3rh-19/16 — Contestarea actului administrativ

Judecătoria Rîșcani, mun. Chișinău Dosarul nr.3rh-19/16 Judecător: G.Bîrnaz Curtea de Apel Chişinău Judecători: N.Traciuc, M.Anton, I.Cotruță Curtea Supremă de Justiţie Judecători: I.Sîrcu, I.Bejenaru, Iu.Oprea ÎNCHEIERE 24 februarie 2016 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei Valeriu Doagă Judecători Dumitru Mardari, Iuliana Oprea examinînd cererea de revizuire înaintată de Întreprinderea Mixtă „Agrovistrade” Societate cu Răspundere Limitată în proces de insolvabilitate, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Întreprinderea Mixtă „Agrovistrade” Societate cu Răspundere Limitată în proces de insolvabilitate împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat mun.

Chișinău privind contestarea actului administrativ, împotriva încheierii Curţii Supreme de Justiţie din 21 octombrie 2015, CONSTATĂ : La 14.11.2013, ÎM „Agrovistrade” SRL a înaintat cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun. Chişinău, solicitînd anularea deciziei nr. 2766/2/8 din 14.08.2013 și anularea deciziei nr. 664 din 03.10.2013. În motivarea acţiunii, reclamantul a indicat că, în cadrul ÎM „Agrovistrade” SRL în proces de insolvabilitate, de către IFS mun. Chişinău a fost efectuat controlul fiscal total pentru perioada 01.01.2012- 30.04.2013 şi controlul repetat privind corectitudinea calculării venitului impozabil pentru perioada fiscală anul 2011, în rezultatul căruia, a fost întocmit actul de control fiscal nr. 5-658688 din 28.06.2013.

În acest sens menţionează că, prin actul de control contestat, s-au constatat încălcarea prevederilor legislaţiei prin neprezentarea informaţiei la Serviciul fiscal despre sediul întreprinderii; atribuirea la deduceri a cheltuielilor neconfirmate documentar în sumă de 12 197 172 lei pentru anul 2011 şi 2 182 027 lei pentru anul 2012; atribuirea la deduceri a cheltuielilor în sumă de 141 989 lei, care nu pot fi confirmate de întreprindere ca necesare şi ordinare în cadrul activităţii de întreprinzător; întocmirea neconformă a declaraţiei persoanei juridice cu privire la impozitul pe venit pentru perioada fiscală anul 2012; diminuarea şi netransferarea integrală în termenul prevăzut de legislaţie a impozitului pe venit în rate pentru anul 2012; nerestituirea în termenul stabilit de legislaţie suma numerarului pentru perioada fiscală 2012 în mărime de 353 492 lei.

Nefiind ce acord cu rezultatele controlului, consemnate în actul de control respectiv, la 12.07.2013 a fost depus dezacord în termenul prevăzut de art. 216 1 alin. (8) Cod fiscal. La 14.08.2013, de către IFS mun. Chişinău a fost emisă decizia nr. 2766/2/8 asupra cazului de încălcare a legislaţiei comisă de ÎM „Agrovistrade” SRL ca urmare a examinării actului de control nr. 5-658688 din 18.06.2013 și a actului supliment nr. 1-628142 din 26.07.2013 şi a dezacordului înaintat de reclamant. Ulterior, prin decizia IFS mun.

