2r-108/16 — Încasarea datoriei

Curtea de Apel Chişinău Dosarul nr. 2r-108/16 Judecători: N. Traciuc, M. Anton, I. Cotruţă DECIZIE 24 februarie 2016 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei Valeriu Doagă Judecători Dumitru Mardari, Iuliana Oprea judecînd recursul declarat de Cartoflea Sergiu, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a Societăţii pe Acţiuni „Termocom” împotriva lui Cartoflea Sergiu privind încasarea datoriei pentru serviciile prestate, împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 26 noiembrie 2015, prin care a fost restituită cererea de apel ca depusă tardiv, CONSTATĂ: La data de 16 ianuarie 2014, SA „Termocom” a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Cartoflea Sergiu privind încasarea datoriei pentru serviciile prestate.

Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău, emisă la 18 martie 2014, s-a admis acţiunea înaintată de SA „Termocom” împotriva lui Cartoflea Segiu cu privire la încasarea sumei. S-a încasat de la Cartoflea Segiu, domiciliat mun. Chişinău, or. Durleşti, str. Marinescu 31/2, în beneficiul SA „Termocom” suma de 8618 (opt mii şase sute optsprezece) lei cu titlu de datorie. S-a încasat de la Cartoflea Segiu în beneficiul statului, suma de 270 (două sute şaptezeci) lei cu titlu de cheltuieli pentru taxa de stat. La data de 22 mai 2015, Cartoflea Sergiu a depus cerere de apel, prin care a solicitat admiterea cererii, casarea hotărîrii şi trimiterea cauzei spre rejudecare în primă instanţă în alt complet de judecată.

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 26 noiembrie 2015, a fost restituită cererea de apel apelantului Cartoflea Sergiu, ca fiind depusă tardiv, iar apelantul nu a solicitat repunerea în termen. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a indicat prevederile art. 369 alin. (1) lit. b) CPC, menţionînd că Cartoflea Sergiu, fără motive întemeiate, a declarat apel cu depăşirea termenului legal de 30 de zile, care este un termen de decădere. Considerînd ilegală încheierea instanţei de apel, la 09 decembrie 2015, Cartoflea Sergiu a contestat-o cu recurs nemotivat, solicitînd admiterea recursului, casarea încheierii Curţii de Apel Chişinău din 26 noiembrie 2015, cu dispunerea examinării cererii de apel depusă de Cartoflea Sergiu împotriva hotărîrii Judecătoriei Buiucani din 18.03.2014.

1 În motivarea cererii de recurs recurentul a invocat că instanţa de apel a emis o încheiere ilegală, motivele de de fapt şi de drept vor fi depuse după ce v-a lua cunoştinţă de încheierea redactată integral. Copia încheierii din 26.11.2015 redactată integral, a fost remisă recurentului de Curtea de Apel Chişinău la data de 11.12.2015, respectiv, recurentul avînd timp suficient pentru a depune recursul motivat. Potrivit art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor. Studiind materialele dosarului în raport cu criticile invocate în recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ consideră recursul neîntemeiat şi pasibil de a fi respins din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să-l respingă şi să menţină încheierea. Încheierea recurată este adoptate în conformitate cu normele de drept procedural şi cu aprecierea completă a tuturor probelor şi a circumstanţelor cauzei – motiv pentru care de către Colegiu este considerată legală şi întemeiată. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ consideră că încheierea recurată este adoptată în conformitate cu normele de drept procedural care reglementează acţiunile instanţei la acea fază a procesului, pornind de la următoarele. Potrivit art. 369 alin. (1) lit. b) CPC, instanţa de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă apelul a fost depus în afara termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanţa de apel a refuzat să efectueze repunerea în termen.

Pornind de la prevederile normei de drept menţionate, Colegiul conchide că instanţa de apel corect a restituit cererea de apel apelantului Cartoflea Sergiu, or, acesta nu a depus cererea de apel în termenul legal de atac. În conformitate cu art. 110 CPC, termen de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanţa (judecătorul), participanţii la proces şi alte persoane legate de activitatea instanţei trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte. În conformitate cu art. 111 alin. (3) CPC, termenul de procedură stabilit în ani, luni sau zile începe să curgă în ziua imediat următoare datei calendaristice stabilite, datei comunicării actului de procedură sau producerii evenimentului ori momentului care a condiţionat începutul lui.

Conform art. 362 alin. (1) CPC, termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunţării dispozitivului hotărîrii, dacă legea nu prevede altfel. Potrivit art. 116 alin. 1-3 CPC, (1) Persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanţă. (2) Cererea de repunere în termen se depune la instanţa judecătorească care efectuează actul de procedură şi se examinează în şedinţă de judecată. Participanţilor la proces li se comunică locul, data şi ora şedinţei. Neprezentarea lor însă nu împiedică soluţionarea repunerii în termen. (3) La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului.

Totodată, trebuie efectuat actul de procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să fie depusă cererea, să fie prezentate documentele respective etc.). Colegiul constată că, instanţa de fond a pronunţat dispozitivul hotărîrii la 18 martie 2014. (f.d.35). Deci, Cartoflea Sergiu urma să declare apel inclusiv pînă la 2 22.04.2014, aceasta fiind ziua expirării termenului de atac, însă cererea de apel a fost depusă de apelant tocmai la 22 mai 2015, (f.d.38), adică în afara termenului legal. Mai mult, apelantul-recurent în cererea de apel nu a motivat nerespectarea acestui termen şi nici nu a solicitat repunerea apelului în termen. Astfel, conchide instanţa de recurs că, cererea de apel depusă de Cartoflea Sergiu la 22 mai 2015 este depusă în afara termenului legal, deoarece la depunerera apelului nu s-a respectat termenul de 30 de zile de la pronunţarea dispozitivului hotărîrii.

