3ra-503/22 — repararea prejudiciului material si moral, compensarea cheltuielilor de judecată

3ra-503/22 — repararea prejudiciului material si moral, compensarea cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 3ra-503/22

2-17211881-01-3ra-05052022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (jud. V. Sîrbu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Bostan, Gr. Dașchevici, Gh. Mîra)

Î N C H E I E R E

24 august 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

Judecătorii Victor Burduh

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului depus de Dumitru Stoicev, reprezentat de

avocatul Valeriu Gâscă,

în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă de

Dumitru Stoicev împotriva Direcției Generale Locativ-Comunale și Amenajare a

Consiliului municipal Chișinău cu privire la repararea prejudiciului material și moral

pentru perioada lipsei forțate de la serviciu în urma concedierii ilegale,

împotriva deciziei din 8 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău,

constată:

La 17 noiembrie 2017, Dumitru Stoicev a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Direcției Generale Locativ – Comunală și Amenajare a Consiliului municipal

Chișinău cu privire la repararea prejudiciului material, prejudiciului moral pentru

perioada lipsei forțate de la serviciu în urma concedierii din data de 7 decembrie 2012

și din data de 31 decembrie 2014 și încasarea cheltuielilor pentru serviciile de asistență

juridică.

În motivarea cererii de chemare în judecată a indicat că, conform hotărârii din 29

decembrie 2014 a Judecătoriei Centru, în vigoare prin decizia din 20 mai 2015 a Curții

de Apel Chișinău și ulterior menținută integral conform deciziei din 24 februarie 2016

a Curții Supreme de Justiție, a fost repus în funcție în cadrul Direcției Generale Locativ-

Comunale și Amenajare a Consiliului municipal Chișinău cu încasarea salariului mediu

pentru absența forțată din serviciu.

Conform documentului executoriu nr. 3-89/2014 din 29 decembrie 2014 emis de

executorul judecătoresc, Dumitru Manole, hotărârea din 29 decembrie 2014 a

Judecătoriei Centru a fost parțial executată de către pârât abia în anul 2016 în două rate,

adică cu o mare întârziere/reținere nejustificată de peste 22 de luni calendaristice.

1

Astfel, ca urmare a restabilirii lui în funcție la 29 decembrie 2014, Direcția Generală

Locativ – Comunală și Amenajare a Consiliului municipal Chișinău a achitat

reclamantului prin intermediul executorului judecătoresc, Manole Dumitru în total suma

de 111 825 de lei, în două tranșe și anume: la 11 octombrie 2016- suma de 21800 de lei,

prin ordinul de eliberare a numerarului nr. 98729 din 12 octombrie 2016 și la 1

noiembrie 2016 - suma de 90025 lei prin ordinul de eliberare a numerarului nr. 15298

din 1 noiembrie 2016.

Din suma invocată supra, cota de 111 005 de lei a fost acordată în calitate de salariu

restant, iar cota de 820 de lei a fost atribuită la cheltuielile de executare avansate de

Dumitru Stoicev la contul executorului judecătoresc menționat.

Reieșind din cele invocate mai sus, consideră că el este în drept să solicite

compensarea efectivă și integrală a prejudiciului material cauzat, ca urmare a lezării

drepturilor sale în urma destituirii ilicite din 2012, prin încasarea de la Direcția Generală

Locativ – Comunală și Amenajare a Consiliului municipal Chișinău a respectivelor

sume ce i se cuvin legitim, după cum urmează: primele periodice, ajutoarele materiale

anuale acordate salariaților din cadrul Direcției Generale Locativ – Comunale și

Amenajare a Consiliului municipal Chișinău, de care a fost totalmente privat ilegal în

mărime totală de 25 955 lei.

Conform informației scrise prezentate de contabilul Direcției Generale Locativ –

Comunale și Amenajare a Consiliului municipal Chișinău, în perioada absenței forțate

de la locul de muncă din 7 decembrie 2012 - 29 decembrie 2014, reclamantul urma să

primească salariu de funcție, grad de calificare, primă pentru ziua profesională, primă

de Paști, primă de hramul orașului Chișinău, primă de Crăciun, ajutor material anual în

sumă de 136960 de lei.