Chişinău nr. 2766/2/8 din 14.08.2013, organul fiscal a decis încasarea la buget a sumei de 278 847 lei - impozit pe venit diminuat din activitatea de întreprinzător pentru anul 2012; încasarea a 15 738 lei - penalitate, conform art. 228 şi 234 alin. (5) Cod fiscal, pentru neachitarea în termenii stabiliţi a impozitului pe venit din activitatea de întreprinzător diminuat; încasarea 1 829 576 lei - amendă pentru diminuarea venitului impozabil de la activitatea de întreprinzător pentru anul 2011, conform art. 260 alin. (5) Cod fiscal; încasarea a 83 654 lei - amendă de 30% din suma impozitului pe venit din activitatea de întreprinzător diminuat pentru anul 2012, conform art. 261 alin. (4) Cod fiscal; încasarea a 8 775 lei - amendă pentru netransferarea integrală în termenii prevăzuţi de legislaţie a impozitului pe venit în rate, conform art. 261 alin. (6) Cod fiscal; încasarea a 1 000 lei - amendă pentru întocmirea incompletă şi neconformă a declaraţiei persoanei juridice cu privire la impozitul pe venit pentru anul 2012, conform art. 260 alin. (3) Cod fiscal; încasarea a 35 349 lei - amendă pentru nerestituirea în termen a sumei numerarului pentru perioada fiscală 2012 în mărime de 353 492 lei, conform art. 10 alin. (5) al Legii nr. 845/1992 cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi.

Indică că, în temeiul art. 14 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ şi art. 268 alin. (1) Cod fiscal, a înaintat contestaţie împotriva deciziei IFS mun. Chişinău nr. 2766/2/8 din 14.08.2013, iar la data de 03.10.2013, de către pîrît a fost emisă decizia nr. 664, prin care a fost respinsă contestaţia reclamantului şi menţinută decizia IFS mun. Chişinău nr. 2766/2/8 din 14.08.2013. Referitor la încălcarea privind neprezentarea informaţiei la Serviciul fiscal despre sediul întreprinderii, reclamantul a indicat că prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău nr. 2e-25/13 din 18.03.2013, a fost intentat procesul de insolvabilitate în privinţa întreprinderii ÎM „Agrovistrade” SRL, şi desemnat în calitate de administrator al insolvabilităţii ÎI „Muntean Oleg”, dispozitivul respectivei hotărîri fiind publicat în Monitorul Oficial nr. 64-68 din 29.03.2013 pag.

126. Astfel, indică reclamantul că, prin publicarea dispozitivului hotărîrii din 18.03.2013 în Monitorul Oficial al RM, precum şi prin depunerea notificării privind intentarea procesului de insolvabilitate în privinţa reclamantului, la IFS mun. Chişinău, DAF Centru la data de 26.04.2013, organul fiscal a fost informat cu privire la înlăturarea debitorului de la gestiunea întreprinderii şi înlocuirea acestuia cu administratorul insolvabilităţii, care la rîndul său dispune de sediu propriu. Mai indică reclamantul că potrivit art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea privind societăţile cu răspundere limitată, şi art. 67 alin. (2) Cod civil, la determinarea sediului societăţii nu sunt decisive nici locul de desfăşurare a activităţii de întreprinzător, nici locul aflării conducerii şi nici locul de păstrare/perfectare a documentelor contabile şi financiare.

Astfel, consideră reclamantul că nu constituie temei pentru a considera că ÎM „Agrovistrade” SRL a încetat a-şi avea sediul pe adresa înregistrată în Registrul de Stat al persoanelor juridice, or, conducerea întreprinderii nu are obligaţia de a se afla la sediul său în permanenţă.

Cu privire la încălcarea privind atribuirea la deduceri a cheltuielilor 2 neconfirmate documentar în sumă de 12 197 172 lei pentru anul 2011 şi 2 182 027 lei pentru anul 2012 şi a cheltuielilor în sumă de 141 989 lei, care nu pot fi confirmate ca necesare şi ordinare în cadrul activităţii de întreprinzător, sancţionate prin încasarea la buget a 278 847 lei - impozit pe venit diminuat din activitatea de întreprinzător pentru anul 2012; 15 738 lei - penalitate pentru neachitarea în termenii stabiliţi a impozitului pe venit din activitatea de întreprinzător diminuat; 1 829 576 lei - amendă pentru diminuarea venitului impozabil de la activitatea de întreprinzător pentru anul 2011, reclamantul a invocat următoarele.

