2r-85/16 — Încasarea datoriei

Curtea de Apel Chişinău Dosarul nr. 2r-85/16 Judecători: N.Budăi, N.Cernat, I.Muruianu Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 10 februarie 2016 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei Valeriu Doagă Judecători Dumitru Mardari, Iuliana Oprea judecînd recursul declarat de avocatul Pocaznoi Rodica în interesele lui Sîtnic Angela şi Sîtnic Roman, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată înaintată de Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 9 împotriva lui Sîtnic Angela şi Sîtnic Roman, intervenient accesoriu Sociatatea pe Acţiuni „Termocom” în procedura planului, privind încasarea datoriei, împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 19 noiembrie 2015, prin care s-a respins cererea de repunere în termen şi s-a restituit apelul ca fiind depus tardiv, CONSTATĂ : La 18.04.2013, ÎMGFL nr. 9 a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Sîtnic Angela şi Sîtnic Roman, intervenient accesoriu SA „Termocom” în procedura planului, privind încasarea datoriei pentru energia termică livrată în mărime de 68 980,86 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 10 decembrie 2013, cererea de chemare în judecată a fost admisă integral, fiind dispusă încasarea în mod solidar de la Sîtnic Angela şi Sîtnic Roman în beneficiul ÎMGFL nr. 9 datoria în sumă de 68 980,86 lei, cheltuielile de judecată pentru citarea publică în mărime de 100 lei şi taxa de stat în sumă de 2 069,42 lei. La data de 10.08.2015, avocatul Olari Svetlana în calitate de reprezentant al lui Sîtnic Angela şi Sîtnic Roman a declarat apel împotriva hotărîrii instanţei de fond, prin care a solicitat repunerea în termenul de atac, admiterea apelului, casarea hotărîrii Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 10 decembrie 2013 şi remiterea cauzei la rejudecare.

În susţinerea cerinţei de repunere în termen, apelanţii au invocat că, urmare a unor interdicţii aplicate în cadrul procedurii de executare, Sîtnic Roman s-a adresat la Judecătoria Centru, mun. Chişinău, unde la 10.07.2015 a făcut cunoştinţă cu materialele dosarului, inclusiv şi cu hotărîrea din 10.12.2013, iar la 30.07.2015 acesta a înştiinţat-o pe sora sa Sîtnic Angela, care se află din 2012 la muncă în Italia, despre hotărîrea în cauză. Au menţionat că ambii aplenaţi nu au locuit la adresa din mun. Chişinău, str. Testimiţanu, 29/2, ap. 25 şi astfel toate citaţiile nu au putut fi recepţionate, iar Sîtnic Angela, aflîndu-se peste hotarele ţării, nu a putut face cunoştinţă nici cu citarea publicată în ziar.

1 Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 19 noiembrie 2015, a fost respinsă cererea reprezentantului apelanţilor Sîtnic Angela şi Sîtnic Roman, avocatul Olari Svetlana de repunere în termenul de declarare a apelului şi s-a restituit apelul declarat ca fiind depus tardiv. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a aplicat prevederile art. 116 şi 369 alin. (1) lit. b) CPC, menţionînd că apelul este declarat vădit tardiv, iar solicitarea de repunere în termen este neîntemeiată, deoarece apelanta Sîtnic Angela afirmă că a fost plecată peste hotare, însă Sîtnic Roman nu a invocat nici un motiv şi nu a prezentat nici o probă pertinentă care ar justifica omiterea termenului de declarare a apelului.

Considerînd ilegală încheierea instanţei de apel, la 03.12.2015, de avocatul Pocaznoi Rodica în interesele lui Sîtnic Angela şi Sîtnic Roman a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea încheierii Curţii de Apel Chişinău din 19 noiembrie 2015 şi emiterea unei noi încheieri privind repunerea în termen a apelului şi restituirea pricinii spre rejudecare în instanţa de apel. În motivarea cererii de recurs, recurenţii au invocat că instanţa de apel nu a luat în consideraţie argumentele invocate în cererea de repunere în termen a apelului, reiterîndu-le repetat. La 26.01.2016, SA „Termoelectrica” (succesorul SA „Termocom” în procedura planului) a depus referinţă pe marginea recursului declarat, prin care şi-a manifestat dezacordul cu argumentele acestuia şi a solicitat respingerea lui.

