2rhc-137/15 — Validarea popririi

Dosarul nr. 2rhc-137/15 Prima instanţă: Curtea de Apel Bălţi (jud. Iu. Grosu) ÎNCHEIERE 09 decembrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componenţa: Preşedintele şedinţei Tatiana Vieru Judecătorii: Valentina Clevadî Iurie Bejenaru Petru Moraru Oleg Sternioală examinând cererea de revizuire depusă de BC „Energbank” SA împotriva deciziei din 21 octombrie 2015 a Curții Supreme de Justiție, adoptată în pricina civilă la cererea lichidatorului SRL „Pro Leasing”, în proces de insolvabilitate, împotriva lui Doraş Sergiu privind validarea popririi, c o n s t a t ă : La data de 15.04.2015, lichidatorul SRL „Pro Leasing” - Bostan Nicolae a înaintat în instanța de insolvabilitate cerere împotriva lui Doroş Sergiu privind validarea popririi.

În motivarea acțiunii s-a invocat că prin hotărîrea din 30.09.2013 a Curții de Apel Bălți a fost intentat procesul de insolvabilitate faţă de SRL „Pro Leasing”. Prin încheierea din 09.09.2014 a Curţii de Apel Bălţi în funcţie de lichidator a fost desemnat ÎI „Bostan Nicolae”, deținătorul certificatului de instruire nr. 9699 din 14.12.2007. Menționează că cercetând materialele contabile a depistat că între Doraş Sergiu şi SRL „Pro Leasing” a fost încheiat contractul de leasing nr. 0080-2011 din 02 septembrie 2011, prin care SRL „Pro Leasing” a transmis în posesia şi folosinţa lui Doraş Sergiu automobilul de marca „Suzuki Swift GS AT”, nr. caroseriei TSMNZC72S00164784, anul producerii 2011, iar acesta s-a obligat să achite în termen ratele de leasing.

Afirmă că mijloacele bănești necesare procurării automobilului au fost creditate de BC „Energbank” SA, în favoarea căruia, în scopul asigurării contractului de credit, a fost instituit gaj asupra bunului dat. Susține că cu toate acestea, Doraş Sergiu dispune de o datorie faţă de SRL „Pro Leasing” în sumă de 8114,42 euro, formată în rezultatul neonorării obligațiilor asumate prin contractul de leasing financiar nr. 0080-2011 din 02.09.2011, constituită din 6737,02 euro – rate de leasing neachitate, conform anexei nr. 4 la contract şi 1377,40 euro – prejudiciul sub forma venitului ratat pentru utilizarea ilegală a mijlocului de transport. Relatează că venitul ratat a fost calculat în mărime de 275 euro/lunar, ceea ce este egal cu rata lunară a contractului de leasing semnat de către părţi şi care urmează a fi calculat suplimentar pînă la emiterea hotărârii de validare a popririi.

Declară că la data de 09.03.2015 a expediat în adresa terțului poprit somația, prin care a solicitat, în termen de 5 zile de la data comunicării popririi, să achite la contul de acumulare a lichidatorului suma datorată. Un răspuns la somaţia înaintată, lichidatorul nu a recepționat. În cadrul examinării pricinii, lichidatorul SRL „Pro Leasing” - Bostan Nicolae a depus cerere de completare a cerințelor, solicitînd validarea popririi faţă de Doraş Sergiu cu încasarea de la terțul poprit în beneficiul debitorului SRL „Pro Leasing” a sumei de 6737,02 euro cu titlu de rate de leasing neachitate şi a sumei de 2203,2 euro cu titlu de prejudiciu sub formă de venit ratat pentru posesia şi folosința ilegală a mijlocului de transport; rezilierea contractului de leasing nr. 0080-2011 din 02.09.2011 şi restituirea automobilului de marca „Suzuki Swift GS AT”, nr. caroseriei TSMNZC72S00164784, anul producerii 2011, în posesia şi folosința debitorului.