Susţine că, la baza constatărilor privind diminuarea venitului impozabil pentru anul 2011 cu 12 197 172 lei, organulfiscal a indicat faptul procurării producţiei agricole de la SRL „Cosma Fruct”, care la 25.01.2012 a fost inclusă în lista întreprinderilor delincvente, şi procurarea producţiei agricole de la SRL „Oxiauto Trans”, care la 29.06.2012 a fost inclusă în lista întreprinderilor delincvente. Mai indică reclamantul că perioada în care au avut loc prestările dintre SRL „Agrovistrade” şi SRL „Cosma Fruct” reprezintă 06.06.2011- 28.10.2011, perioadă anterioară datei la care ultima a fost declarată întreprindere delincventă, iar perioada în care au avut loc prestările dintre SRL „Agrovistrade” şi SRL „Oxiauto Trans” reprezintă 21.01.2012 - 20.02.2012, ultima fiind declarată delicventă ulterior acestei perioade.

Astfel, reclamanta consideră ilegale şi neîntemeiate concluziile pîrîtului potrivit cărora facturile fiscale eliberate de către furnizorii SRL „Cosma Fruct” şi SRL „Oxiauto Trans” şi înregistrarea în contabilitatea cumpărătorului SRL „Agrovistrade” anterior datei la care aceştia au fost introduşi în lista întreprinderilor delincvente, nu constituie confirmare documentară pentru a deduce cheltuielile aferente activităţii de întreprinzător în conformitate cu prevederile art. 24 Cod fiscal. De asemenea, mai indică reclamanta că pe pagina web a organului fiscal www.fisc.md, persistă pînă în prezent informaţia potrivit căreia facturile fiscale eliberate de SRL „Cosma Fruct” şi SRL „Oxiauto Trans” şi înregistrate în contabilitatea cumpărătorului SRL „Agrovistrade” aparţin în prezent furnizorilor şi lipseşte informaţia privitor la includerea acestora în lista întreprinderilor delincvente sau anularea facturilor eliberate de aceştia.

Totodată consideră ilegal controlul fiscal repetat privind corectitudinea calculării venitului impozabil pentru perioada fiscală anul 2011, menţionînd că perioada dată a fost deja verificată de către pîrît în cadrul controlului fiscal precedent, întocmind în acest sens actul de control fiscal nr. 5-657095 din 12.07.2012. Astfel, în cadrul controlului fiscal precedent, în cadrul căruia au fost examinate inclusiv şi facturile fiscale eliberate de SRL „Cosma Fruct”, referitor la corectitudinea calculării venitului impozabil pentru perioada 2011, pîrîtul a concluzionat că încălcări nu s-au stabilit. Aşadar, pîrîtul a consimţit tacit asupra corectitudinii şi legalităţii înregistrării facturilor date în contabilitatea reclamantei SRL „Agrovistrade” şi efectuării deducerilor adiacente în conformitate cu art. 24 Cod fiscal.

Privitor la deducerea cheltuielilor în sumă de 141 989 lei, care nu pot fi confirmate ca necesare şi ordinare în cadrul activităţii de întreprinzător, reclamantul a indicat că conform prevederilor art. 24 alin. (1) şi art. 25 alin. (1) Cod fiscal, a atribuit la deduceri cheltuielile date motivînd că acestea se încadrează în limitele impuse de lege privitor la confirmarea acestora ca fiind necesare şi ordinare în cadrul activităţii de întreprinzător. Astfel, reclamantul a indicat că 3 suma de 141 989 lei rezultă din dobînda bancară pentru creditele bancare contractate exclusiv doar pentru desfăşurarea activităţii de întreprinzător, fapt confirmat prin extrasele bancare reflectate în contabilitatea întreprinderii şi verificate în cadrul efectuării controlului.

