3ra-1447/16 — anularea partiala a actului administrativ

dosarul nr. 3ra-1447/16

Prima instanță; Judecătoria Rîșcani mun. Chișinău (jud: Gh. Mîțu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: D. Manole, Șt. Niță, A. Bostan)

Î N C H E I E R E

12 octombrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului Tatiana Vieru

Judecătorii Valentina Clevadî

Oleg Sternioală

examinînd chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de

Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chișinău împotriva deciziei din 05 aprilie 2016 a

Curții de Apel Chișinău,

adoptată în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Firma de

Pproducție și Comerț „Cheton Grup” Societate cu Răspundere Limitată împotriva

Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chișinău privind anularea parțială a actului

administrativ,

c o n s t a t ă :

La 10 iunie 2015, FPC „Cheton Grup” SRL s-a adresat cu cerere de chemare în

judecată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat solicitînd anularea parțială a deciziei

nr. 15/0l/A/9 din 11.03.2015 adoptată de Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chișinău

în partea refuzului restituirii din buget a accizelor pentru perioada fiscală iulie-

decembrie 2014 în sumă de 5198,33 lei și obligarea emiterii actului administrativ -

decizie privind restituirea din buget a accizelor pentru perioada fiscală iulie-

decembrie 2014 în sumă totală de 1139 687 lei.

În motivarea acțiunii s-a indicat că, FPC ”Cheton Grup” SRL este un producător

autohton a produselor chimice de gamă largă, care în activitatea sa de producere

folosește materie primă ce se importă din alte state și ulterior este utilizată în procesul

tehnologic, întreprinderea achită accize.

Menționează reclamantul că, conform pct. 5 din Notele la titlu IV al Codului

Fiscal al RM, persoanele juridice ce au utilizat mărfurile al pozițiile tarifare

270710100, 270720100, 200730100, 270750, 270900100, 271011110 - 271019290,

290110000, 290124100, 290129000, 290211000, 290219, 290220000, 290230000,

290244000, 290290900, 290511000 - 290513000, 290514, 290516, 290519000 -

250549, 2906, 2909, 3302, 321210, 321290, 321290900, 381400900, 381700800 în

calitate de materie primă pentru producerea și/sau prelucrarea mărfurilor care nu sînt

supuse accizelor, dispun de dreptul la restituirea accizelor achitate la importul

materiei prime.

Susține reclamantul că, în perioada mai multor ani FPC „Cheton Grup” SRL a

beneficiat de dreptul dat, depunînd trimestrial cerere organului fiscal, care permanent

a fost acceptată fără careva obiecții, însă cu toate acestea, în perioada anului 2013 IFS

mun. Chișinău a emis decizii, prin care a respins cererile contribuabilului privind

restituirea accizelor din buget.

Afirmă reclamantul că, a depus cerere privind restituirea din buget a accizelor

pentru perioada fiscală iulie - decembrie 2014 în suma de 1139687 lei, în temeiul pct.

5 al compartimentului „Note” din anexa la titlu IV „Accize” al Codului fiscal și

Regulamentului privind restituirea accizelor, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.

1123 din 28.09.2006.

Invocă reclamantul că, la 11.03.2015, Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chișinău

a emis decizia nr. 15/0l/A/9, prin care a dispus restituirea accizelor în suma de

1135489 lei. Astfel, refuzând restituirea accizelor în suma de 4198,33 lei, din motiv

că o parte din producția finală a fost comercializată în perioada supusă controlului

persoanelor fizice pentru care a fost imposibilă prezentarea documentelor primare.

Consideră reclamantul că, organul fiscal eronat a concluzionat imposibilitatea

restituirii accizelor pentru materie primă ce a fost folosită pentru producerea mărfii,

care a fost comercializată ulterior persoanelor fizice, din motivul că această marfă nu

a fost comercializată în baza facturilor fiscale sau a facturilor de expediție, astfel fiind

invocată încălcarea pct. 20 din Regulamentul ce prevede că, pentru a beneficia de

restituirea sumelor accizelor, agenții economici menționați în pct. 16 și pct. 18 din

Regulament prezintă Inspectoratului Fiscal de Stat teritorial de la locul de deservire

(DACM) cerere la care se anexează copiile documentelor primare (facturile fiscale

(de expediție)) și copiile documentelor ce confirmă achitarea accizelor la buget. În

opinia reclamantului, din norma enunțată nu rezultă obligațiunea contribuabilului de a

prezenta documentele ce atestă achiziționarea materiei prime și producerea mărfurilor

nesupuse impunerii cu accize.