Mai mult ca atît, Cartoflea Sergiu în cererea de apel nu a solicitat repunerea în termen. În asemenea circumstanţe de fapt şi de drept Colegiul reţine că, din perspectiva prevederilor art. 26 alin. (3) CPC, lipsa unei cereri expres a apelantului de repunere în termen este hotărîtoare pentru a dispune restituirea apelului ca fiind tardiv, or, instanţa, din oficiu, nu este îndreptăţită să invoce chestiunea de repunere în termen a apelului persoanei care nu a solicitat repunerea în termen. În acest sens instanţa de recurs conchide că textul legal relevant este clar, previzibil şi lipsit de elemente de obscuritate.

Concomitent, Colegiul menţionează că conform recomandărilor Curţii Supreme de Justiţie, cererea de repunere în termen a instrumentului de atac, în orice caz, trebuie să fie exprimată din iniţiativa persoanelor care contestă actul judecătoresc, or, repunerea în termen trebuie să fie solicitată de parte, instanţa neputînd, în lipsa unei dispoziţii legale exprese, să o pronunţe din oficiu cu încălcarea principiului dreptului de dispoziţie a părţilor, chiar şi în ipoteza în care din ansamblul materialului probator administrat în dosar ar reieşi că partea a fost împiedicată de un motiv justificat în a-şi îndeplini actul de procedură în termen.

Sub aceste aspecte, Colegiul notează că, CtEDO în jurisprudenţa sa promovează cu consecvenţă cu titlu de principiu obligaţia părţilor de a se interesa de soarta procesului în situaţia în care ele au fost înştiinţate despre iniţierea şi desfăşurarea acestuia şi de a-şi proteja drepturile sale de acces la instanţă (Van Harn versus Germany, nr. 7557/03 din 11.09.2007). În acest sens, Colegiul conchide că instanţa de apel corect a apreciat începutul curgerii termenului de atac cu apel din ziua pronunţării dispozitivului, aşa cum prevede art. 362 alin. (1) CPC şi corect a restituit cererea de apel apelantului Cartoflea Sergiu, or, acesta nu a depus cererea de apel în termenul legal de atac şi nici nu a solicitat repunerea în termen.

La caz, Colegiul notează că, o astfel de soluţie este compatibilă cu respectarea garanţiilor unui proces echitabil, în sensul articolului 6 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, avînd în vedere că prelungirea nejustificată a termenului pentru exercitarea apelului ar împiedica rămînerea irevocabilă, ca urmare a expirării termenului de atac, a hotărîrii judecătoreşti emise în instanţa de fond şi ar leza, în acest mod, principiul securităţii raporturilor juridice.

În hotărîrea CEDO pronunţată în cauza Ponomaryov vs Ucraina (3 aprilie 2008), Curtea Europeană a notat că, deşi în speţă nu era vorba despre desfiinţarea unei hotărîri judecătoreşti definitive şi irevocabile în urma admiterii unei căi extraordinare de atac în lumina unor circumstanţe nou descoperite, ci de redeschiderea unui proces prin repunerea în termenul de introducere a unei căi ordinare de atac, totuşi, reînnoirea acestui termen pentru motive neconvingătoare, reprezintă o decizie care ar putea înfrînge principiul securităţii raporturilor juridice într-un mod similar cu o cale extraordinară de atac. 3 Curtea a admis că revine în primul rînd instanţelor interne să decidă asupra repunerii în termen de introducere a căii ordinare de atac, dar ele nu se bucură de o marjă de apreciere nelimitată.

Instanţele sunt obligate să indice motivele pentru care au acceptat repunerea în termen. Un asemenea motiv ar putea fi, spre exemplu, necomunicarea hotărîrii luate în proces de către autorităţile competente ale statului. Chiar şi atunci, totuşi, indică Curtea, posibilitatea repunerii în termen nu ar fi nelimitată, dată fiind obligaţia părţilor de a se interesa, la intervale rezonabile, de stadiul procesului de care ele au cunoştinţă. În toate cazurile, instanţele interne ar trebui să verifice dacă motivele de repunere în termen ar putea justifica o ingerinţă în principiul autorităţii de lucru judecat. Reglementări similare au fost statuate de către Înalta Curte şi în cauzele Ceachir vs Moldova, Popov vs Moldova şi Melnic vs Moldova, în care s-a menţionat că prin neaducerea vre-unui motiv pentru prelungirea termenului de depunere de către părţi a unui act procedural, instanţele judecătoreşti naţionale au încălcat drepturile reclamanţilor la un proces echitabil.

În acest context, argumentele invocate de Cartoflea Sergiu nu se încadrează în temeiurile de casare a încheierii recurate. Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată netemeinicia motivelor invocate de către recurent în cererea de recurs. Ţinînd cont de cele expuse şi în temeiul art. 427 lit. a) CPC al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE: Se respinge recursul declarat de Cartoflea Sergiu. Se menţine încheierea Curţii de Apel Chişinău din 26 noiembrie 2015, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a Societăţii pe Acţiuni „Termocom” împotriva lui Cartoflea Sergiu privind încasarea datoriei pentru serviciile prestate.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei Valeriu Doagă Judecători Dumitru Mardari Iuliana Oprea 4