În privinţa întocmirii neconforme a declaraţiei persoanei juridice cu privire la impozitul pe venit pentru perioada fiscală anul 2012, reclamanta a indicat că declaraţia în cauză a fost întocmită în mod corect şi conform operaţiunilor efectuate şi înregistrate în contabilitatea reclamantului, inclusiv cu reflectarea cheltuielilor deductibile rezultate în urma încheierii relaţiilor economice cu furnizorii SRL „Oxiauto Trans” şi cu reflectarea cheltuielilor deductibile rezultate din dobînda creditelor bancare care au fost utilizate de către contribuabil exclusiv în scopuri de întreprinzător. Mai indică că, în privinţa încălcării privind netransferarea integrală în termenul prevăzut de legislaţie a impozitului pe venit în rate pentru anul 2012, invocă că la 27.09.2012, conducerea SRL „Agrovistrade” a informat IFS mun.

Chişinău, DAF Centru privitor la întreruperea activităţii întreprinderii în legătură cu lipsa recoltei de cereale cauzată de seceta din vara 2012, totodată solicitînd anularea plăţilor prognozate a impozitului pe venit din activitate pentru 30.09.2012 - 200 000 lei şi pentru 31.12.2012 - 250 000 lei, iar drept confirmare a întreruperii activităţii SRL „Agrovistrade” constituie înaintarea, în conformitate cu Legea insolvabilităţii, a cererii introductive privind intentarea procedurii de insolvabilitate de către conducerea întreprinderii, datorită incapacităţii de plată a acesteia.

Cu referire la încălcarea privind nerestituirea în termenul stabilit de legislaţie a numerarului pentru perioada fiscală 2012 în mărime de 353 492 lei, reclamantul a invocat faptul că potrivit art. 39 alin. (1), art. 40 alin. (1) Legea insolvabilităţii nr. 149/2012, din componenţa masei debitoare ale întreprinderii insolvabile fac parte şi creanţele pe termen scurt acordate personalului, astfel încît acestea urmează a fi readuse în componenţa masei debitoare în cadrul procesului de insolvabilitate de către administratorul insolvabilităţii prin utilizarea mecanismelor prevăzute în acest sens de legea insolvabilităţii. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 15 octombrie 2014, a fost admisă parţial cererea de chemare în judecată înaintată de ÎM „Agrovistrade” SRL în proces de insolvabilitate către Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun.

Chişinău, privind anularea deciziei IFS mun. Chişinău nr. 2766/2/8 din 14.08.2013 şi anularea deciziei IFS mun. Chişinău nr. 664 din 03.10.2013, s-a anulat parţial decizia IFS mun. Chişinău nr. 2766/2/8 din 14.08.2013, în partea încasării în buget a sumelor de 278 847 lei ca impozit pe venit diminuat din activitatea de întreprinzător pentru anul 2012; 1 829 576 lei ca amendă pentru diminuarea venitului impozabil de la activitatea de întreprinzător pentru anul 2011; 83 654 lei ca amendă de 30% din suma impozitului pe venit din activitatea de întreprinzător diminuat pentru anul 2012; 1 000 lei ca amendă pentru întocmirea incompletă şi neconformă a declaraţiei persoanei juridice cu privire la impozitul pe venit pentru anul 2012 şi a fost anulată decizia IFS mun.

Chişinău nr. 664 din 03.10.2013, emisă pe marginea contestaţiei împotriva deciziei IFS mun. Chişinău nr. 2766/2/8 din 14.08.2013. În rest cerinţele reclamantului au fost respinse ca nefondate. La 21.10.2014, Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chişinău a declarat apel împotriva hotărîrii Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 15 octombrie 2014, solicitînd admiterea apelului, casarea acesteia şi emiterea unei noi hotărîri de 4 respingere integrală a acţiunii. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 26 martie 2015, s-a admis apelul declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chişinău, s-a casat hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 15 octombrie 2014 şi s-a emis o hotărîre nouă, prin care s-a respins integral cererea de chemare în judecată depusă de ÎM „Agrovistrade” SRL în proces de insolvabilitate către Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun.