Menționează reclamantul că, anterior, pînă la apariția prezentului litigiu, FPC

„Cheton Grup” SRL trimestrial, în perioada a 10 ani, a efectuat în mod absolut

similar procedura restituirii accizelor din buget și de fiecare dată la examinarea

cererii de restituire a accizelor - organul fiscal constată faptul că o parte din producția

finală a fost livrată persoanelor fizice, însă niciodată acest fapt nu a generat refuzul

total sau parțial în restituirea accizelor din buget.

Relevă reclamantul că, nefiind de acord cu decizia Inspectoratului Fiscal de Stat

mun. Chișinău nr. 15/0l/A/9 din 11.03.2015, a contestat-o la organul ierarhic superior

- Inspectoratului Fiscal Principal de Stat. Ca rezultat, la 30.04.2015 de către șeful-

adjunct al Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chișinău a fost emisă decizia nr. 109

din care rezultă respingerea cererii privind anularea actului contestat, copia deciziei

respective fiind adusă la cunoștință FPC „Cheton Grup” SRL la 11.05.2015.

Pe parcursul judecării cauzei, FPC „Cheton Grup” SRL, prin intermediul

avocatului Iurie Alexa, a înaintat o cerere de concretizare a pretențiilor, solicitând

anularea parțială a deciziei nr. 15/01/A/9 din 11.03.2015 adoptată de Inspectoratul

Fiscal de Stat mun. Chișinău în partea refuzului restituirii din buget a accizelor pentru

perioada iulie - decembrie 2014 în sumă de 4198,3 lei și obligarea pârâtului de a

emite actul administrativ - decizie privind restituirea din buget a accizelor pentru

perioada fiscală iulie -decembrie 2014 în suma totală de 1139687 lei.

Prin hotărârea din 04 decembrie 2015 a judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău, s-a

admis parțial acțiunea înaintată de FPC „Cheton Grup” SRL; s-a anulat parțial decizia

nr. 15/0l/A/9 din 11.03.2015 adoptată de Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chișinău și

anume: în partea refuzului restituirii din buget a accizelor pentru perioada fiscală iulie

2

- decembrie 2014 în sumă de 4 198,33 lei și s-a obligat Inspectoratul Fiscal de Stat

mun. Chișinău să emită o decizie suplimentară privind restituirea din buget a

accizelor în beneficiul FPC „Cheton Grup” SRL pentru perioada fiscală iulie -

decembrie 2014 în sumă de 4198,33 lei. În rest, acțiunea s-a respins ca nefondată.

Prin decizia din 05 aprilie 2016 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

depus de IFS mun. Chișinău și s-a menținut hotărîrea primei instanțe.

La data de 26 iulie 2016, Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chișinău a declarat

recurs împotriva deciziei instanței de apel solicitînd casarea hotărîrilor instanțelor

judecătorești cu pronunțarea unei noi hotărîri de respingere a acțiunii.

În motivarea recursului s-a invocat că, hotărîrile instanțelor ierarhic inferioare

sunt ilegale, neîntemeiate și pasibile de a fi casate, deoarece au interpretat eronat

legea.

În conformitate cu art. 434 Cod de procedură civilă, recursul împotriva deciziei

se depune în termen de 2 luni de la data comunicării deciziei integrale.

Decizia Curții de Apel Chișinău a fost adoptată la 05 aprilie 2016 și expediată

participanților la proces în baza scrisorii de însoțire datate cu 11 mai 2016 (f.d. 104).

Recursul declarat la data de 26 iulie 2016 se consideră a fi declarat în termen,

deoarece la materialele pricinii este anexată confirmarea – ștampila de intrare a

organului fiscal, care atestă că recurentul a recepționat decizia contestată la data de

27 mai 2016. (f.d. 111)

Examinînd temeiurile recursului declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat mun.

Chișinău, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat

mun. Chișinău, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4)

Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul acestora

la soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie temei de casare

a deciziei recurate.

3

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, Completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă, din

recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de

apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultînd din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate

de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebait și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,

nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

recunoaște recursul declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chișinău ca fiind

inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat mun.

Chișinău împotriva deciziei din 05 aprilie 2016 a Curții de Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului Tatiana Vieru

Judecătorii Valentina Clevadî

Oleg Sternioală

4