Prin hotărîrea din 22 iunie 2015 a Curţii de Apel Bălţi s-a validat poprirea în privința restanței la ratele de leasing şi s-a încasat de la Doraş Sergiu în beneficiul SRL „Pro Leasing”, în proces de insolvabilitate, suma de 6737,02 euro şi taxa de stat în sumă de 4336,63 lei; s-a desființat poprirea în latura rezilierii contractului de leasing, revendicarea automobilului de marca „Suzuki Swift GS AT”, nr. caroseriei TSMNZC72S00164784, anul producerii 2011 şi a prejudiciului în mărime de 2203,02 euro, pe motiv că cererea urmează a fi examinată în procedură contencioasă. Prin decizia din 21 octombrie 2015 a Curții Supreme de Justiție s-a respins recursul declarat de BC „Energbank” SA şi s-a menținut hotărîrea din 22 iunie 2015 a Curții de Apel Bălți.

La data de 09 noiembrie 2015 BC „Energbank” SA a depus cerere de revizuire împotriva deciziei din 21 octombrie 2015 a Curții Supreme de Justiție. În motivarea cererii s-a invocat că decizia adoptată este ilegală şi pasibilă de a fi casată, deoarece soluţia adoptată constituie o îngrădire inadmisibilă a dreptului revizuentului de acces la o instanţă de judecată şi a dreptului la un proces echitabil, garantat de art. 20 şi 119 a Constituţiei şi art. 6 paragraf 1 a Convenţiei Europene, precum şi este contrară propriei practici judiciare adoptată de Curtea Supremă de Justiţie pe cazuri similare, ceea ce este inadmisibil.

Menţionează revizuentul că respingerea recursului pe motiv că Banca nu ar fi în drept, prin prisma prevederilor art. 126 alin. 10 a Legii insolvabilităţii, să conteste hotărîrea de validare a popririi şi că acest drept ar aparţine doar terţului poprit, constituie o aplicare neuniformă a legii de către instanţa de recurs, în situaţia în care în alte pricini similare – instanţa de judecată a admis spre examinare în fond recursurile declarate de administratorii/lichidatorii debitorului împotriva hotărîrilor prin care se respingeau cererile de validare a popririi.

Afirmă că examinînd practica judiciară a Curţii Supreme pe cauze similare, revizuientului i-а devenit cunoscut că unul şi acelaşi Colegiu, sau judecători ai Colegiului care a respins recursul Băncii, cît şi alte Colegii a Curţii Supreme de Justiţie admit spre examinare în fond recursurile nu doar a terţului poprit, dar şi a administratorilor/lichidatorilor debitorului, fapt care se confirmă prin deciziile Curţii Supreme de Justiţie adoptate pe cauzele nr. 2ri-40/15, 2ri-79/15, 2ri-70/15, 2ri-78/15, 2ri-72/15, 2ri-87/15, 2ri-71/15, 2ri-80/15, 2ri-77/15, 2ri-86/15, 2ri-34/15 şi 2ri-42/15. Declară că diferite Colegii a instanței de recurs au admis spre examinare în fond recursurile administratorilor sau lichidatorilor debitorului declarate împotriva hotărîrii instanței de insolvabilitate prin care se respingeau cererile de validare a popririi, ceea ce demonstrează că asemenea căi de atac se recunoșteau ca conforme legii.

Mai mult, prin decizia adoptată în pricina nr. 2ri-78/15 din 11.03.2015, instanţa de recurs examinînd recursul administratorului insolvabilității SRL “Fame-CV Construction” - Bostan Nicolae împotriva hotărîrii de respingere a cererii de validare a popririi, a statuat că pe marginea aplicării art. 126 din Legea insolvabilităţii, nu a existat o practică uniformă şi clară referitoare la faptul dacă hotărîrea de respingere a cererii de validare a popririi este susceptibilă recursului, însă la momentul actual Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie a definitivat deja o soluţie certă pe aceste litigii , concluzionînd că întru garantarea dreptului fundamental la un proces echitabil în aspectul dreptului de acces la justiție şi la examinarea în fond a propriilor, hotărîrea instanței de insolvabilitate de respingere a cererii de validare a popririi prin prisma art. art. 8 şi 126 a Legii insolvabilității poate fi atacată cu recurs de către debitor.

