarea prevederilor alin.(1) nu exclude aplicarea faţă de debitor a unor sancţiuni contravenţionale sau pedepse penale pentru fapte ce constituie contravenţii sau infracţiuni. În acest sens, la cererea comitetului creditorilor, lichidatorul transmite organelor procuraturii toate documentele spre a fi examinate la obiectul existenţei de motive (fapte) ce ar putea angaja urmărirea penală a debitorului sau a membrilor organelor lui de conducere. Comitetul creditorilor poate cere instanţei de insolvabilitate să fie autorizat a introduce acţiunea prevăzută la alin. (1) dacă lichidatorul a omis să formuleze 8 acţiunea în cauză, iar răspunderea consemnată la alin.(1) ameninţă să se prescrie.

În caz de pluralitate, răspunderea persoanelor prevăzute la alin. (1) este solidară, cu condiţia ca apariţia stării de insolvabilitate să fie actuală sau anterioară perioadei în care şi-au exercitat mandatul ori au deţinut poziţia ce ar fi putut cauza insolvabilitatea debitorului. Persoanele în cauză se pot apăra de solidaritate dacă, în organele colegiale de conducere ale debitorului, s-au opus actelor sau faptelor care au cauzat insolvabilitatea sau dacă au lipsit de la luarea deciziilor care au cauzat insolvabilitatea şi au făcut să se consemneze, ulterior luării deciziei, opoziţia lor la aceste decizii. Măsura prevăzută la alin.(1) se prescrie în termen de 3 ani de la data la care a fost cunoscută sau trebuia să fie cunoscută persoana care a cauzat starea de insolvabilitate, dar nu mai devreme de 2 ani de la data hotărîrii de intentare a procedurii de insolvabilitate.

În toate cazurile, asupra acţiunii prevăzute la alin.(1), instanţa de insolvabilitate se pronunţă prin hotărîre, care poate fi contestată cu recurs de persoanele vizate în ea. Astfel, la judecarea cauzelor ce ţin de intentarea procesului de insolvabilitate, legea care stabileşte obligațiile fondatorului este Legea insolvabilității, care conform art. 1 alin. (2), este aplicabilă persoanelor juridice, indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de organizare, întreprinzătorilor individuali, inclusiv titularilor de patentă de întreprinzător, societăţilor de asigurări, fondurilor de investiţii, companiilor fiduciare, organizaţiilor necomerciale, înregistrate în Republica Moldova în modul stabilit.

În conformitate cu art. 15 alin. (1) al Legii insolvabilităţii, în cazul insolvabilităţii debitorului din culpa fondatorilor lui, a membrilor organului executiv sau a unor alte persoane care au dreptul de a da indicaţii obligatorii pentru debitor ori care pot influenţa în alt mod acţiunile debitorului (insolvabilitate intenţionată), aceştia poartă răspundere subsidiară solidară faţă de creditori în măsura în care bunurile debitorului sînt insuficiente pentru executarea creanţelor creditorilor. Prin urmare, din analiza prevederilor art. art. 15 şi 248 ale Legii insolvabilităţii, reiese că, în dependenţă de motivele apariţiei stării de insolvabilitate a debitorului, fondatorul va purta răspundere subsidiară solidară faţă de creditori sau la cererea lichidatorului, instanţa de insolvabilitate poate dispune ca o parte din datoriile debitorului insolvabil să fie suportate de fondator.

Analizînd circumstanţele speţei prin prisma normelor de drept evocate supra, Colegiul conchide că instanţa de insolvabilitate la adoptarea soluţiei a concluzionat că, din analiza circumstanţelor speţei prin prisma normelor de drept invocate, rezultă că admiterea cererii privind atragerea la răspunderea subsidiară a membrilor organelor de conducere a întreprinderii debitoare nu poate avea loc, în mod exclusiv numai pe solicitările lichidatorului în acest sens, nefiind înaintate argumente şi prezentate probe necesare, veridice, pertinente şi concludente în confirmarea 9 solicitării date.