Însă, în luna octombrie 2016, Direcția Generală Locativ – Comunală și Amenajare

a Consiliului municipal Chișinău i-a achitat doar suma micșorată în mărime de 111 005

lei, diferența constituind suma de 25 955 lei, ce cuprinde la concret primele și ajutoarele

materiale anuale pentru anii 2013 și 2014.

Reclamantul a opinat că, în salariul ce nu a fost primit de către el pe întreaga perioadă

de absență forțată de la locul de muncă în urma concedierii ilegale, urmează a fi incluse

primele și ajutoarele materiale anuale ce se achită în mod obișnuit salariaților din cadrul

Direcției Generale Locativ – Comunale și Amenajare a Consiliului municipal Chișinău

și pe care acesta le-ar fi primit, dacă nu ar fi fost concediat nelegitim din funcție.

În perioada cât a absentat forțat de la locul de muncă/serviciu în urma destituirii

ilegale, dar și după restabilirea lui în funcție, nu i-a fost achitat salariul și plătite primele

sus-indicate.

Potrivit art. 142 alin. (1) lit. b) din Codul muncii, salariul se plătește periodic,

nemijlocit salariatului sau persoanei împuternicite de acesta, la locul de muncă al

salariatului, în zilele de lucru stabilite în contractul colectiv sau individual de muncă,

dar nu mai rar decât o dată pe lună pentru salariații remunerați în baza salariilor lunare

ale funcției. Dacă se atestă o restanță la plata salarială, atunci conform art. 330 alin. (2)

din Codul muncii (în redacția precedentă până la data de 18 august 2017) angajatorului

i se aplică o penalitate în valoare de 0,1 % pentru fiecare zi de întârziere din suma

neplătită în termen.

2

Conform art. 330 alin. (2) din Codul muncii (în redacția Legii nr. 155/2017) cu

începere de la 18 august 2017, angajatorului i se aplică o penalitate în valoare de 0.3 %

pentru fiecare zi de întârziere din suma neplătită în termen (adică mărimea penalității a

fost majorată prin lege.

În urma efectuării calculelor de rigoare raportate la sumele salariului restant și a

primelor ce i se cuvin reclamantului, suma penalităților (0, 1%) acumulate până la data

de 18 august 2017 în beneficiul acestuia constituie suma 145544,16 de lei, iar suma

penalităților (0, 3%) acumulate după data de 18 august 2017 în beneficiul acestuia

constituie suma de 5762,01 de lei.

De asemenea, reclamantul a susținut că pârâta urmează să achite, conform art. 585

și art. 619 din Codul Civil, suma dobânzilor de întârziere, ce constituie 80243,77 de lei

pentru achitarea întârziată a salariului.

Compensația pentru prejudiciul cauzat de evoluția indicelui prețurilor de consum

pentru restanțele salariale, în conformitate cu prevederile art. 145 din Codul muncii, se

efectuează prin indexarea obligatorie și în mărime deplină a sumei salariului calculat

dacă reținerea acestuia a constituit cel puțin o lună calendaristică de la data stabilită

pentru achitarea salariului lunar. Compensarea în cauză se efectuează separat pentru

fiecare lună, prin majorarea salariului în conformitate cu coeficientul inflației calculat

în modul stabilit. Respectiv, suma compensării prejudiciului cauzat ca urmare a evoluției

indicelui prețurilor de consum (inflației) constituie suma de 32357,59 delei.

Conform art. 90 alin. (2) lit. b) din Codul muncii, în cazul restabilirii la locul de

muncă a salariatului eliberat nelegitim din serviciu, angajatorul este obligat să-i repare

suplimentar (în afară de plata obligatorie a unei despăgubiri pentru întreaga perioadă de

absență forțată de la muncă) - compensarea cheltuielilor suplimentare legate de

contestarea eliberării din serviciu (consultarea specialiștilor, cheltuielile de judecată

etc.).

