3ra-215/16 — Anularea actului administrativ

Dosarul nr. 3ra-215/16 Prima instanță: judecătoria Rîşcani, mun.Chişinău (jud.L. Lupaşco) Instanța de apel: Curtea de Apel Chişinău (jud. N. Cernat, L. Bulgac, A.Pahopol) ÎNCHEIERE 24 februarie 2016 mun. Chișinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele completului Tatiana Vieru Judecătorii: Valentina Clevadî Oleg Sternioală examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chișinău împotriva deciziei din 10 noiembrie 2015 a Curții de Apel Chişinău, adoptată în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Societatea cu Răspundere Limitată „Cheton Grup” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat mun.

Chișinău cu privire la anularea actului administrativ, c o n s t a t ă: La data de 23 mai 2014, SRL ”Cheton Grup” s-a adresat în instanţa de judecată cu cerere împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chişinău solicitînd anularea parţială a Deciziei nr.14/01/A/9 din 12.03.2014 în partea refuzului pîrîtului de a restitui reclamantului din buget a accizelor pentru perioada fiscală octombrie-decembrie 2013, în sumă de 19809,35 lei și obligarea pîrîtului să emită actul administrativ privind restituirea de la buget a accizelor menţionate supra. În motivarea cererii reclamantul a invocat că SRL ”Cheton Grup” este producător autohton a produselor chimice de gama largă. În activitatea de producere reclamantul foloseşte materie primă ce se importă din alte state şi ulterior este utilizată în procesul tehnologic.

La importul materiei prime necesare în procesul tehnologic întreprinderea achită accize. Menționează reclamantul că conform pct. 5 din Notele la titlul IV al Codului fiscal, personale juridice ce au utilizat mărfurile de la poziţiile tarifare: 270710100, 270720100, 270730100, 270750, 270900100, 271011110 - 271019290, 290110000, 290124100, 290129000, 290211000, 290219, 290220000, 290230000, 290244000, 290290900, 290511000 - 290513000, 290514, 290516, 290519000 - 250549, 2906, 2909, 3302, 321210, 321290, 321290900, 381400900 şi 381700800, în calitate de materie primă pentru producerea şi/sau prelucrarea mărfurilor care nu sînt supuse accizelor dispun de dreptul la restituirea accizelor achitate la importul materiei prime.

Pe parcursul mai multor ani reclamantul a beneficiat de dreptul la restituirea accizelor, depunînd trimestrial organului fiscal cereri în acest sens, care au fost de fiecare dată acceptate fără careva obiecţii. 1 Susține reclamantul că în perioada anului 2013, Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chişinău neîntemeiat şi ilegal a emis decizii prin care a respins cererea reclamantului privind restituirea sumelor accizelor din buget. Indică reclamantul că la data de 05.02.2014, SRL ”Cheton Grup” a depus cerere privind restituirea din buget a accizelor pentru perioada fiscală octombrie-decembrie 2013 în sumă de 267490 lei, în temeiul p. 5 din compartimentul ”Note” din anexa la titlu IV ”Accize” al Codului Fiscal şi Regulamentului privind restituirea accizelor, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 1123 din 28.09.2006.

Prin decizia nr. l4/01/A/9 din 12.03.2014, Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chişinău a dispus restituirea accizelor în suma de 247681 lei, astfel refuzînd restituirea accizelor în suma de 19809,35 lei. Cu această decizie reclamantul nu este de acord, considerînd-o ilegală. Organul fiscal a motivat refuzul prin faptul că o parte din producţia finală a fost comercializată persoanelor fizice în perioada supusă controlului pentru care a fost imposibilă prezentarea documentelor primare, astfel este imposibilă restituirea accizelor în suma de 88869 lei şi în suma de 36640 lei corespunzător.

Consideră că organul fiscal greşit a concluzionat imposibilitatea restituirii accizelor pentru materia primă ce a fost folosită pentru producerea mărfii care a fost comercializată ulterior persoanelor fizice, din motivul că această marfă nu a fost comercializată în baza facturilor fiscale sau facturilor de expediţie, astfel fiind invocată încălcarea pct. 20 din Regulament care prevede că pentru a beneficia de restituirea sumelor accizelor agenţii economici menţionaţi în pct.16 şi 18 din Regulament prezintă IFS teritorial de la locul de deservire (DACM) cererea la care se anexează copiile documentelor primare (facturile fiscale (de expediţie)) şi copiile documentelor ce confirmă achitarea accizelor la buget.