Respectiv, la momentul examinării recursului Băncii - 21.10.2015, la nivelul Colegiilor Curţii Supreme de Justiție, exista o practică constantă în privinţa interpretării la art. 126 alin. (10) a Legii insolvabilității, fiind cert că recursurile declarate împotriva hotărîrilor de respingere a cererilor de validare a popririi se primeau spre examinare în fond, iar o soluţie contrară ar încălca securitatea raporturilor juridice şi implicit dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 a CtEDO. Precizează că aceste împrejurări atestă existența, încă, a unei practici neunitare, ceea ce determină crearea unei situații discriminatorii faţă de revizuent şi ar echivala cu încălcarea principiului egalității de tratament juridic prevăzut de art. 14 a Convenţiei europene şi a securității raporturilor juridice, care constituie unul din elementele fundamentale ale statului de drept.

Consideră că pentru a corecta eroarea judiciară comisă la examinarea anterioară şi pentru a evita o nouă condamnare a Republicii Moldova la CtEDO pentru existența practicii judiciare neunitare, prezenta cerere de revizuire urmează a fi admisă.

Invocă că în favoarea admiterii prezentei cereri, revizuentul va invoca raționamentele Colegiului civil al Curţii Supreme de Justiţie pe cauza nr. 2rhc-103/i5 din 21.10.2015, în care Colegiul a admis cererea de revizuire anume pe motivul existenței practicii judecătorești neunitare pe cauze similare, indicând că unul din elementele fundamentale ale preeminentei dreptului este principiul stabilităţii raporturilor juridice, care înseamnă, între altele, că procedura de revizuire nu trebuie folosită de către instanţele naționale într-o manieră incompatibilă cu principiul securităţii juridice (cauza „Sfinx -Impex” SA c. Moldovei, nr. 28439/05 din 25 septembrie 2012). Însă, conform practicii Curţii Europene a Drepturilor Omului, instanţele judecătoreşti naționale sunt în drept de a admite derogări din principiile şi garanţiile stabilite prin normele Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, inclusiv şi din principiul securităţii raporturilor juridice, cînd aceasta este necesar într-o societate democratică, pentru garantarea şi respectarea intereselor ce prevalează interesele reclamantului, în special, în caz în care aceasta cer interesele justiției.

Remarcă că verificînd argumentele invocate de către recurent prin prisma prevederilor art.449 CPC, Colegiul în speţa indicată supra a constatat că într-o situație similară examinată de Curtea Supremă de Justiţie a fost adoptată o soluţie contrară celei adoptate în speța dată. Astfel, în circumstanțele descrise se atestă că decizia revizuită contravine practicii existente, cît şi principiul unificării practicii judiciare. Or, Curtea Supremă de Justiţie este obligată prin lege să desfășoare o jurisprudență unitară şi nu poate să facă o jurisprudență contrară pe cazuri de aplicare analogică a legislației. Susține că în acest sens, instanța de recurs reiterează cazul Beian vs Romania, examinat de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, conform căruia desfășurarea unei jurisprudențe contrare pe cazuri analogice constituie de la sine încălcarea principiului siguranței publice şi încălcarea art. 6 din Convenție privind dreptul la un proces echitabil.

Conform aceleași hotărîri, rolul unei instanțe supreme este de a reglementa contradicțiile din jurisprudența națională şi de a elimina divergențele de jurisprudență întru evitarea consecințelor inerente ale practicii judiciare. Respectiv, consideră revizuentul că instanța de judecată va admite cererea de revizuire, va casa decizia instanței de recurs şi va reţine pricina pentru examinarea recursurilor în Curtea Supremă de Justiție, în alt complet de judecători. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră cererea de revizuire neîntemeiată şi pasibilă de a fi respinsă cu menținerea deciziei contestate din următoarele motive.

