3ra-1282/17 — restabilirea in functie

dosarul nr. 3ra-1282/17

prima instanță: Judecătoria Chișinău (sediul Centru)

Judecător: Sv. Tizu

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: N. Vascan, E. Fistican, V. Clima

Î N C H E I E R E

29 noiembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Ion Druță

Tamara Chișca-Doneva

examinând admisibilitatea recursului declarat de Direcția generală locativ –

comunală a Consiliului municipal Chișinău,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Stoicev Dumitru

împotriva Direcției generale locativ-comunale și amenajare a Consiliului municipal

Chișinău cu privire la anularea ordinului, restabilirea în funcție, încasarea salariului

pentru absența forțată de la locul de muncă,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 17 mai 2017, prin care a fost

respins apelul declarat de către Direcția generală locativ-comunală și amenajare a

Consiliului municipal Chișinău și menținută hotărârea Judecătoriei Chișinău (sediul

Centru) din 30 ianuarie 2017, prin care acțiunea a fost admisă,

c o n s t a t ă :

La 28 ianuarie 2015, Stoicev Dumitru a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Direcției generale locativ-comunale și amenajare a Consiliului municipal

Chișinău (în continuare DGLCA a Consiliului mun. Chișinău) cu privire la anularea

ordinului, restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru absența forțată de la locul

de muncă și repararea prejudiciului moral.

În motivarea cererii de chemare în judecată reclamantul a invocat că în

corespundere cu hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 29 decembrie

2014, a fost repus în funcția de șef al secției asistență locativă și imobiliară a DGLCA

a Consiliului mun. Chișinău, care urma a fi executată imediat de ultima.

Menționează Stoicev Dumitru că, prin ordinul DGLCA a Consiliului mun.

Chișinău nr. 276-c din 31 decembrie 2014, a fost anulat ordinul nr. 12/221-c din 07

decembrie 2012 ,,Cu privire la destituirea din funcția de șef al secției asistență

locativă și imobiliară a Direcției generale locativ-comunale și amenajare a Consiliului

mun. Chișinău”.

Iar, prin ordinul DGLCA a Consiliului mun. Chișinău nr.277-c din 31

decembrie 2014, a fost repus în funcția de șef al serviciului locațiune a fondului

1

locativ municipal, prin care a fost substituită în 2013 fosta funcție de șeful secției

asistență locativă și imobiliară.

A mai indicat Stoicev Dumitru că la 31 decembrie 2014, prin ordinul DGLCA

a Consiliului mun. Chișinău nr. 280-c, a fost concediat din funcția de șef al

serviciului locațiune a fondului locativ mun. Chișinău de la 31 decembrie 2014,

conform art. 86 alin. (l) lit. h) Codul Muncii.

Consideră reclamantul că, ordinul DGLC a Consiliului mun. Chișinău nr. 280-c

din 31 decembrie 2014 ,,Cu privire la concedierea din funcție a dlui Stoicev Dumitru”

din funcția de șef al Serviciului locațiune a fondului locativ municipal al DGLCA de

la 31 decembrie 2014 emis în temeiul art. 86 alin. (1) lit. h) Codul muncii este ilegal,

nefondat și lipsit de suport juridic.

Solicită anularea ordinului nr. 280-c din 31 decembrie 2014 ,,Cu privire la

concedierea din funcție a lui Stoicev Dumitru”, restabilirea în funcția de șef al

serviciului locațiune a fondului locativ municipal a DGLCA a Consiliului mun.

Chișinău începând cu 31 decembrie 2014 până la 30 ianuarie 2017 inclusiv, încasarea

de la Direcția generală locativ-comunală și amenajare a Consiliului mun. Chișinău a

salariului pentru absența forțată de la locul de muncă în mărime nu mai mică decât

salariul mediu lunar, cheltuielilor suplimentare legate de contestarea concedierii din

serviciu, (de consultarea specialiștilor, cheltuielilor de judecată, inclusiv și de

asistență juridică în sumă totală de 1 000 euro), precum și repararea prejudiciului

moral în mărime de 90 000 lei.

Prin încheierea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 17 iunie 2015,

menținută prin decizia Curții de Apel Chișinău din 24 septembrie 2015, s-a admis

renunțul reclamantului Stoicev Dumitru la acțiune, în partea ce ține de compensarea

cheltuielilor suplimentare legate de contestarea concedierii din serviciu (consultarea

specialiștilor, cheltuielile de judecată, asistență juridică, etc.) în sumă de 1 000 euro.

Procesul civil în prezenta cauză civilă, în partea ce ține de compensarea cheltuielilor

suplimentare legate de contestarea concedierii din serviciu (consultarea specialiștilor,

cheltuielile de judecată, asistență juridică, etc.) în sumă de 1 000 euro, a fost încetat.