Potrivit art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor. Studiind materialele dosarului în raport cu criticile invocate în recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi pasibil de a fi respins din următoarele considerente. În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să-l respingă şi să menţină încheierea.

Încheierea recurată este adoptată în conformitate cu normele de drept procedural care reglementează acţiunile instanţei la acea fază a procesului şi cu aprecierea completă a tuturor probelor şi a circumstanţelor referitoare la termenul de depunere a cererii de apel – motiv pentru care de către Colegiu este considerată legală şi întemeiată. Din materialele cauzei rezultă că recurenţii îşi exprimă dezacordul cu soluţia instanţei de apel prin care a fost respinsă cererea de repunere în termen şi a fost restituit apelul. Potrivit art. 369 alin. (1) lit. b) CPC, instanţa de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă apelul a fost depus în afara termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanţa de apel a refuzat să efectueze repunerea în termen.

Pornind de la prevederile normei de drept menţionate, Colegiul conchide că instanţa de apel întemeiat a refuzat repunerea în termen şi a restituit cererea de apel apelanţilor, din următoarele considerente. În conformitate cu prevederile art. 362 alin. (1) şi (3) CPC, termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunţării dispozitivului hotărîrii, dacă legea nu prevede altfel. Repunerea în termen de apel se face de către instanţa de apel în cazurile şi în ordinea prevăzute de art.116. Potrivit art. 116 alin. (1) şi (3) CPC, persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către 2 instanţă. La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului.

Raportînd la caz prevederile legale enunţate, Colegiul reţine, că instanţa de fond a examinat pricina în lipsa recurenţilor, deoarece citaţiile expediate în adresa pîrîţilor se întorceau fără a fi înmînate destinatarilor cu menţiunea „expirat termenul de păstrare” (f.d. 26), motiv din care a fost dispusă citarea publică a acestora (f.d. 21) şi la 10.12.2013 a adoptat hotărîrea de admitere a acţiunii ÎMGFL nr. 9. Apelanţii-pîrîţi au depus cererea de apel la 10.08.2015 şi au solicitat repunerea în termenul de atac, invocînd în calitate de argumente faptul că Sîtnic Roman a aflat despre hotărîrea instanţei de fond la 10.07.2015, atunci cînd s-a adresat la Judecătoria Centru, mun. Chişinău ca urmare a interdicţiilor aplicate, iar Sîtnic Angela nu a putut cunoaşte despre examinarea cauzei şi adoptarea hotărîrii, deoarece din 2012 se află peste hotarele ţării, aflînd la 30.07.2015 despre aceasta de la fratele său.

În acest sens, Colegiul conchide că instanţa de apel corect a calificat ca neîntemeiate argumentele de repunere în termen a cererii de apel, or, aşa cum a menţionat instanţa, deşi Sîtnic Angela a invocat imposibilitatea depunerii cererii de apel în termen din motivul aflării sale peste hotare, Sîtnic Roman nu a adus nici un argument. Mai mult, citarea în presă a pîrîtului se consideră citare legală, conform prevederilor art. 108 alin. (1) CPC, respectiv se prezumă că apelanţii au fost înştiinţaţi legal despre examinarea pricinii din speţă. Astfel, instanţa de apel corect a statuat că Sîtnic Roman nu a prezentat nici un argument plauzibil în spijinul cerinţei de repunere în termen.

