2rhc-103/15 — Separarea bunului din masa debitoare

Dosarul nr. 2rhc-103/15 Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud.Iu.Grosu) Instanța de recurs: CSJ( jud: N.Clima, Sv. Novac, T.Vieru, I.Corolevschi, O.Sternioală) ÎNCHEIERE 21 octombrie 2015 mun. Chişinău Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, în componenţa: Președinte de ședință Tatiana Vieru Judecătorii Valentina Clevadî Iurie Bejenaru Petru Moraru Oleg Sternioală examinând cererea de revizuire depusă de avocatul Vladislav C. Roșca în interesele lui Chiril Gaburici împotriva deciziei din 01 octombrie 2014 a Curții Supreme de Justiție, adoptată în cauza la cererea lui Gaburici Chiril împotriva SRL ”Pro Leasing” în proces de insolvabilitate privind separarea bunului, c o n s t a t ă: La data de 21 martie 2014, Gaburici Chiril a depus în instanța de judecată cerere împotriva SRL”Pro Leasing” în proces de insolvabilitate privind separarea bunului.

În motivarea cererii s-a indicat că la data de 02 noiembrie 2011, a încheiat contractul de leasing financiar nr.0058-2010, prin care a contractat prin intermediul companiei de leasing - SRL „Pro Leasing”, automobilul de model ” BMW 750 Li” anul producerii 2009, care urma sa fie livrat la data de 02 noiembrie 2011, la preţul de 42477,47 euro care a fost achitat integral.

Faptul achitării integrale a prețului, a indicat reclamantul în cererea de chemare în judecată, se confirmă prin dispoziţia de încasare din 15 decembrie 2011 pentru suma de 29131,53 lei, dispoziţia de încasare din 27.12.2011 pentru suma de 1545 lei, dispoziţia de încasare din 27 ianuarie 2012 pentru suma de 28981,65 lei, dispoziţia de încasare din 27 martie 2012 pentru suma de 29693,55 lei, dispoziţia de încasare din 27 aprilie 2012 pentru suma de 29225,2 lei, dispoziţia de încasare din 25 mai 2012 pentru suma de 28382,16 lei, dispoziţia de încasare din 28 februarie 2012 pentru suma de 29 824,69 lei, dispoziţia de încasare din 28.01.2012 pentru suma de 29 489,19 lei, dispoziţia de încasare din 24.07.2012 pentru suma de 29 278,15 lei, dispoziţia de încasare din 23.10.2012 pentru suma de 30 774.83 lei, dispoziţia de încasare din 20.11.2012 pentru suma de 1 30 333,38 lei, dispoziţia de încasare din 18.12.2012 pentru suma de 30 774,82 lei, dispoziţia de încasare din 28.08.2012 pentru suma de 31 043,43 lei, dispoziţia de încasare din 31.01.2013 pentru suma de 1200 lei, dispoziţia de încasare din 28.01.2013 pentru suma de 31 484,56 lei, dispoziţia de încasare din 15.02.2013 pentru suma de 31 177,74 lei, dispoziţia de încasare din 31.07.2012 pentru suma de 2670 lei, dispoziţia de încasare din 22.03.2013 pentru suma de 30 794,01 lei,

dispoziţia de încasare din 26.04.2013 pentru suma de 30 947,34 lei, dispoziţia de încasare din 15.05.2013 pentru suma de 30 774,67 lei, dispoziţia de încasare din 26.06.13 pentru suma de 31599,84 lei, dispoziţia de încasare din 27.09.2013 pentru suma de 98 732,24 lei, dispoziţia de încasare din 15.12.2013 pentru suma de 31023,98 lei. Astfel, indică reclamantul că ca parte contractantă și-a executat obligațiile contractuale care îi revin conform contractului.