S-a menționat că nu se admite o nouă adresare în judecată cu privire la același obiect

și pe aceleași temeiuri (f.d. 91, 94-95, 111-114, vol.I).

Ulterior, Judecătoria Centru, mun. Chișinău, prin încheierea din 27 septembrie

2016, a dispus admiterea renunțului lui Stoicev Dumitru la acțiune, în partea ce ține

de încasarea prejudiciului moral (f.d. 179-180, vol.I).

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău (sediul Centru) din 30 ianuarie 2017, a

fost admisă cererea de chemare în judecată depusă de către Stoicev Dumitru. S-a

anulat ordinul nr. 280-c din 31 decembrie 2014 ,,Cu privire la concedierea din funcție

a dlui Stoicev Dumitru” și s-a repus Stoicev Dumitru în funcția de șef al secției

asistență locativă și imobiliară a DGLCA a Consiliului mun. Chișinău începând cu 31

decembrie 2014 până la 30 ianuarie 2017 inclusiv. S-a încasat din contul Consiliului

mun. Chișinău în beneficiul lui Stoicev Dumitru, despăgubirea pentru întreaga

perioadă de absență forțată de la muncă în mărime nu mai mică decât salariul mediu

lunar (f.d. 222-225, vol.I).

Curtea de Apel Chișinău prin decizia din 17 mai 2017 a respins apelul declarat

de Direcția generală locativ-comunală și amenajare a Consiliului mun. Chișinău și a

2

menținut hotărârea Judecătoriei Chișinău (sediul Centru) din 30 ianuarie 2017 (f.d.

241-248, vol. I).

La 15 septembrie 2017, DGLCA a Consiliului mun. Chișinău a declarat recurs

împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei

instanței de apel și hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri prin care

cererea de chemare în judecată să fie respinsă.

În motivarea recursului a indicat că instanța a interpretat în mod eronat legea și

a lăsat fără apreciere faptul că angajarea intimatului a avut loc din momentul intrării

în vigoare a hotărârii Judecătoriei Centru, mun. Chișinău, la fel și plățile salariale au

fost efectuate, iar omisiunea de a emite ordinul de restabilire în funcție imediată se

pune pe seama secției cadre.

DGLCA a Consiliului mun. Chișinău consideră că, Stoicev Dumitru urma să

intenteze un proces separat, privind obligarea administrației DGLCA a Consiliului

mun. Chișinău, precum și sancționarea disciplinară a factorilor de decizie care nu au

purces la emiterea imediată a ordinului de restabilire în funcție, în temeiul hotărârii

judecătorești.

Menționează recurentul că argumentul instanței de apel , precum că ordinul de

restabilire în funcție nu a fost emis la timp, nu poate constitui un motiv de bază

pentru a-l repune pe Stoicev Dumitru, care a lipsit nemotivat de la locul de muncă, în

ziua în care hotărârea a intrat în vigoare.

În conformitate cu art. 434 CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la

data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de

decădere și nu poate fi restabilit.

După cum denotă din actele cauzei copia deciziei integrale a instanței de apel

din 17 mai 2017, a fost expediată participanților la proces la 13 iulie 2017, sub nr.

11750, fapt reflectat în scrisoarea de expediere, însă la materialele cauzei careva

dovezi în vederea recepționării copiei deciziei lipsesc (f.d.250, vol. I).

În consecință, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recurentul DGLCA a

Consiliului mun. Chișinău s-a conformat prevederilor legale și a declarat recursul la

15 septembrie 2017, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 17 mai 2017, în

termen.

La 12 octombrie 2017, în adresa intimatului a fost expediată copia recursului

declarat de DGLCA a Consiliului mun. Chișinău cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii obligatorii a referinței.

Iar, la 19 octombrie 2017, intimatul Stoicev Dumitru a depus referință asupra

recursului declarat de DGLCA a Consiliului mun. Chișinău invocând temeinicia

deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe, solicitând de a fi respins

recursul.

Examinând temeiurile recursului declarat de DGLCA a Consiliului mun.

Chișinău în raport cu materialele cauzei civile, completul Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul

DGLCA a Consiliului mun. Chișinău urmează a fi declarat inadmisibil.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

3

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de DGLCA a Consiliului mun.

Chișinău nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod

de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă, din

recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de

apreciere a probelor.

În acest sens, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție ține să menționeze că, conform jurisprudenței CEDO,

recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației

prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod

4

direct starea de lucruri (cauza Asito vs Republica Moldova, 10 iulie 2001, Meyer vs

Germania, 22 martie 2016), însă motivele recursului, invocate în speță, sunt similare

celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de DGLCA a Consiliului mun. Chișinău.

În conformitate cu art. art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Direcția generală locativ – comunală a Consiliului

municipal Chișinău, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Ion Druță

Tamara Chișca-Doneva

5