Chişinău privind anularea deciziei IFS mun. Chişinău nr. 2766/2/8 din 14.08.2013 şi anularea deciziei IFS mun. Chişinău nr. 664 din 03.10.2013, ca nefondată. Nefiind de acord cu decizia instanţei de apel, la 27.05.2015, ÎM „Agrovistrade” SRL în proces de insolvabilitate a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 26 martie 2015 şi menținerea hotărîrii Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 15 octombrie 2014. La 22.09.2015, Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chișinău a depus referința la cererea de recurs depusă de către ÎM „Agrovistrade” SRL, prin care a solicitat respingerea recursului ca fiind inadmisibil. Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 21 octombrie 2015, recursul declarat de ÎM „Agrovistrade” SRL în proces de insolvabilitate a fost considerat inadmisibil.

La 10.12.2015, ÎM „Agrovistrade” SRL în proces de insolvabilitate a depus cerere de revizuire împotriva încheierii Curţii Supreme de Justiţie din 21 octombrie 2015, solicitînd admiterea revizuirii, casarea încheierii Curţii Supreme de Justiţie din 21 octombrie 2015 şi a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 26 martie 2015 şi menţinerea hotărîrii Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 15 octombrie 2014. În motivarea cererii de revizuire, revizuenta a invocat temeiul prevăzut la lit. b) şi c) art. 449 CPC. Astfel, revizuenta a menţionat că în speţe similare, Curtea Supremă de Justiţie a adoptat soluţii diametral opuse, adică în două cauze a constatat că ÎM „Agrovistrade” SRL nu poate fi sancţionată pentru încălcările comise de contragenţii săi, iar în prezenta speţă declară recursul inadmisibil, prin care menţine decizia instanţei de apel de sancţionare pentru încălcările contragenţilor săi.

La fel, revizuenta a indicat că, tot la 21.10.2015, Curtea Supremă de Justiţie a emis o încheiere pe marginea unei cereri de revizuire (2rhc-103/15), pe care a admis-o tocmai din necesitatea unificării practicii judiciare constante. Referitor la temeiul prevăzut la lit. c) art. 449 CPC, a menţionat că în proces nu au fost atraşi şi creditorii ÎM „Agrovistrade” SRL, aceasta fiind în proces de insolvabilitate, prin ce l-i s-au încălcat drepturile legale patrimoniale ale acestora. Examinînd motivele invocate de revizuent, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ ajunge la concluzia că cererea de revizuire urmează să fie respinsă ca inadmisibilă, pornind de la următoarele. În conformitate cu lit. a) alin. (1) art. 453 CPC al RM, după ce examinează cererea de revizuire, instanţa poate emite încheierea de respingere a cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă.

Revizuirea este posibilă doar în cazurile în care sunt invocate şi sunt probate circumstanţe, fapte ori evenimente, prevăzute de lege ca temeiuri, care sunt esenţiale pentru relaţiile în litigiu şi de natură să influienţeze soluţia adoptată. 5 Drept temeiuri pentru revizuirea unei hotărîri irevocabile, de către legislator sunt definite cele conţinute în art. 449 CPC şi ele sunt indicate exhaustiv. Pornind de la aceste cerinţe, Colegiul relevă că revizuirea unei hotărîri date de către instanţă este posibilă doar în cazul în care solicitantul, după devenirea irevocabilă a hotărîrii, intră în posesia unui temei din cele prevăzute de art. 449 CPC.