Mai mult ca atît, indică reclamantul că plata se confirmă si prin facturile fiscale seria MA nr.1122487 din 2 noiembrie 2011 în mărime de 688812.70 lei, factura seria MA nr. 1125292 din 28 noiembrie 2011 în mărime de 29483.42 lei, factura seria MA nr. 1125327 din 5 decembrie 2011 în mărime de 1049.12 lei, factura seria MA nr.1354519 din 15 decembrie 2011 în mărime de 29262.97 lei, factura seria FA0401611 din 27 decembrie 2011 în mărime de 1545.00 lei, factura seria MA nr.1354657 din 27 ianuarie 2012 în mărime de 28981.65 lei, factura seria MA nr.1354707 din 28 februarie 2012 în mărime de 29824.69 lei, factura seria MA nr.1612812 din 27 martie 2012 în mărime de 9693.55 lei, factura seria MA nr.1612918 din 27 aprilie 2012 în mărime de 29225.20 lei, factura seria MA nr.1612976 din 25 mai 2012 în mărime de 28382.16 lei, factura seria MA nr.1718143 din 28 iunie 2012 în mărime de 29489.19 lei, factura seria nr.FA0836828 din 6 iunie 2012 în mărime de 2720.00 lei, factura seria MA nr. 1728191 din 24 iulie 2012 în mărime de 29278.15 lei, factura seria MA nr.1718242 din 28 august 2012 în mărime de 30045.59 lei, factura seria MA nr. 1728287 din 20 septembrie 2012 în mărime de 31043.43 lei, factura seria MA nr.1718331 din 23 octombrie 2012 în mărime de 30774.83 lei, factura seria WH nr.0081265 din 22 martie 2013 în mărime de 10894.1 lei,

factura seria WH nr.0081301 din 26 aprilie 2013 în mărime de 30947.34 lei, factura seria WH nr.0081320 din 15 mai 2013 în mărime de 30774.67 lei inclusiv prin dispoziţia de plata nr.l în mărime de 31555.72 lei din 26 iulie 2013, ordin de plata nr.l în sumă de 32655.85 lei, din 23 august 2013, ordin de plata nr.05 în sumă de 1918.69 euro din 24 septembrie 2013. Afirmă că, a executat integral şi cu bună credinţă obligaţiile contractuale, însă SRL„ProLeasing” nu a executat integral obligaţiile asumate. Iar, la moment SRL„ProLeasing”, este declarată insolvabilă conform hotărîrii Curţii de Apel Bălti, ceea ce presupune dificultăţi financiare a întreprinderii inclusiv imposibilitatea de a transfera dreptul de proprietate asupra autoturismulu.

Deși pct.3.5 al contractul de leasing financiar nr.0058-2010 stabilește că locatarul obţine dreptul de proprietate asupra bunului în cazul executării depline și în termen a obligațiunilor contractuale, inclusiv achitarea tuturor sumelor și penalităților indicate în contract. La fel a indicat reclamantul că conform p.4.2.5 al contractului, în caz de executare integrală și în termen a obligațiilor contractuale, SRL„ProLeasing” urmează să radieze gajul asupra bunului din registrul bunurilor precum și să semneze actul de predare în proprietate a autoturismului. 2 Indică că, în cererea de chemare în judecată că contractul încheiat cu SRL „Pro Leasing” este un contract de leasing financiar și după expirarea termenului și achitare a plăților, locatorul urmează să transfere în favoarea locatarului dreptul de proprietate asupra autoturismului.

Invocă că, prevederile art.48 al Legea insolvabilității nr. 149 din 29.06.20120, care stabilește că persoana care în baza unui drept real sau personal, poate demonstra că bunul nu poate fi inclus în masa debitoare nu este creditor chirografar. În acest caz, persoana înaintează administratorului insolvabilităţii/lichidatorului o cerere de separare a bunului din masa debitoare sau de separare a patrimoniului din proprietatea comună deţinută împreună cu debitorul. A solicitat reclamantul separarea și partajarea din masa debitoare a SRL”ProLeasing” în proces de insolvabilitate, a automobilului de model ” BMW 750 Li”, cu nr. de înmatriculare C HA 47 și ridicarea interdicțiilor aplicate asupra acestuia.

Prin hotărîrea din data de 24.06.2014 a Curții de Apel Bălți, cererea lui Gaburici Chiril a fost admisă și s-a dispus separarea din masa debitoare a SRL”Pro Leasing ” a automobilului de model ” BMW 750 Li”, cu nr. de înmatriculare C HA 47 și au fost anulate interdicțiile aplicate. La data de 08.07.2014, BC”Moldinconbank” a depus cerere de recurs împotriva hotărîrii din data de 24.06.2014 a Curții de Apel Bălți. Prin decizia din data de 01.10.2014 a Curții Supreme de Justiție au fost admise recursurile depuse de BC”Moldinconbank” SA și administratorul insolvabilității SRL”Pro Leasing” - Andrei Cazacu, a fost casată hotărîrea din data de 24.06.2014 a Curţii de Apel Bălți și s-a emis o nouă hotărîre prin care cererea lui Gaburici Chiril privind separarea bunului şi ridicarea interdicțiilor a fost respinsă.