În conformitate cu art. 450 lit. b) CPC, cererea de revizuire se depune în termen de 3 luni din ziua în care persoana interesată a luat cunoştinţă de circumstanţele sau faptele esenţiale ale pricinii care nu i-au fost şi nu puteau să-i fie cunoscute anterior, dar nu mai tîrziu de 5 ani de la data rămînerii irevocabile a hotărîrii, încheierii sau deciziei – în cazul prevăzut la art. 449 lit. b. În conformitate cu art. 451 alin.(1) Cod de procedură civilă, cererea de revizuire se depune în scris de persoanele menţionate la art.447, indicîndu-se în mod obligatoriu temeiurile consemnate la art.449 şi anexîndu-se probele ce le confirmă. În conformitate cu art.453, alin.(1), lit. a) CPC, după ce examinează cererea de revizuire, instanţa emite unul din următoarele acte de dispoziţie: încheierea de respingere a cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă.

Din materialele dosarului s-a constatat că revizuentul BC „Energbank” SA a depus la data de 09 noiembrie 2015 cerere de revizuire împotriva deciziei din 21 octombrie 2015 a Curții Supreme de Justiție, în conformitate cu art. 449 lit.b) CPC, invocând că i-au devenit cunoscute unele circumstanțe sau fapte esențiale ale pricinii care nu au fost și nu au putut fi cunoscute anterior adoptării decizii a cărei revizuire solicită. Precum şi a invocat existența unei practici neuniforme a Curţii Supreme de Justiţie la judecarea cauzelor similare.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reţine faptul că unul din elementele fundamentale ale preeminenței dreptului este principiul stabilității raporturilor juridice, care înseamnă, între altele, că procedura de revizuire nu trebuie folosită de către instanțele naționale într-o manieră incompatibilă cu principiul securității juridice (cauza „Sfinx –Impex” SA c. Moldovei, nr. 28439/05 din 25 septembrie 2012). Însă, conform practicii Curţii Europene a Drepturilor Omului, instanțele judecătorești naționale sunt în drept de a admite derogări din principiile şi garanțiile stabilite prin normele Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, inclusiv şi din principiul securității raporturilor juridice, cînd aceasta este necesar într-o societate democratică, pentru garantarea şi respectarea intereselor ce prevalează interesele reclamantului, în special, în caz în care aceasta cer interesele justiției.

Verificînd argumentele invocate de către revizuent prin prisma prevederilor art.449 CPC, Colegiul constată că speța dată nu are tangență cu cazurile menționate de către revizuent în cererea de revizuire, din următoarele considerente. Colegiul reține că în deciziile, precum că similare, s-a recunoscut posibilitatea de a contesta hotărîrea de respingere a validării popririi – administratorului insolvabilității, nu şi a creditorilor. Or, în interesul creditorilor acționează administratorul insolvabilității care are obligația de a mări masa debitoare pentru a fi stinse creanțele creditorilor.

Art. 68 alin. (2) al Legii insolvabilității, statuează că în procedura de insolvabilitate, procedura falimentului sau procedura de restructurare, acțiunile administratorului/lichidatorului sînt orientate spre păstrarea, majorarea şi valorificarea cît mai eficientă a masei debitoare prin toate mijloacele legale disponibile, pentru executarea cît mai deplină a creanțelor creditorilor. Mai mult ca atît, cu referire la dreptul debitorului de a contesta hotărârea privind respingerea cererii de validare a popririi, concluzie specificată în decizia 2ri-78/15 din 11.03.2015, Colegiul remarcă că în decizia menționată este indicat cert şi clar că debitorul şi nu creditorul are dreptul de a contesta hotărârea prin care a fost respinsă cererea privind validarea popririi şi aceasta pentru a garanta dreptul la un proces echitabil în aspectul dreptului de acces la justiție şi la examinare în fond a propriilor pretenții.

