3ra-1289/16 — contestarea actului administrativ

prima instanță: V. Ciumac dosarul nr. 3ra-1289/16

instanța de apel: A. Panov, M. Guzun, A. Minciuna

Î N C H E I E R E

29 septembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul - Valeriu Doagă

Judecătorii - Iuliana Oprea, Sveatoslav Moldovan

examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Josu Dumitru,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Josu Dumitru

împotriva Întreprinderii cu Capital Străin „Red Union Fenosa” Societate pe Acțiuni și

Întreprinderii cu Capital Străin „Gas Natural Fenosa Furnizare Energie” Societate cu

Răspundere Limitată cu privire la contestarea actului administrativ

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 18 mai 2016

c o n s t a t ă:

La data de 01 septembrie 2015 Josu Dumitru a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Întreprinderii cu Capital Străin „Red Union Fenosa” Societate pe

Acțiuni (în continuare – ÎCS „Red Union Fenosa” SA) și Întreprinderii cu Capital Străin

„Gas Natural Fenosa Furnizare Energie” Societate cu Răspundere Limitată (în

continuare – ÎCS „GNF Furnizare Energie” SRL) cu privire la contestarea actului

administrativ.

În motivarea acțiunii a menționat că, este proprietarul apartamentului nr.13 din

mun. Chișinău, str. Alexandru Vlahuța nr.7, iar la data de 13 iulie 2015, de către

angajații ÎCS „Red Union Fenosa” SA a fost întocmit actul nr. C 029935 de depistare a

încălcărilor clauzelor contractuale, potrivit căruia s-a depistat consum fraudulos de

curent electric.

Consideră că, concluziile indicate în actul nr. C 029935 din 13 iulie 2015, actul de

control și în actul de prescripție sunt eronate, susținînd că, la data de 17 iulie 2015 a

înaintat o cerere prealabilă, la care nu a primit răspuns.

Menționează că, la data de 26 august 2015 a fost deconectat de la rețeaua

electrică, iar furnizorul nu era în drept să deconecteze instalațiile electrice, făcînd

referire la pct.173/5 din Regulamentul pentru furnizarea și utilizarea energiei electrice,

aprobat prin Hotărîrea Consiliului de Administrație al ANRE nr.393 din 15 decembrie

2010.

Susține că, actul nr. C 029935 din 13 iulie 2015 a fost întocmit de ÎCS „Red

Union Fenosa” SA, fără a emite o decizie cu privire la încălcarea clauzelor

contractuale, iar ÎCS „GNF Furnizare Energie” SRL a emis decizia cu privire la

stabilirea încălcării clauzelor contractuale fără să constate de sine stătător o încălcare

în acest sens.

1

Solicită anularea actului nr. C 029935 din 13 iulie 2015 întocmit de ÎCS „Red

Union Fenosa” SA, a deciziei nr. 0505/40264 din 15 iulie 2015 întocmită de ÎCS „GNF

Furnizare Energie” SRL, obligarea ÎCS „Red Union Fenosa” SA și ÎCS „GNF Furnizare

Energie” SRL să excludă calculul pentru locul de consum ap.13, str. Alexandru Vlahuța

nr.7, mun. Chișinău, NLC 2153275 a sumei recalculate în cuantum de 5523,68 de lei și

reconectarea la rețeaua de alimentare cu energie electrică, încasarea prejudiciului în

sumă de 10000 de lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 29 decembrie 2015 s-a

respins ca nefondată acțiunea la cererea de chemare în judecată depusă de Josu Dumitru

împotriva Întreprinderii cu Capital Străin „Red Union Fenosa” Societate pe Acțiuni și

Întreprinderii cu Capital Străin „Gas Natural Fenosa Furnizare Energie” Societate cu

Răspundere Limitată cu privire la contestarea actului administrativ și repararea

prejudiciului cauzat.

Prima instanță a reținut că, cablul scos din perete de către colaboratorii furnizorului

de energie electrică, chiar dacă făcea parte din sistemul de alimentație cu energie

electrică a apartamentului, era un fir neautorizat și neconectat la echipamentul de

măsurare și care nu înregistra consumul de energie electrică a două odăi din apartament.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 18 mai 2016 s-a respins apelul declarat de

Josu Dumitru și s-a menținut hotărîrea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 29

decembrie 2015.