Astfel, cheltuielile suplimentare legate de contestarea destituirii ilegale din funcție

prin ordinul nr. 12/221-c din 7 decembrie 2012 al Direcției Generale Locativ –

Comunale și Amenajare a Consiliului municipal Chișinău suportate de către reclamant

pentru întreaga perioadă de absență forțată de la serviciu, începând cu 7 decembrie 2012

până la 29 decembrie 2014 constau din consultarea pe parcursul anilor 2012 - 2014 a

specialiștilor în materia dreptului constituțional, administrativ, de muncă, civil, locativ

și procesual; asistența calitativă, sistematică și costisitoare pe parcursul anilor 2012-

2014 a avocațlor, juriștilor, psihologului, medicului etc.; perfectarea a circa 300 de acte

juridice necesare pentru fundamentarea ilegaltății concedierii din funcție și

argumentarea necesității restabilirii în funcție (cereri de chemare în judecată, referințe,

anexe la cereri, solicitări scrise, petiții, calcule, explicații etc.). Reieșind din

considerentele legale invocate supra mărimea compensării cheltuielilor suplimentare

legate de contestarea eliberării din serviciu constituie suma de 50000 lei.

În speță, suma cheltuielilor pentru serviciile juridice legate de contestarea

concedierii ilegale din funcție suportate de reclamant se confirmă prin următoarele acte:

factura seria xxx nr. xxxxx din 16 noiembrie 2016; ordinul de încasare a numerarului nr.

xxxx din 17 noiembrie 2016.

3

Cu privire la cea de a doua concediere a reclamantului, a invocat că potrivit hotărârii

din 30 ianuarie 2017 a Judecătoriei Chișinău, menținută prin decizia din 17 mai 2017 a

Curții de Apel Chișinău, a fost repus în serviciu în cadrul Direcției Generale Locativ –

Comunale și Amenajare a Consiliului municipal Chișinău, după a doua concediere

ilegală prin ordinul nr. 280-c din 31 decembrie 2014, cu încasarea salariului pentru

absența forțată de la serviciu.

În aceste condiții, Dumitru Stoicev a menționat că, este în drept să fie compensat

efectiv și în mod deplin prejudiciul material și moral cauzat, ca urmare a lezării

drepturilor sale, prin încasarea de la pârât a următoarelor sume: penalități de întârziere,

în vigoare până la 18 august 2017, constituie suma de 73 365,59 de lei, iar începând cu

data de 18 august 2017, suma de 28 136,28 de lei, iar suma dobânzilor de întârziere

constituie 45 929,53 de lei calculată conform anexei nr. 8 la prezenta cerere. Calculul

compensării pierderilor pentru neachitarea la timp a salariului se regăsește în Anexa nr.9

la prezenta cerere și constituie suma de 17 252,03 de lei.

Iar, cheltuielile suplimentare legate de contestarea destituirii ilegale din funcție prin

ordinul nr. 280-c din 31 decembrie 2014 al Direcției Generale Locativ – Comunale și

Amenajare a Consiliului municipal Chișinău, începând cu 31 decembrie 2014 până la

30 ianuarie 2017 inclusiv, constituie suma de 50000 lei.

A menționat că Direcția Generală Locativ – Comunală și Amenajare a Consiliului

municipal Chișinău, ca autoritate publică locală și persoană juridică, este deplin și unica

vinovată de destituirea lui din funcția publică și respectiv poartă răspundere juridică,

inclusiv privitor la repararea prejudiciului moral cauzat, în condițiile legii, pentru

acțiunile sale ilegale, abuzive și samavolnice. Vinovăția și ilegalitatea acțiunilor abuzive

și samavolnice ale Direcției Generale Locativ – Comunale și Amenajare a Consiliului

municipal Chișinău privitor la concedierea nelegitimă a reclamantului de două ori, adică

în anul 2012 și repetat în anul 2014 din funcția publică deținută, sunt constatate prin

hotărârile irevocabile ale instanțelor de judecată implicate în soluționarea litigiilor de

muncă menționate pe parcursul anilor 2013 - 2017

În conformitate cu prevederile art. 5 lit. k) și r) din Codul muncii, asigurarea

dreptului salariatului la apărarea onoarei, demnității și reputației profesionale în

perioada activității de muncă, obligativitatea reparării integrale de către angajator a

prejudiciului material cauzat salariatului în legătură cu îndeplinirea obligațiilor de

muncă, sunt principii de bază al reglementării raporturilor de serviciu și a altor raporturi

legate nemijlocit de acestea, ce reiese din normele dreptului internațional și din cele ale

Constituției.