În speţă, însă, BC „Energbank” SA deţine statut de creditor şi nu de debitor, iar pretențiile înaintate sunt proprii debitorului şi nu aparțin BC „Energbank” SA, care în procesul judiciar a fost atras în calitate de intervenient accesoriu. Iar, art. 67 CPC, definește noțiunea de intervenient accesoriu ca fiind persoană care nu formulează pretenții proprii. Prin urmare, Colegiul menționează că argumentele invocate de către revizuent, invocînd drept temei de reexaminare a litigiului din speţă - deciziile similare menționate, nu pot fi reținute, deoarece nu au tangenţă cu decizia adoptată de către instanța de recurs în urma judecării litigiului dat. Respectiv, temeiul invocat în cererea de revizuire este în contradicție cu prevederile art. 449 CPC, fapt ce servește respingerea acesteia ca fiind inadmisibilă.

Mai mult de atît, Colegiul conchide că revizuirea este o cale de atac de retractare şi nu reformare prin intermediul căreia se poate obţine anularea unei hotărîri judecătorești irevocabile şi reînnoirea judecăţii în cazurile expres determinate de lege, iar retractarea neîntemeiată a hotărîrii contestate poate duce la încălcarea principiului stabilității raporturilor juridice. De aceea, legea admite revizuirea numai în cazuri strict determinate, care sunt prevăzute în mod limitativ în art. 449 Cod de procedură civilă. La fel, se remarcă că în cadrul revizuirii nu se verifică legalitatea şi temeinicia hotărârii adoptate, ci în baza unor temeiuri strict prevăzute de lege are loc redeschiderea procesului şi aceste temeiuri trebuie să fie obiective, reale şi legale.

Însă, circumstanțele invocate de către revizuent ca temei de revizuire, nu pot influenta soluția adoptată. Instanța de revizuire reiterează că unul din elementele fundamentale ale preeminenței dreptului este principiul stabilității raporturilor juridice, care înseamnă, între altele, că o soluţie definitivă a oricărui litigiu nu trebuie rediscutată (cauza Roşca c. Moldovei, nr. 6276/02, § 24, din 22 martie 2005). Principiul securității raporturilor juridice presupune respectul fată de principiul lucrului judecat. Acest principiu insistă asupra faptului, că nici o parte la proces nu este în drept să solicite revizuirea unei hotărîri care este definitivă şi executorie, chiar în scopul reluării procesului de judecată şi o nouă soluționare a cauzei.

Competența Curții Supreme de Justiție este de a corecta lacunele în drept şi omisiunile justiţiei, şi nici într-un caz de a efectua o reexaminare. Revizuirea nu trebuie tratată ca un recurs în anulare, şi nici existența a două păreri asupra aceleiași probleme nu poate servi temei pentru reexaminare. Ca excepție de la acest principiu se face în cazul în care reexaminarea este necesară în temeiul circumstanțelor fundamentale şi obligatorii. În consecinţă, admiterea cererii de revizuire în împrejurările reținute va constitui incontestabil o încălcare a principiului securității raporturilor juridice (Popov (2) vs Moldovei, E. Duca vs Moldovei ş.a). În susținerea opiniei enunțate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire depusă de BC „Energbank” SA împotriva deciziei din 21 octombrie 2015 a Curții Supreme de Justiție.

În conformitate cu art. 453 Cod de procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție, d i s p u n e: Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire a BC „Energbank” SA împotriva deciziei din 21 octombrie 2015 a Curții Supreme de Justiție. Încheierea nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele şedinţei Tatiana Vieru Judecători: Valentina Clevadî Iurie Bejenaru Petru Moraru Oleg Sternioală