Prin încheierea din 28 ianuarie 2015 a Curții Supreme de Justiție a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire împotriva deciziei din 01 octombrie 2014 a Curții Supreme de Justiție depusă de Gaburici Chiril. La data de 13 iulie 2015 avocatul Vladislav C. Roșca în interesele lui Chiril Gaburici a depus cerere de revizuire a deciziei din data de 01 octombrie 2014 a Curții Supreme de Justiție solicitînd admiterea cererii de revizuire, cu casarea deciziei din 01 octombrie 2014 a Curții Supreme de Justiție, cu rejudecarea cauzei. În motivarea revizuirii s-a invocat că la adoptarea deciziei suspuse revizuirii, instanţa de recurs nu a examinat unele circumstanţe. Susține că, interpretând normele legii speciale în materia raporturilor de leasing, locatorul nu poate încheia contracte de gaj asupra bunului pentru o perioadă ce depășește termenul contractului de leasing.

Aceasta deoarece, într-o situație contrară, ar fi periclitat dreptul locatarului, care și-a executat integral și cu bună credință obligațiile pecuniare, de a obține un drept de proprietate asupra bunului ce constituie obiectul contractului, liber de grevări în favoarea terților, la sfîrşitul perioadei de leasing - prerogativă ce ține de esența acestui contract. Conform pct.4.1.5 şi 4.2.5 al contractului de leasing financiar SRL „Pro- Leasing” a fost în drept să gajeze obiectul leasingului și toate drepturile sale ce rezultă din prezentul contract de leasing în favoarea creditorului gajist BC „Moldindconbank” numai în limitele contractului de leasing încheiat cu Chiril Gaburici și evaluat de părți la suma de 42477,47 EUR în scopul garantării obligațiunilor.

3 Menționează că, odată cu încetarea contractului de leasing financiar, rezultat din executarea integrală a obligațiunilor asumate de către locatar, obiectul leasingului nu mai poate constitui drept garanție de executare a obligației locatorului față de un terț, chiar dacă acest drept a fost înserat atît în contractul de leasing cît şi în cel de gaj încheiate între Chiril Gaburici și SRL „Pro-Leasing” în favoarea creditorului BC „Moldindconbank” SA. După cum s-a menționat mai sus, executarea integrală a contractului de leasing de către locatar, a condus la obținerea dreptului de proprietate asupra obiectului leasingului, drept ce este inviolabil și garantat. Indică că, la expirarea termenului contractului de leasing locatarii nu au mai avut careva datorii față de SRL ”Pro-Leasing”, deoarece au efectuat toate plățile ce rezultă din obligațiunile contractuale şi astfel bunurile litigioase urmează să treacă în proprietatea lor.

Acest fapt poate fi confirmat prin dispozițiile de încasare și ordinele de plată anexate dosarului. Relatează că, aplicarea neuniformă a legii de către Curtea Supremă de Justiţie a dus la faptul că în cadrul procesului de separare a bunurilor din masa debitoare a SRL „Pro-Leasing” în cadrul insolvabilității sînt expuse pe aceleași circumstanţe şi probe, unul şi acelaş colegiu adoptă două poziţii diametral opuse, ce este temei de adresare la CEDO privind neconcelierea hotărîrilor emise şi aplicarea neuniformă a legislaţiei, temei pentru care RM riscă să fie condamnată. Or, dreptul la proprietate este garantat prin Constituţia şi legislaţia Republicii Moldova, precum şi prin Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi libertăţilor Fundamentale.

Indică că, împrejurările stabilite atestă existenta unei practici neunitare, ceea ce determină crearea unei situații discriminatorii față de revizuent şi ar echivala cu încălcarea principiului egalităţii de tratament juridic prevăzut de art. 14 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale ale omului (în continuare Convenţia) şi a securităţii raporturilor juridice prevăzut de art. 6 parag. 1 din Convenţie care se regăseşte în totalitatea articolelor Convenţiei, constituind unul din elementele fundamentale ale statului de drept. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră cererea de revizuire întemeiată şi pasibilă de a fi admisă cu casarea deciziei instanţei de recurs şi reţinerea pricinii pentru rejudecare în ordine de recurs din următoarele motive.