În urma acțiunilor ilegale ale pârâtului, reclamantului, cât și familiei lui au fost

cauzate prejudicii morale manifestate prin suferințe psihice și morale neîntrerupte timp

de peste 4 ani la rând, extrem de grave și cu un impact negativ asupra stării moral

psihologice și a sănătății, reputației și demnității sale ca funcționar public. Suferințele

psihice și morale ale reclamantului se atestă prin următoarele dovezi: răspunsul nr.

xxxxx din 23 noiembrie 2012 al Direcției Sănătății din mun. Chișinău, extras din fișa

medicală nr. xxxxx din 19 aprilie 2013, prescripția din 31 martie 2014 al Centrului

medical ,,Excellence”, prescripția din 8 aprilie 2014 al Centrului medical ,,Excellence”,

concluziile ,,MedLabTeh” SRL, trimiterea-extras din 23 mai 2014 a Spitalului Clinic

4

,,Sfînta Treime”, rețeta din 19 iunie 2014 a Centrului consultativ diagnostic, ecografia

din Spitalul Clinic ,,Sfînta Treime” din 3 decembrie 2014, trimiterea-extras din 5

decembrie 2014 a Spitalului Clinic ,,Sfînta Treime”, concluzia din 25 noiembrie 2016 a

Centrului de neurologie și imagistică medicală etc.

Reieșind din cerințele art. 332 alin. (1) din Codului muncii, la 6 noiembrie 2017, a

depus cererea prealabilă privind repararea benevolă de către pârâtă a prejudiciului

material și moral pentru perioada lipsei forțate a acestuia de la serviciu, însă răspuns nu

a primit.

Reclamantul a solicitat încasarea de la Direcția Generală Locativ – Comunală și

Amenajare a Consiliului municipal Chișinău a restanței la plățile salariale (prime,

indemnizații) în sumă de 25 955 lei, penalități de întârziere (0,1%) pentru perioada 31

decembrie 2012 – 18 august 2017 în sumă de 145 544,16 de lei, pentru perioada 18

august 2017 – 31 octombrie 2017 (0,3%) în sumă de 5 9 762,01de lei, pentru perioada

31 octombrie 2017 - 13 noiembrie 2018 (0,3%) în sumă de 29 432,97 de lei, pentru

perioada 13 decembrie 2018 - 25 februarie 2020 (0,3%) în sumă de 36 518,69 lei, pentru

perioada 1 februarie 2015 – 18 august 2017 (1%) în sumă de 73 365,59 de lei pentru

perioada 18 august 2017 – 31 octombrie 2017(0,3%) în sumă de 28 136,28 de lei, pentru

perioada 31 octombrie 2017 - 30 octombrie 2018 (0,3%) în sumă de 153 575,60 de lei,

dobânzii de întârziere pentru perioada 1 ianuarie 2013 - 31 octombrie 2017 în sumă de

80 243,77 de lei, pentru perioada 31 octombrie 2017 - 13 noiembrie 2018 în sumă de 4

178,40 de lei, pentru perioada 13 noiembrie 2018 - 25 februarie 2020 în sumă de

5194,91 de lei, pentru perioada 1 ianuarie 2013 – 31 octombrie 2017 în sumă de 45

929,53 de lei, pentru perioadă 31 octombrie 2017 – 30 octombrie 2018 în sumă de 21

804,51 de lei, a plății prejudiciului cauzat de evoluția indicelui prețurilor de consum

(rata inflației) pentru perioada 1 ianuarie 2013 - 31 octombrie 2017 în sumă de 32 357,59

de lei, pentru perioada 31 octombrie 2017 – 13 noiembrie 2018 în sumă de 796,23 de

lei, pentru perioada 13 noiembrie 2018 - 25 februarie 2020 în sumă de 2 508,48 de lei,

pentru perioada 31 octombrie 2017 – 30 octombrie 2018 în sumă de 406 033 lei,

compensarea cheltuielilor suplimentare în sumă de 50000 pentru prima concediere și

50000 de lei pentru a doua concediere și repararea prejudiciului moral în sumă totală de

200000 de lei.

Prin hotărârea din 10 februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, s-a

respins cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.

Invocând ilegalitatea hotărârii instanței de fond, la 5 martie 2021, Dumitru Stoicev

a depus apel, care ulterior, la 9 aprilie 2021, a fost completat cu motivare împotriva

hotărârii din 10 februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani.

Prin decizia din 8 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins cererea

depusă de Dumitru Stoicev și s-a menținut hotărârea din 10 februarie 2021 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Râșcani.