În acelaşi timp, acest temei trebuie să vizeze situaţia de fapt, care a fost obiectul examinării în instanţa de fond, dat fiind că instanţa de recurs verifică corectitudinea aplicării şi interpretării de către prima instanţă a normelor de drept material şi procesual, în limitele materialelor din dosar şi în limitele recursului declarat. Or, nu poate fi revizuită o hotărîre care elucidează o anumită situaţie de fapt, asupra căreia s-a pronunţat instanţa de fond, prin prisma unui temei care caracterizează o altă situaţie. Din textul cererii de revizuire, înaintate la 10.12.2015, Colegiul civil, comercial şi de contencos administrativ constată că revizuenta solicită revizuirea încheierii Curţii Supreme de Justiţie din 21 octombrie 2015, invocînd ca temei lit. b) şi c) a art. 449 CPC.

Astfel, potrivit art. 449 lit. b) CPC, revizuirea se declară în cazul în care au devenit cunoscute unele circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute revizuientului, dacă acesta dovedeşte că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii. Colegiul reţine că, pentru a redeschide procesul pe temeiul prevăzut de art. 449 lit. b) CPC, este important ca circumstanţele sau faptele date, existente obiectiv pînă la data pronunţării hotărîrii, să fie confirmate în faţa instanţei prin prezentarea unor probe concludente.

Norma legală (art. 449 lit. b) CPC) vorbeşte despre circumstanţe (fapte) necunoscute anterior petiţionarului, dar întrucît examinarea fondului cauzei prezumă că instanţa a constatat şi elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, este evident că o condiţie esenţială pentru admiterea revizuirii este că şi instanţei nu i-au fost şi nu au putut fi cunoscute aceste circumstanţe (fapte). Pentru acest motiv de revizuire esenţial este ca revizuentul să probeze că nu a ştiut anterior pronunţării hotărîrii a cărei revizuire se cere despre aceste circumstanţe sau fapte şi că nu a avut posibilitatea de a le cunoaşte, în caz contrar ele nu pot servi ca temei de revizuire.

Mai mult, revizuentul trebuie să demonstreze că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii. Astfel, ca o condiţie esenţială de redeschidere a procesului pe acest temei este ca circumstanţele (faptele) să fi existat obiectiv pînă la data pronunţării hotărîrii, ele urmînd a fi diferenţiate de faptele noi apărute după pronunţarea hotărîrii. Faptele noi apărute după darea hotărîrii pot servi temei de adresare cu o nouă acţiune în judecată, dar nu ca temei de revizuire.

Circumstanţele sau faptele prezentate ca temei de revizuire trebuie să influenţeze esenţial soluţia dată iniţial de instanţă, în sensul că nu orice circumstanţe sau fapte necunoscute anterior pot servi temei de revizuire, ci doar atunci cînd sînt determinante pentru judecarea justă a cauzei, or aceste noi circumstanţe conduc după sine la apariţia, modificarea sau încetarea raporturilor juridice dintre părţile în litigiu şi deci sunt determinante pentru judecarea justă a cauzei. 6 În acelaşi timp, revizuentul trebuie să probeze că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii. Or, lipsa acestui suport probatoriu, ca element obligator al temeiului prevăzut la art. 449 lit. b) CPC, decade sau lipseşte revizuentul de posibilitatea invocării unui atare temei.

La caz, Colegiul conchide că revizuenta nu a probat nici într-un fel prezenţa acestui temei de revizuire. În speţă, afirmaţiile revizuentei cum că în speţe similare, Curtea Supremă de Justiţie a adoptat soluţii diametral opuse, adică în două cauze a constatat că ÎM „Agrovistrade” SRL nu poate fi sancţionată pentru încălcările comise de contragenţii săi, iar în prezenta speţă declară recursul inadmisibil, prin care menţine decizia instanţei de apel de sancţionare pentru încălcările contragenţilor săi, nu se încadrează în temeiul prevăzut la art. 449 lit. b) CPC, deoarece nu întruneşte condiţiile impuse de legiuitor pentru admiterea lui. Or, una din condiţiile esenţiale de redeschidere a procesului pe acest temei este ca circumstanţele (faptele) invocate să fie necunoscute anterior petiţionarului şi că nici instanţei nu i-au fost şi nu i-au putut fi cunoscute.

