3ra-175/16 — Încasarea plăţilor salariale

prima instanţă: N. Mazur nr. 3ra-175/16 instanţa de apel: M. Ciugureanu, B. Bîrca, E. Clim ÎNCHEIERE 17 februarie 2016 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Galina Stratulat Ion Druţă examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Consiliul mun. Chişinău în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Leonid Cebotari împotriva Consiliului mun. Chişinău cu privire la încasarea plăţilor salariale împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 30 septembrie 2015 prin care a fost respins apelul declarat de Consiliul mun. Chişinău şi menţinută hotărârea Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 01 septembrie 2014, prin care a fost admisă acţiunea parţial constată: La 06 august 2013, Leonid Cebotari a depus cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului mun. Chişinău cu privire la încasarea plăţilor salariale. În motivarea acţiunii a invocat că la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 48 din 22 martie 2012, dânsul deţinea funcţia de specialist principal al secţiei atribuire şi documentare funciară din cadrul Direcţiei Generale Arhitectură Urbanism şi Relaţii Funciare a Consiliului mun. Chişinău. Susţine că anterior intrării în vigoare a Legii nr. 48 din 22 martie 2012, cât şi după intrarea în vigoare a acesteia, primea un salariu lunar conform sistemului de salarizare vechi.

Menţionează că potrivit art. 6 şi anexei nr. 1 din Legea menţionată, dânsul urma să primească un salariu lunar în mărime de 3150 lei şi un spor pentru gradul de calificare ce constituie 200 lei la salariul lunar, potrivit anexei nr. 4. Afirmă că pentru recalcularea salariului, împreună cu colegii de serviciu, s-au adresat de nenumărate ori angajatorului, dar fără careva rezultate. Indică că prin scrisoarea din 25 aprilie 2013, nr. Col-582/13, Inspecţia Muncii a constatat încălcările admise de către angajator cu obligarea acestuia de a majora salariul de funcţie al funcţionarilor publici în termen de 10 zile.

Remarcă că o constatare similară a fost făcută şi de Confederaţia Naţională a Sindicatelor din RM, prin răspunsul nr. 04-17/344 din 08 aprilie 2013. 1 Menţionează că deşi pârâtul a fost obligat să efectueze recalcularea salariului, pentru perioada de 01 aprilie 2012 – 08 iulie 2013, dânsul a primit un salariu total în mărime de 28753,81 lei, cu toate că potrivit prevederilor din Legea nr. 48 din 22 martie 2012, trebuia să primească suma totală de 50250 lei, prin urmare, diferenţa constituie suma de 21496,19 lei. Relatează că la 08 iulie 2013, prin Ordinul nr. 37 a fost admisă demisia sa, în temeiul art. 65 din Legea nr. 158 din 04 iulie 2008, urmând a-i fi efectuate achitările pe deplin a plăţilor salariale, conform gradelor şi treptelor de salarizare corespunzătoare funcţiei deţinute, fapt care însă nu a avut loc nici până în prezent.

