3ra-206/16 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: N. Veleva nr. 3ra-206/16 instanţa de apel: G. Vavrin, T. Dimitriadi, I. Dănăilă ÎNCHEIERE 24 februarie 2016 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Galina Stratulat Ion Druţă examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Gheorghe Dănoi în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Gheorghe Dănoi împotriva Întreprinderii cu Capital Străin „Red Union Fenosa” Societate pe Acţiuni cu privire la contestarea actului administrativ împotriva deciziei Curţii de Apel Cahul din 29 octombrie 2015 prin care a fost respins apelul declarat de Gheorghe Dănoi şi menţinută hotărârea Judecătoriei Cahul din 19 iunie 2015, prin care a fost respinsă acţiunea constată: La 17 mai 2014, Gheorghe Dănoi a depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎCS „Red Union Fenosa” SA cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii a invocat că la 27 februarie 2014, de către persoane necunoscute, care s-au prezentat drept colaboratori ai ÎCS „Red Union Fenosa” SA, fără a prezenta vreo legitimaţie, în jurul orei 6.30, au pătruns fără acordul lui în gospodăria sa. Indică că fără a da careva explicaţii au făcut măsurări, fotografii şi într-un final au întocmit actul seria A nr. 17200 de depistare a încălcării clauzelor contractuale. Invocă că actul întocmit este ilegal din punct de vedere procedural. Astfel reieşind din conţinutul acelui act, rezultă că proprietarul nu a permis pătrunderea pe terenul aferent bunului imobil ce-i aparţine cu drept de proprietate. Mai mult, persoanele care au pătruns în curte, nu aveau niciun mandat validat de judecător care ar permite pătrunderea forţată sau nici măcar nu era prezent poliţistul de sector la momentul pătrunderii în cadrul imobilului.

Afirmă că actul contestat este întocmit în limba rusă şi chipurile în prezenţa Mariei Dănoi. 1 Susţine că într-adevăr la ora întocmirii acelui act Maria Dănoi era prezentă, însă ea a solicitat ca la faţa locului să vină şi poliţistul de sector, iar în caz contrar să părăsească imobilul. Invocă că Maria Dănoi nu cunoaşte de fel limba rusă şi la acel moment practic nu a înţeles ceia ce au expus în acel act persoanele care l-au întocmit. Menţionează că Maria Dănoi a ajuns la faţa locului după ce colaboratorii ÎCS „RED Union Fenosa” SA au făcut măsurări şi fotografii. Indică că colaboratorii ÎCS „RED Union Fenosa” SA au făcut trimitere la careva fisuri prin care chipurile se fură energie electrică.

Menţionează că fisurile chiar dacă şi erau, acestea s-au produs pe cale naturală, iar intervenţia asupra lor au avut-o doar colaboratorii ÎCS „RED Union Fenosa” SA. Proprietarul nu a efectuat nicio fisură pentru a sustrage curent electric. La moment acel cablu a fost înlocuit, iar cablul vechi a fost preluat de ÎCS „RED Union Fenosa” SA, fără a da posibilitate de a fi solicitată efectuarea unei expertize care ar fi constatat dacă prin acele fisuri putea fi sustras curent electric sau nu. Susţine că acele mijloace de probă deţinute de ÎCS „RED Union Fenosa” SA au fost obţinute ilegal, datorită faptului că în afară de probele declarative nu există nicio altă confirmare care ar demonstra cu certitudine că a existat o conectare frauduloasă.

Consideră că actul de depistare a încălcării clauzelor contractuale cu seria A nr. 17200 este unul ilegal şi care nu corespunde realităţii, iar sancţiunea de 9914, 50 lei este una nefondată. Afirmă că s-a adresat cu o cerere prealabilă la ÎCS „RED Union Fenosa” SA prin care s-a expus asupra netemeinicii actului întocmit, însă nu a primit niciun răspuns. Menţionează că ÎCS „RED Union Fenosa” SA la 14 aprilie 2014 a emis un act prin care a dispus deconectarea imobilului de la reţeaua electrică. Îşi întemeiază pretenţiile în baza prevederilor art. 166-167 din CPC. Solicită admiterea acţiunii, anularea actului seria A nr. 17200 din 27 februarie 2014 de depistare a încălcării clauzelor contractuale, anularea amenzii în sumă de 9914, 50 lei ca fiind una netemeinică.