În context, afirmaţia cum că dînsul a aflat la 10.07.2015 despre hotărîrea adoptată la 10.12.2013, atunci cînd s-a adresat la instanţa de fond ca urmare a aplicării interdicţiilor în cadrul executării, nu constituie temei de repunere în termen a cererii de apel şi nici nu justifică omiterea termenului de declarare a apelului. În acelaşi timp, materialele cauzei denotă faptul că Sîtnic Roman a cunoscut mult mai devreme despre adoptarea hotărîrii de încasare a datoriei la agentul termic, or, acesta a fost înştiinţat de către executorul judecătoresc Bodrug Augustin despre intentarea proceduri de executare încă la 11.03.2014 (f.d. 85). Instanţa de recurs menţionează că, recurenţii, considerînd ilegală încheierea instanţei de apel, nu au invocat nici un temei de casare a acesteia, ci doar s-au limitat la reiterarea argumentelor expuse în cererea de repunere în termen a apelului.

La caz, Colegiul notează că, o astfel de soluţie este compatibilă cu respectarea garanţiilor unui proces echitabil, în sensul articolului 6 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, avînd în vedere că prelungirea nejustificată a termenului pentru exercitarea apelului ar împiedica rămînerea irevocabilă, ca urmare a expirării termenului de atac, a hotărîrii judecătoreşti emise în instanţa de fond şi ar leza, în acest mod, principiul securităţii raporturilor juridice.

În hotărîrea CEDO pronunţată în cauza Ponomaryov vs Ucraina (3 aprilie 2008), Curtea Europeană a notat că, deşi în speţă nu era vorba despre desfiinţarea unei hotărîri judecătoreşti definitive şi irevocabile în urma admiterii unei căi extraordinare de atac în lumina unor circumstanţe nou descoperite, ci de redeschiderea unui proces prin repunerea în termenul de introducere a unei căi ordinare de atac, totuşi, reînnoirea acestui termen pentru motive neconvingătoare, reprezintă o decizie care ar putea înfrînge principiul securităţii raporturilor juridice într-un mod similar cu o cale extraordinară de atac. 3 Curtea a admis că revine în primul rînd instanţelor interne să decidă asupra repunerii în termen de introducere a căii ordinare de atac, dar ele nu se bucură de o marjă de apreciere nelimitată.

Instanţele sunt obligate să indice motivele pentru care au acceptat repunerea în termen. Un asemenea motiv ar putea fi, spre exemplu, necomunicarea hotărîrii luate în proces de către autorităţile competente ale statului. Chiar şi atunci, totuşi, indică Curtea, posibilitatea repunerii în termen nu ar fi nelimitată, dată fiind obligaţia părţilor de a se interesa, la intervale rezonabile, de stadiul procesului de care ele au cunoştinţă. În toate cazurile, instanţele interne ar trebui să verifice dacă motivele de repunere în termen ar putea justifica o ingerinţă în principiul autorităţii de lucru judecat. Reglementări similare au fost statuate de către Înalta Curte şi în cauzele Ceachir vs Moldova, Popov vs Moldova şi Melnic vs Moldova, în care s-a menţionat că prin neaducerea vre-unui motiv pentru prelungirea termenului de depunere de către paraţi a unui act procedural, instanţele judecătoreşti naţionale au încălcat drepturile reclamanţilor la un proces echitabil.

În această ordine de idei, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată netemeinicia motivelor invocate de către recurenţi în cererea de recurs. Ţinînd cont de cele expuse şi în temeiul art. 427 lit. a) CPC al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE: Se respinge recursul declarat de avocatul Pocaznoi Rodica în interesele lui Sîtnic Angela şi Sîtnic Roman. Se menţine încheierea Curţii de Apel Chişinău din 19 noiembrie 2015, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată înaintată de Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 9 împotriva lui Sîtnic Angela şi Sîtnic Roman, intervenient accesoriu Sociatatea pe Acţiuni „Termocom” în procedura planului, privind încasarea datoriei Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Preşedintele şedinţei Valeriu Doagă Judecători Dumitru Mardari Iuliana Oprea 4