Îşi întemeiază pretenţiile în baza dispoziţiilor art. 135, 330 Codul muncii, din Legea nr. 48 din 22 martie 2012, Legea nr. 158 din 04 iulie 2008, art. 166, 167 CPC. Solicită admiterea acţiunii, încasarea salariului pentru perioada de 01 aprilie 2012 – 08 iulie 2013 în mărime de 21496,19 lei, penalităţii pentru reţinerea salariului în mărime de 3773,79 lei, repararea prejudiciului moral în mărime de 10000 lei, precum şi încasarea cheltuielilor de judecată. Prin cererea de concretizare a cerinţelor, Leonid Cebotari a solicitat încasarea salariului recalculat în mărime de 6328,06 lei, penalităţii pentru întreţinerea salariului în mărime de 3773,79 lei, repararea prejudiciului moral în mărime de 10000 lei, precum şi încasarea cheltuielilor de judecată în mărime de 4000 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 01 septembrie 2014 a fost admisă parţial acţiunea, încasat de la Consiliul mun. Chişinău în beneficiul lui Leonid Cebotari suma de 8903 lei, cu titlu de compensare pentru neachitarea în termen a plăţilor salariale, 1000 lei cu titlu de prejudiciu moral şi 3000 lei pentru asistenţă juridică. În rest, a fost respinsă acţiunea. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 30 septembrie 2015 a fost respins apelul declarat de Consiliul mun. Chişinău şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 18 decembrie 2015, prin intermediul Oficiului Poştal, Consiliul mun. Chişinău a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei recurate şi a hotărârii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărâri de respingere integrală a acţiunii.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată, considerând-o ilegală şi neîntemeiată. Susţine că instanţa de judecată nu a luat în consideraţie faptul că Leonid Cebotari, în anul 2010, a fost angajat în calitate de specialist principal pe perioada concediului de maternitate a Olgăi Difterenco, iar în urma cererii de eliberarea a acesteia, intimatul a fost angajat în funcţia de specialist principal permanent. Menţionează că potrivit deciziei Consiliului mun. Chişinău n. 4/10 din 30 aprilie 2013, Leonid Cebotari urma să activeze în cadrul secţiei relaţii funciare, sector necomercial în funcţia de specialist. Relatează că potrivit anexei nr. 1 la ordinul nr. 28 din 27 mai 2013 „Cu privire la salarizarea de funcţie ale angajaţilor Direcţiei Generale Arhitectură Urbanism şi Relaţii Funciare a Consiliului mun.

Chişinău”, a fost efectuat calculul 2 mijloacelor financiare pentru implementarea Legii salarizării funcţionarilor publici, pentru fiecare funcţionar public în parte. Indică că Direcţia Generală Arhitectură Urbanism şi Relaţii Funciare a Consiliului mun. Chişinău a efectuat recalculul pentru perioada de lucru 01 aprilie 2012 – 31 decembrie 2012, care constituie suma de 10473,22 lei, iar pentru perioada 01 ianuarie 2013 – 08 iulie 2013 – 7620,17 lei. Menţionează că suma totală a recalcului pentru perioadele menţionate constituie 18093,39 lei, dintre care au fost reţinute impozitele, conform legislaţiei în vigoare, în mărime de 2932,03 lei.

Astfel, în urma reţinerilor, suma spre achitare a recalculului a constituit 15161,36 lei, care a fost achitată conform ordinului de plată nr. 614 din 26 noiembrie 2013. Mai indică că potrivit ordinului nr. 37 din 08 iulie 2013, Leonid Cebotari a demisionat, fiindu-i achitată o indemnizaţie unică în proporţie de 15 % la sută din salariul de funcţie deţinut pentru fiecare an de activitate în serviciul public. Consideră că instanţa de apel nu a luat în consideraţie prevederile art. 332 Codul muncii. Menţionează că prin cererea nr. 332 din 24 iunie 2013, adresată Direcţiei Generale Arhitectură Urbanism şi Relaţii Funciare a Consiliului mun. Chişinău, intimatul a solicitat reclacului salariului de funcţie şi achitarea indemnizaţiei în proporţie de 15 %. Prin urmare, consideră că intimatul nu a respectat procedura amiabilă de reparare a prejudiciului material şi prejudiciului moral, fapt ce generează respingerea respectivei cerinţe ca fiind neîntemeiată.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în adresa părţilor la 09 octombrie 2015, fapt confirmat prin scrisoarea de însoţire (f. d. 128), careva date despre recepţionarea acesteia de către recurent, la materialele dosarului, lipsesc. Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 21 decembrie 2015 în termenul legal. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către 3 instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Consiliul mun. Chişinău, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie relevă că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Consiliul mun.

Chişinău, asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Consiliul mun. Chişinău ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Consiliul mun. Chişinău se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Galina Stratulat Ion Druţă 4