Relatează reclamantul că din conţinutul normei legale enunţate supra nu rezultă obligaţiunea contribuabilului de a prezenta documentele primare în baza cărora a fost realizată producţia finală, ci doar obligaţiunea de a prezenta documentele ce atestă achiziţionarea materiei prime şi producerea mărfurilor nesupuse impunerii cu accize. Astfel, pentru a decide referitor la temeinicia cererii înaintate de SRL ”Cheton Grup” privind restituirea accizelor este necesar de stabilit următoarele: ce acte normative reglementează procedura restituirii accizelor din buget; în care cazuri urmează a fi restituite din buget sumele accizelor anterior achitate de către contribuabil; care este procedura restituirii accizelor şi care documente urmează a fi prezentate la depunerea cererii de restituire a accizelor.

În final invocă reclamantul că nefiind de acord cu decizia nr. 14/01/А/9 din 12.03.2014, a contestat-o la organul ierarhic superior - Inspectoratului Fiscal Principal de Stat, care, prin decizia nr. 85 din 08.05.2014, a respins contestaţia ca neîntemeiată, fapt ce l-a determinat pe reclamant să se adreseze în instanţa de judecată. Prin hotărîrea din 06 mai 2015 a judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău, acţiunea a fost respinsă ca nefondată. Prin decizia din 10 noiembrie 2015 a Curţii de Apel Chişinău, s-a admis apelul depus de SRL ”Cheton Grup”, s-a casat hotărîrea din 06 mai 2015 a judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău și a fost emisă o hotărîre nouă prin care s-a admis acțiunea: s-a anulat parțial decizia IFS mun.

Chișinău nr.14/01/A/9 din 12.03.2014, în partea în care s-a refuzat restituirea din buget întreprinderii SRL ”Cheton Grup” a accizelor în sumă de 19809,35 lei pentru perioada fiscală octombrie-decembrie 2013; s-a obligat IFS mun. Chișinău să emită actul administrativ – decizie privind restituirea din buget întreprinderii 2 SRL ”Cheton Grup” a accizelor în sumă de 19809,35 lei pentru perioada fiscală octombrie-decembrie 2013. La data de 08 decembrie 2015, Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chișinău a declarat recurs împotriva deciziei din 10 noiembrie 2015 a Curţii de Apel Chişinău, solicitînd casarea acesteia, cu pronunţarea unei hotărîri de menținere a hotărîrii instanței de fond. În motivarea recursului a indicat că instanța de apel a aplicat eronat normele dreptului material, procedural și anume prevedrile Codului Fiscal.

Conform art. 434 Cod de procedură civilă, recursul împotriva deciziei se depune în termen de 2 luni de la data comunicării deciziei integrale. Decizia Curtii de Apel Chişinău a fost adoptată la 10 noiembrie 2015, iar IFS mun. Chișinău a declarat recurs la data de 08 decembrie 2015, ceea ce denotă că recursul este declarat în termen. Examinînd temeiurile recursului declarat de IFS mun. Chișinău, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul drept inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăților fundamentale ale omului. Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de IFS mun. Chișinău nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Cod de procedură civilă. Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul recurentului cu soluţia pronunţată de către instanţa de apel, însă nu relevă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reţine că recursul exercitat conform secțiunii II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) şi (4) Cod de procedură civilă. 3 În această ordine de idei, Completul Colegiului precizează că, în contextul normelor procedurale din Secţiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă, din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudenţa sa constantă, rezultînd din prevederile art. 6 § 1 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, că nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995). În circumstanţele menţionate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a recunoaşte recursul declarat de IFS mun.

Chișinău ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție, d i s p u n e : Se recunoaște inadmisibil recursul declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chișinău împotriva deciziei din 10 noiembrie 2015 a Curții de Apel Chişinău. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului Tatiana Vieru Judecătorii Valentina Clevadî Oleg Sternioală 4