ÎM „Agrovistrade” SRL în proces de insolvabilitate nu a probat că nu a ştiut anterior pronunţării hotărîrii a cărei revizuire se cere despre aceste hotărîri judecătoreşti şi că nu a avut posibilitatea de a le cunoaşte. Mai mult, revizuenta nu a demonstrat că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii. În acest sens, nu constituie temei de revizuire nici afirmaţia ÎM „Agrovistrade” SRL în proces de insolvabilitate precum că, tot la 21.10.2015, Curtea Supremă de Justiţie a emis o încheiere pe marginea unei cereri de revizuire (2rhc-103/15), pe care a admis-o tocmai din necesitatea unificării practicii judiciare constante.

Or, unificarea practicii judiciare constituie un principiu în activitatea Curţii Supreme de Justiţie şi nu reprezintă temei de revizuire a deciziilor sale. În acelaşi timp, drept temei de revizuire sub aspectul unificării practicii judiciare, revizuenta invocă faptul că în speţe similare, Curtea Supremă de Justiţie a adoptat soluţii diametral opuse, adică în două cauze a constatat că ÎM „Agrovistrade” SRL nu poate fi sancţionată pentru încălcările comise de contragenţii săi, iar în prezenta speţă declară recursul inadmisibil, prin care menţine decizia instanţei de apel de sancţionare pentru încălcările contragenţilor săi.

Însă, în prezentul litigiu, hotărîrile litigioase contestate ale organului fiscal de sancţionare cuprind un şir de încălcări comise de contribuabil şi nu doar cea vizată de deducerea TVA, pe care între altele se axează prioritar revizuenta, dar care nu poate schimba soluţia, deoarece circumstanţele sau faptele prezentate ca temei de revizuire trebuie să influenţeze esenţial soluţia dată iniţial de instanţă. Prin urmare, deşi ÎM „Agrovistrade” SRL în proces de insolvabilitate invocă practică neuniformă, analiza deciziilor menţionate ca practică diferă după obiectul litigiului, în primele cazuri fiind vorba doar despre restituirea TVA (f.d. 38, 51, vol. II), pe cînd în litigiul din speţă deciziile de sancţionare cuprind un şir de încălcări fiscale.

Referitor la afirmaţia revizuentei cum că în proces nu au fost atraşi şi creditorii ÎM „Agrovistrade” SRL, aceasta fiind în proces de insolvabilitate, prin 7 ce l-i s-au încălcat drepturile legale patrimoniale ale acestora, invocînd în acest sens temeiul prevăzut la lit. c) art. 449 CPC, Colegiul reţine următoarele. Potrivit art. 449 lit. c) CPC, revizuirea se declară în cazul în care instanţa a emis o hotărîre cu privire la drepturile persoanelor care nu au fost implicate în proces. Colegiul remarcă că redeschiderea procesului în temeiul art. 449 lit. c) CPC, poate fi posibilă doar cu condiţia că prin hotărîrea sau decizia emisă, instanţa s-a expus în privinţa drepturilor unor persoane care nu au fost atrase în proces ca participanţi, lezîndu-le astfel în drepturi – fapt ce urmează a fi confirmat în instanţa de judecată prin prezentarea probelor.

În cererea de revizuire, s-a indicat că temei pentru a revizui încheierea Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie din 21 octombrie 2015, constituie faptul că creditorii debitorului insolvabil ÎM „Agrovistrade” SRL nu au fost atraşi ca parte în proces. Potrivit art. 447 lit. b) CPC, sunt în drept să depună cerere de revizuire persoanele care nu au participat la proces, dar care sunt lezate în drepturi prin hotărîrea, încheierea sau decizia judecătorească. Pornind de la prevederile acestei norme legale, Colegiul reţine că pentru a fi în posibilitatea depunerii cererii de revizuire, solicitantul trebuie să probeze că hotărîrea a cărei revizuire o solicită, îi lezează drepturile sale.