În conformitate cu art. 450 lit.b) CPC, cererea de revizuire se depune în termen de 3 luni din ziua în care persoana interesată a luat cunoştinţă de circumstanţele sau faptele esenţiale ale pricinii care nu i-au fost şi nu puteau să-i fie cunoscute anterior, dar nu mai tîrziu de 5 ani de la data rămînerii irevocabile a hotărîrii, încheierii sau deciziei – în cazul prevăzut la art. 449 lit. b. În conformitate cu art. 451 alin.(1) Cod de procedură civilă, cererea de revizuire se depune în scris de persoanele menţionate la art.447, indicîndu-se în mod obligatoriu temeiurile consemnate la art.449 şi anexîndu-se probele ce le confirmă. În conformitate cu art.453 alin. (l) lit. b) CPC, după ce examinează cererea de revizuire, instanţa emite încheierea de admitere a cererii de revizuire şi de casare a hotărîrii sau deciziei supuse revizuirii.

4 Din materialele dosarului s-a constatat că revizuentul Chiril Gaburici la data de 13 iulie 2015 a depus cerere de revizuire a deciziei din 01 octombrie 2014 a Curții Supreme de Justiție, în conformitate cu art. 449 lit.b) CPC, invocînd că i-au devenit cunoscute unele circumstanțe sau fapte esențiale ale pricinii care nu au fost și nu au putut fi cunoscute anterior adoptării decizii a cărei revizuire solicită. Precum şi a invocat existenţa unei practici neuniforme a Curţii Supreme de Justiţie la judecarea cauzelor similare.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reţine faptul că unul din elementele fundamentale ale preeminenței dreptului este principiul stabilităţii raporturilor juridice, care înseamnă, între altele, că procedura de revizuire nu trebuie folosită de către instanţele naţionale într-o manieră incompatibilă cu principiul securităţii juridice (cauza „Sfinx –Impex” SA c. Moldovei, nr. 28439/05 din 25 septembrie 2012). Însă, conform practicii Curţii Europene a Drepturilor Omului, instanţele judecătoreşti naţionale sunt în drept de a admite derogări din principiile şi garanţiile stabilite prin normele Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, inclusiv şi din principiul securităţii raporturilor juridice, cînd aceasta este necesar într-o societate democratică, pentru garantarea şi respectarea intereselor ce prevalează interesele reclamantului, în special, în caz în care aceasta cer interesele justiţiei.

Verificînd argumentele invocate de către recurent prin prisma prevederilor art.449 CPC, Colegiul constată că într-o situaţie similară examinată de Curtea Supremă de Justiţie a fost adoptată o soluţie contrară celei adoptate în speţa dată. În circumstanţele descrise se atestă că decizia revizuită contravine practicii existente, cît şi principiul unificării practicii judiciare. Or, Curtea Supremă de Justiţie este obligată prin lege să desfăşoare o jurisprudenţă unitară şi nu poate să facă o jurisprudenţă contrară pe cazuri de aplicare analogică a legislaţiei. În acest sens Colegiul reiterează cazul Beian vs Romania examinat de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, conform căruia desfăşurarea unei jurisprudenţe contrare pe cazuri analogice constituie de la sine încălcarea principiului siguranţei publice şi încălcarea art. 6 din Convenţie privind dreptul la un proces echitabil.

Conform aceleași hotărîri, rolul unei instanțe supreme este de a reglementa contradicţiile din jurisprudența națională şi de a elimina divergențele de jurisprudență întru evitarea consecințelor inerente ale practicii judiciare. În asemenea împrejurări şi întru evitarea admiterii unei încălcări a dispozițiilor statuate la art. 6 § 1 al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite cererea de revizuire, de a casa decizia instanţei de recurs şi de a reţine pricina pentru examinarea recursurilor în Curtea Supremă de Justiţie, în alt complet de judecători.

În conformitate cu art. art. 269-270, art. 453 alin.(1) lit. b) Codul de procedură civilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: 5 Se admite cererea de revizuire depusă de avocatul Vladislav C. Roșca în interesele lui Chiril Gaburici împotriva deciziei din 01 octombrie 2014 a Curții Supreme de Justiție. Se casează decizia Curţii Supreme de Justiţie din 01 octombrie 2014, adoptată în pricina la cererea lui Gaburici Chiril împotriva SRL ”Pro Leasing” în proces de insolvabilitate privind separarea bunului. Se reține cauza pentru judecarea recursurilor declarate de BC „Moldondconbank” SA, SRL „Pro Leasing” în proces de lichidare, împotriva hotărîrii din 24 iunie 2015 a Curţii de Apel Bălţi în Curtea Supremă de Justiţie, în alt complet de judecători.

Încheierea nu se supune nici unei căi de atac. Președinte de ședință Tatiana Vieru Judecătorii Valentina Clevadî Iurie Bejenaru Petru Moraru Oleg Sternioală 6