La fel, a menţionat că, instanţa de insolvabilitate nu-şi poate baza soluţia privind atragerea la răspundere subsidiară a membrilor organelor de conducere a întreprinderii debitoare pe împrejurări incerte, care nu permit constatarea incontestabilă a existenţei temeiurilor de tragere la răspundere subsidiară a membrilor organelor de conducere a SRL ,,Droservice-SV” (în procedura falimentului simplificat) – Ursu Stela în calitate de administrator şi asociat, şi a fostului administrator – Ursu Victor. Colegiul constată la caz că, concluziile instanței de judecată sunt pripite, deoarece derivă din examinarea superficială a împrejurărilor ce permit constatarea existenței sau lipsei temeiurilor de tragere la răspundere subsidiară a fiecărei persoane vizate în parte.

Prin urmare, s-au stabilit membrii organelor de conducere solicitaţi a fi atraşi la răspundere subsidiară, fostul administrator – Ursu Victor, care a contractat un credit de la BC ,,Mobiasbancă-Groupe Societe Generale” SA şi administratorul şi asociatul unic Ursu Stela – cu cota-parte de 100%, potrivit deciziei Camerei Înregistrării de Stat privind înregistrarea modificărilor datelor din Registrul de stat al persoanelor juridice din 28 februarie 2012, care au ocupat funcţii de administrator şi în acelaşi timp fondatori ai debitorului, circumstanţe care necesitau aprecierea activităţii lor, pentru a putea constata gradul de responsabilitate în survenirea situaţiei de incapacitate de plată a debitorului SRL „Droservice-SV”, începînd cu luna decembrie 2011. Mai mult, concluzia instanţei de insolvabilitate cum că, nu există o legătură de cauzalitate tipică între faptă şi prejudiciu, şi nu au fost prezentate probe care ar dovedi pretenția înaintată, este lipsită de consistență, or, neexecutarea obligației de a depune cererea introductivă în momentul apariției temeiului de insolvabilitate, este evidentă şi necesită o apreciere corespunzătoare.

Totodată, instanța de insolvabilitate la examinarea cererii privind atragerea la răspundere subsidiară a membrilor organelor de conducere nu a luat în considerare nedepunerea de către administratorul debitorului - Ursu Victor a cererii privind intentarea procesului de insolvabilitate faţă de întreprinderea fondată, neprezentarea dărilor de seamă şi raportului financiar şi continuarea activităţii întreprinderii în detrimentul creditorilor, cu atît mai mult că, din actele cauzei nu rezultă careva probe plauzibile care ar demonstra că dînsul, în calitate de administrator, nu se face vinovat de incapacitatea de plată a întreprinderii.

Astfel, analizînd materialele dosarului îndreptate spre examinare instanţei de recurs şi ţinînd cont de afirmaţiile recurenţilor, invocate în cererea de recurs, Colegiul consideră că, actele care interesează soluționarea recursului, cum ar fi dările de seamă, bilanţul contabil, rapoartele lichidatorului, alte acte de constituire şi/sau de evidenţă contabilă, ce interesează examinarea cererii, la materialele expediate 10 instanţei de recurs lipsesc, fapt ce duce la imposibilitatea soluţionării temeiniciei respingerii cererii înaintate de către lichidatorul SRL „Droservice-SV” – ÎI ,,Odagiu Mariana”.

La fel, Colegiul menționează că, instanţa de insolvabilitate fără lămurirea completă şi pe bază de dovezi certe a situaţiei de fapt, care ar fi în coroborare cu normele de drept material aplicabile cazului a conchis că, cererea formulată de lichidatorul SRL „Droservice-SV” – ÎI ,,Odagiu Mariana” în vederea atragerii la răspundere solidară a fostului administrator – Ursu Victor şi administratorului - asociatului unic, Ursu Stela, este neîntemeiată şi urmează a fi respinsă.