La data de 07 iulie 2016, Josu Dumitru a depus cerere de recurs împotriva deciziei

Curții de Apel Chișinău din 18 mai 2016 solicitînd admiterea cererii de recurs, casarea

deciziei instanței de apel și hotărîrii primei instanțe cu pronunțarea unei noi hotărîri de

admitere a acțiunii.

În motivarea recursului a invocat motivele de fapt ale pricinii susținînd că,

instanțele inferioare au interpretat în mod eronat legea și au apreciat arbitrar probele.

Menționează că, actul nr. C 029935 din 13 iulie 2015 a fost întocmit de o entitate

– ÎCS „Red Union Fenosa” SA, fără a emite o decizie cu privire la încălcarea clauzelor

contractuale, iar decizia cu privire la stabilirea încălcării clauzelor contractuale a fost

întocmită și semnată de altă persoană juridică – ÎCS „GNF Furnizare Energie” SRL

fără să constate de sine stătător o încălcare în acest sens.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul

Colegiului civil comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

2

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

(4) Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

(5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanță din oficiu

și în toate cazurile.

În conformitate cu art.433 din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care:

a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4);

b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art. 434;

c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare;

d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Conform art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este

termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Completul consideră cererea de recurs ca fiind depusă în termen reieșind din

faptul că decizia recurată datează cu 18 mai 2016 (f.d. 91-97), iar cererea de recurs

fiind depusă la data de 07 iulie 2016 (f.d. 99-104), prin urmare calea de atac a fost

exercitată în termen.

Argumentele invocate în recurs precum că, actul nr. C 029935 din 13 iulie 2015 a

fost întocmit de o entitate – ÎCS „Red Union Fenosa” SA, fără a emite o decizie cu

privire la încălcarea clauzelor contractuale, iar decizia cu privire la stabilirea încălcării

clauzelor contractuale a fost întocmită și semnată de altă persoană juridică – ÎCS

„GNF Furnizare Energie” SRL fără să constate de sine stătător o încălcare în acest

sens, nu pot fi reținute, deoarece ÎCS „GNF Furnizare Energie” SRL s-a reorganizat

prin dezmembrare (separare) de la întreprinderea – ÎCS „Red Union Fenosa” SA, iar

de la prima întreprindere au trecut parțial drepturile și obligațiile la a doua persoană

juridică, fiind o succesiune cu titlu universal, în corespundere cu dispozițiile art. 79

alin. (3) din Codul civil.

Prin urmare, instanțele inferioare au cercetat probele prezentate multiaspectual

fiind examinate prin prisma art. 130 din Codul de procedură civilă, dînd o apreciere

justă acestora.

Astfel, instanța de recurs notează că, recurentul nu a invocat niciun argument

plauzibil în vederea ilegalității deciziei instanței de apel.

În acest sens, completul reamintește prin prisma jurisprudenței CEDO, fosta

Comisie a arătat că “... art. 6 §1 al Convenției, nu impune motivarea în detaliu a unei

3

decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice,

respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca

fiind lipsit de șanse de succes.” (cauza Rebait și alții contra Franței, Comisia

Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Completul concluzionează că, din conținutul cererii de recurs nu rezultă existența

unuia din temeiurile legale de recurs, iar circumstanțele de fapt invocate de recurent în

cererea de recurs nu constituie obiect al recursului, or recursul devoluează exclusiv

circumstanțe de drept a pricinii.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul, că instanțele inferioare au

examinat pricina sub toate aspectele, au verificat și au apreciat corect probele

prezentate, iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute

de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la

concluzia de a considera recursul declarat de Josu Dumitru, în baza art. 433 lit. a) din

Codul de procedură civilă, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a) și art. 440 din Codul de procedură civilă,

completul Colegiului civil comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Josu Dumitru se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Iuliana Oprea

Sveatoslav Moldovan

4