Astfel, în primul rînd, cererea de revizuire este înaintată de ÎM „Agrovistrade” SRL în proces de insolvabilitate şi nu de creditorii acesteia. Într-al doilea rînd, derularea procesului de insolvabilitate este unul specific, reglementat de legislaţia insolvabilităţii şi diferă de procedura contencioasă, iar drepturile creditorilor se valorifică exclusiv în cadrul derulării procesului de insolvabilitate, aceştea nefiind în drept să intervină în calitate de părţi distince ale litigiului în cauzele aflate pendinte cu participarea debitorului. Astfel, Colegiul constată că revizuenta nu a prezentat alte înscrisuri care să corespundă caracteristicilor cerute de norma de drept indicată. În consecinţă, sub aspectul analizat, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ conchide că circumstanţele invocate de revizuentă drept temei de revizuire, nu se încadrează în cele exhaustiv prevăzute la art. 449 CPC.

Prin cererea – obiectul prezentei şedinţe, revizuenta nu a prezentat nici unul din temeiurile conţinute în norma indicată. Colegiul reiterează că, posibilitatea reiniţierii procesului de judecată urmează să fie examinată în lumina Preambulului Convenţiei, care declară preeminenţa dreptului o parte a moştenirii comune a Statelor Contractante. Unul din aspectele fundamentale ale preeminenţei dreptului este principiul securităţii raporturilor juridice, care cere, printre altele, ca atunci cînd instanţele judecătoreşti dau o apreciere finală unei chestiuni, constatarea lor să nu mai poată fi pusă în discuţie (Brumărescu v. Romania, Roşca v. Moldova). Securitatea raporturilor juridice presupune respectarea principiului res judicata (ibid., § 62), adică principiul caracterului irevocabil al hotărîrilor judecătoreşti.

Acest principiu cere ca nici o parte să nu aibă dreptul să solicite revizuirea unei hotărîri irevocabile şi obligatorii, doar cu scopul de a obţine o reexaminare şi o nouă determinare a cauzei. Revizuirea nu trebuie considerată un apel camuflat, iar simpla existenţă a două opinii diferite cu privire la aceeaşi chestiune nu este un temei de reexaminare. O derogare de la acest principiu este justificată doar atunci cînd este necesară, datorită unor circumstanţe esenţiale şi 8 convingătoare (Roşca v. Moldova, citată mai sus, § 25, Popov nr. 2 vs. Moldova). Din considerentele menţionate Colegiu consideră că prezenta cerere de revizuire nu poate fi admisă.

Astfel, Colegiul conchide că cererea de revizuire urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, or retractarea neîntemeiată a unei hotărîri judecătoreşti irevocabile produce efecte grave pentru părţi, întrucît se încalcă principiul stabilităţii raporturilor juridice, fiindcă unul dintre elementele fundamentale ale preeminenţei dreptului este principiul stabilităţii raporturilor juridice, care înseamnă, între altele, că soluţia definitivă a oricărui litigiu nu trebuie rediscutată fără motive legale. De aceea, legea ( art. 449 CPC) admite revizuirea numai în cazuri strict determinate.

În baza celor expuse şi în conformitate cu art. 449, 451-453 din Codul de procedură civilă al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire declarată de Întreprinderea Mixtă „Agrovistrade” Societate cu Răspundere Limitată în proces de insolvabilitate, împotriva încheierii Curţii Supreme de Justiţie din 21 octombrie 2015, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Întreprinderea Mixtă „Agrovistrade” Societate cu Răspundere Limitată în proces de insolvabilitate împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chișinău privind contestarea actului administrativ.

Încheierea nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele şedinţei Valeriu Doagă Judecători Dumitru Mardari Iuliana Oprea 9