La 22 februarie 2022, Dumitru Stoicev, reprezentat de avocatul Valeriu Gâscă, a

depus cerere de recurs, care ulterior, la 16 mai 2022, a fost completat cu motivare

împotriva deciziei din 8 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea

actelor judecătorești ale instanțelor ierarhic inferioare, cu emiterea unei decizii cu

privire la admiterea cererii de chemare în judecată (f.d.153, 158-163).

5

În argumentarea cererii de recurs, cu reiterarea motivelor de fapt și de drept

recurentul a invocat că nu este de acord cu actele judecătorești contestate, deoarece

instanțele ierarhic inferioare la adoptarea acestora nu au constatat și elucidat pe deplin

circumstanțele care au importanță pentru soluționarea cauzei, au aplicat eronat normele

de drept material și procedural.

Conform art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de contencios

administrativ inițiate pînă la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor examina în

continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform prevederilor prezentului

cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în contenciosul administrativ se

va face conform prevederilor în vigoare pînă la intrarea în vigoare a prezentului cod.

Prevederile prezentului alineat se vor aplica corespunzător pentru procedurile de apel,

de recurs și de contestare cu recurs a încheierilor judecătorești.

Din sensul normei de drept enunțate, urmează că legiuitorul a optat pentru principiul

aplicării imediate a noilor reglementări procedurale. Respectiv, procedura de contencios

administrativ în prezenta speță în partea procedurală urmează a fi examinată prin prisma

dispozițiilor Codului administrativ, aprobat prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018, iar în

partea materială urmează a fi aplicate prevederile legale în vigoare la momentul emiterii

actului administrativ contestat, și anume a Legii contenciosului administrativ nr. 793 din

10 februarie 2000 (abrogată la 01 aprilie 2019). Or, în speță procedura administrativă se

referă la o activitate administrativă inițiată până la 01 aprilie 2019, aspect care determină

că la caz se vor aplica dispozițiile legale vechi, care reglementau aceste instituții.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) din Codul administrativ, hotărârile curții de apel

ca instanță de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

În conformitate cu art. 245 alin. (1) și (2) din Codul administrativ, recursul se depune

la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel,

dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții

Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel.

Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la

instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 8 februarie 2022,însă date

privind notificarea dispozitivului acesteia lipsesc. Decizia motivată din 8 februarie 2022

a Curții de Apel Chișinău a fost notificată lui Dumitru Stoicev, la 21 aprilie 2022, fapt

ce se confirmă prin avizul poștal (vol. III, f.d. 51).

Prin urmare, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ menționează că recurenții s-au conformat prevederilor legale și a depus

recursul în termenul prevăzut de art. 245 din Codul administrativ.

La 19 mai 2022, prin oficiului poștal, în adresa intimatei a fost expediată copia

recursului depus de Dumitru Stoicev, reprezentat de avocatul Valeriu Gîscă, cu

înștiințarea despre posibilitatea depunerii referinței.

Prin referința din 20 iunie 2022, Direcția General Locativ-Comunală și Amenajare

a Consiliului municipal Chișinău a invocat că actele judecătorești ale instanțelor ierarhic

inferioare sunt legale și întemeiate și a solicitat să fie respins recursul, ca inadmisibil

sau neîntemeiat.

6

Examinând admisibilitatea recursului, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul urmează a fi declarat

inadmisibil din următoarele motive.

Prin prisma art. 246 alin. (1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul

se declară ca atare printr-o încheiere, în acord cu alin. (2) din art. 246 Codul

administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la literele

a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul

neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv

al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient

de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din

examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că din Codul administrativ

dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii

din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și

material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate, într-o eventuală

examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept. Instanța de recurs reține că

pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare

convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus.

Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului

în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin.

(2) din Codul administrativ.

În context, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la

formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și

filtrului de admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ.

Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul

de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la

instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (Golder împotriva Regatului

Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

7

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și

de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (Botten v. Norway, hotărâre din

19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO,

procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar

chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1

(a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul specializat în examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus

de Dumitru Stoicev, reprezentat de avocatul Valeriu Gâscă.

În conformitate cu prevederile art. art. 230, 246 din Codul administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursul depus de Dumitru Stoicev, reprezentat de avocatul Valeriu Gâscă, se

declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Maria Ghervas

Judecătorii Victor Burduh

Nicolae Craiu

8