Or, insatnţa urma să se expună asupra declarațiilor recurenților expuse în procesul-verbal al adunării creditorilor din 19 februarie 2015, actele de control fiscal şi explicaţiile date în şedinţa de judecată privitor la participarea administratorilor la conducerea întreprinderii insolvabile, exercitarea controlului asupra modului de gestionare a societăţii, precum şi luarea deciziilor asupra operațiilor economico- financiare şi cele care ar consemna dovada executării acestor operaţii, iar alegațiile lichidatorului SRL „Droservice-SV” – ÎI ,,Odagiu Mariana” în cererea de atragere la răspundere subsidiară solidară au fost expuse, nefiind analizate şi verificate pe deplin de către instanţa de insolvabilitate.

Colegiul notează și faptul că instanța de insolvabilitate, în motivarea hotărârii, s-a limitat doar la invocarea normelor legale cu referire la competența instanței de insolvabilitate privind atragerea la răspundere subsidiară a administratorilor, fără a aplica cadrul legislativ care guvernează circumstanțele speței. La rejudecarea pricinii, instanţa urmează să ţină cont de omisiunile indicate în prezenta decizie, să verifice toate circumstanţele ce prezintă importanţă pentru soluţionarea corectă a litigiului, să aprecieze sub toate aspectele, complet si obiectiv, conform exigenţelor art. 130 CPC, probele administrate în dosar şi, în dependenţă de situaţia stabilită, să adopte o hotarîre legală şi întemeiată.

Instanţa de recurs reiterează că, obligaţia de motivare a hotărîrilor judecătoreşti se regăseşte în jurisprudenţa Curţii Europene pentru Drepturile Omului şi îşi are izvorul în dreptul oricărei părţi în cadrul unei proceduri să prezinte judecătorului observaţiile şi argumentele sale (CEDO, hotărîrea Werner versus Austria din 24 noiembrie1997), combinat cu dreptul părţilor şi că aceste observaţii şi argumente să fie examinate în mod efectiv (CEDO, hotărîrea Van de Hurk versus Olanda din 19 aprilie 1994), iar obligaţia de motivare a hotărîrilor este singurul mijloc prin care se poate verifica respectarea drepturilor menţionate anterior, ca piloni de bază ai dreptului la un proces echitabil.

Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere că hotărîrea recurată este contrară circumstanțelor pricinii şi normelor imperative de drept material, iar erorile comise nu pot fi corectate de instanţa de recurs, Colegiul civil, comercial şi de 11 contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, a casa hotărîrea Curții de Apel Bălţi din 04 decembrie 2015 şi a restitui pricina la rejudecare în Curtea de Apel Bălţi, ca instanţă de insolvabilitate. În conformitate cu art. 445 alin (1) lit. c) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție, d e c i d e : Se admit recursurile declarate de banca comercială ,,Mobiasbancă-Groupe Societe Generale” societate pe acţiuni, lichidatorul societăţii cu răspundere limitată ,,Droservice-SV” (în procedura falimentului simplificat) – întreprinderea individuală ,,Odagiu Mariana” şi Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Drochia.

Se casează hotărârea Curții de Apel Bălţi din 04 decembrie 2015 pronunţată în cadrul procesului de insolvabilitate la cererea creditorului - Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Drochia privind intentarea procesului de insolvabilitate faţă de debitorul societatea cu răspundere limitată ,,Droservice-SV”, prin care s-a respins cererea lichidatorului societăţii cu răspundere limitată ,,Droservice-SV”– întreprinderea individuală ,,Odagiu Mariana” privind atragerea la răspundere subsidiară a membrilor organelor de conducere a societăţii cu răspundere limitată ,,Droservice-SV”, cu trimiterea pricinii spre rejudecare în Curtea de Apel Bălţi, ca instanţă de insolvabilitate, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele şedinţei, judecător Tatiana Vieru Judecătorii Tamara Chişcă-Doneva Iurie Bejenaru Oleg Sternioală Valentina Clevadî 12