Prin încheierea Judecătoriei Cahul din 06 martie 2015 a fost admis înlocuirea pârâtului ÎCS „Red Union Fenosa” SA cu ÎCS „Gas Natural Fenosa Furnizare Energie” SRL, în legătură cu reorganizarea prin separare a persoanei juridice ÎCS „Red Union Fenosa” SA de la ÎCS „Gas Natural Fenosa Furnizare Energie” SRL. Prin hotărârea Judecătoriei Cahul din 19 iunie 2015 a fost respinsă acţiunea ca fiind nefondată. Prin decizia Curţii de Apel Cahul din 29 octombrie 2015 a fost respins apelul declarat de Gheorghe Dănoi şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 29 decembrie 2015, prin intermediul Oficiului Poştal, Gheorghe Dănoi a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei recurate cu pronunţarea unei noi hotărâri de admitere a acţiunii.

2 În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată, considerând-o ilegală şi neîntemeiată. Susţine că în cadrul şedinţei de judecată s-a constatat că de către reprezentanţii ÎCS „Gas Natural Fenosa Furnizare Energie” SRL a fost întocmit un act de depistare a încălcării clauzelor contractuale. Însă circumstanţele care au stat la baza acestui act nu au fost elucidate de către instanţa care a soluţionat fondul cauzei. Menţionează că instanţa de judecată nu a ţinut cont de faptul că controlul a fost efectuat în afara orelor de serviciu, la ora 06.00 şi nu la ora 08.00, după cum menţionează ANRE în actul anexat la materialele dosarului. Astfel, reieşind din acel act, rezultă că proprietarul nu a permis pătrunderea pe terenul aferent bunului imobil ce-i aparţine cu drept de proprietate.

Mai mult că atât colaboratorii în mod abuziv, fără a solicita acordul proprietarului, au pătruns în curte şi au început să facă măsurări la ora 06.00. Indică că persoanele care au pătruns în curte nu aveau niciun mandat validat de vreun judecător care ar permite pătrunderea forţată sau nici măcar nu era prezent poliţistul de sector la momentul pătrunderii în cadrul imobilului. Afirmă că instanţa de judecată corect a reţinut faptul că pricina respectivă este una de contencios administrativ, iar sarcina probaţiunii aparţine în totalitate pârâtului. Însă în cadrul şedinţei de judecată pârâtul doar declarativ a menţionat că există consum fraudulos prin intermediul a careva fisuri de cablu. Menţionează că nu a făcut careva fisuri în acel cablu şi că nu cunoaşte dacă existau în general acele fisuri.

Indică că pentru a proba cele expuse pârâtului i s-a solicitat să prezinte acel cablu care a fost extras de la Gheorghe Dănoi şi care a fost preluat de către pârât. Susţine că în cadrul şedinţei de judecată a solicitat efectuarea unei expertize tehnice, care urma să acorde un răspuns clar dacă au fost efectuate careva fisuri în cablu sau nu. Această parte a cablului, care prezintă o probă esenţială, nu a fost prezentată de pârât, mai mult ca atât reprezentantul pârâtului a menţionat că nu deţine o astfel de probă şi că acel cablu a fost pur şi simplu aruncat de pârât. Afirmă că instanţa de judecată face trimitere la o înregistrare video prezentată de pârât.

Menţionează că acest mijloc de probă nu poate fi reţinut, ce a solicitat şi la examinarea în fond a pricinii, deoarece contravine prevederilor art. 146 CPC prin care persoana care prezintă o înregistrare audio-video pe un suport electronic sau de altă natură ori solicită reclamarea unor astfel de înregistrări este obligată să indice persoana care a efectuat înregistrarea, timpul şi condiţiile înregistrării. Nu poate servi ca probă înregistrarea audio-video ascunsă dacă nu este permisă prin lege. Indică că înregistrarea video a fost efectuată în cadrul unui spaţiu privat fără acordul proprietarului şi fără existenţa a unei autorizaţii, cu un apărat care nu avea vre-o certificare. Susţine că această înregistrare încalcă flagrant dreptul la viaţa privată, reprezintă o violare directă a dreptului de proprietate privată.

Mai mult că nimeni nu a confirmat că imobilul filmat în speţă aparţine lui Gheorghe Dănoi. Există o 3 înregistrare pur şi simplu a unei părţi din careva imobil. De asemenea, din înregistrare nu reiese dacă există careva fisuri în cablu şi dacă a existat vreun consum fraudulos în general. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în adresa părţilor la 17 noiembrie 2015, fapt confirmat prin scrisoarea de însoţire (f. d. 130), careva date despre recepţionarea acesteia de către recurent la materialele dosarului lipsesc. Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 29 decembrie 2015, în termenul legal.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Gheorghe Dănoi, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie relevă că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate 4 în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Gheorghe Dănoi, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Gheorghe Dănoi, ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Gheorghe Dănoi se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Galina Stratulat Ion Druţă 5