2ri-30/16 — Atragerea la răspunderea susidiară

Curtea de Apel Chişinău dosarul nr. 2ri-30/16 Judecător: A. Gavriliţa Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 17 februarie 2016 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei, judecătorul Valeriu Doagă Judecători: Ala Cobăneanu, Ion Druţă, Oleg Sternioală, Iuliana Oprea judecînd recursul declarat de Ghilaşcu Ion, în pricina civilă privind cererea lichidatorului Societăţii cu Răspundere Limitată „Mediauto” în procedura simplificată a falimentului, Gherman Andrei, privind atragerea la răspundere subsidiară a factorilor de decizie a Societăţii cu Răspundere Limitată „Mediauto” în persoana lui Ghilaşcu Ion, administratorul societăţii, pentru creanţele creditorilor în mărimea creanţelor validate de 362 073, 90 lei şi cererile reprezentantului Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Căuşeni şi a reprezentantului Casei Naţionale de Asigurări Sociale a Republicii Moldova cu privire la atragerea la răspundere subsidiară a fondatorului şi conducătorului Societăţii cu Răspundere Limitată „Mediauto”, Ghilaşcu Ion Nicolaie, a fondatorului Carapcevschi Taisia Gheorghe şi a contabilului-şef al Societăţii cu Răspundere Limitată „Mediauto”, Popa Cornelia Mihail, împotriva hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 22 octombrie 2015, prin care a fost admisă cererea lichidatorului Societăţii cu Răspundere Limitată „Mediauto” în procedura simplificată a falimentului,

privind atragerea la răspundere subsidiară a factorilor de decizie a Societăţii cu Răspundere Limitată „Mediauto”, CONSTATĂ: La data de 14 martie 2013 creditorul SRL „Plastan” s-a adresat cu o cerere introductivă privind intentarea procesului de insolvabilitate faţă de SRL „Mediauto”. Prin încheierea Curţii de Apel Bender din 15 martie 2013 s-a admis spre examinare cerere introductivă depusă de creditorul SRL „Plastan” privind intentarea procesului de insolvabilitate faţă de SRL „Mediauto” şi în scopul prevenirii modificării stării bunurilor debitorului SRL „Mediauto” în perioada de pînă la examinarea cererii introductive s-a dispus întru aplicarea măsurii de asigurare de a numi în calitate de administrator provizoriu ÎI „Gherman Andrei”, deţinătorul certificatului de instruire profesională nr. 11554 din 10.11.2008 în persoana lui Andrei Gherman.

Ulterior, prin hotărîrea Curţii de Apel Bender s-a declarat SRL „Mediauto” în stare de insolvabilitate, s-a intentat procedura simplificată de faliment faţă de SRL „Mediauto” cu sediul în or. Căuşeni, str. M. Kogălniceanu nr. 5, IDNO 1002600026232 cu dizolvarea debitorului şi s-a desemnat în calitate de lichidator al SRL „Mediauto” ÎI „Gherman Andrei”, cu sediul în mun. Chişinău, str. Prigoreni nr. 1 5/1, ap. 27, IDNO 1009600002482, deţinătorul certificatului de instruire profesională nr. 11554 din 10.11.2008. Lichidatorul SRL „Mediauto” în procedura simplificată a falimentului, Gherman Andrei a intervenit cu o cerere privind atragerea la răspundere subsidiară a factorilor de decizie a SRL „Mediauto” în persoana lui Ghilaşcu Ion IDNP 0971309540275, administratorul societăţii cu adresa juridică: MD 2037, str. Butucului nr. 12, ap. 86, mun.

Chişinău, pentru creanţele creditorilor în mărimea creanţelor validate de 362 073,90 lei, precum şi a solicitat întru asigurarea acţiunii, aplicarea măsurilor de asigurare pînă la emiterea hotărîrii prin punerea sub sechestru a bunurilor personale ale persoanelor indicate în cerere. În motivarea cererii lichidatorul a indicat că, prin hotărîrea Curţii de Apel Bender nr. 2e-l/2013 din 17.05.2013 a fost intentată procedura de insolvabilitate faţă de SRL „Mediauto” or. Căuşeni, str. Kogălniceanu nr. 5, c/f. 1002600026232 ca urmare a cererii depuse de creditorul SRL „Plastan” din motivul incapacităţii de plată a debitorului. În cadrul procedurii de insolvabilitate au fost validate datoriile faţă de creditorii întreprinderii în mărime de 362 073,90 lei.

în urma inventarierii s-a stabilit că debitorul nu dispune de masă debitoare şi în general nu se află la locul unde îşi are adresa juridică, pe parcursul derulării procedurii nefiind posibil de a fi identificate careva bunuri pentru stingerea creanţelor creditorilor prin valorificare, astfel, neputînd fi acoperite cel puţin parţial creanţele validate ale creditorilor. în acest caz, cînd debitorul nu a depus cererea de intentare a procedurii de insolvabilitate ori lichidare a întreprinderii, dar s-a supraîndatorat, el a devenit pasibil de răspundere. Mai menţionează lichidatorul că, conform prevederilor art. 248 alin.(l) al Legii insolvabilităţii, dacă în cadrul procesului sunt identificate persoane datorită cărora a survenit supraîndatorarea, la cererea administratorului, instanţa poate dispune de încasarea datoriilor din contul acestora.

Deoarece la SRL „Mediauto” este evident că activul debitorului lipseşte iar administratorul în mod intenţionat şi-a continuat activitatea fără a cere instanţei de judecată deschiderea procedurii de insolvabilitate din motivul aflării în incapacitate de plată, ultimul, prin prisma organelor de conducere se face pasibil de atragere la răspundere subsidiară. Totodată, conform art. 248 alin. (l) lit. f) din Legea insolvabilităţii, se atrag la răspundere persoanele care au dispus continuarea activităţii care a dus la incapacitatea de plată.

Tot din dările de seamă a debitorului se observă, că incapacitatea de plată a survenit din anul 2010-2011, însă contrar prevederilor art. 14 al Legii nr. 149 din 29.06.2012 administratorul n-a depus cerere introductivă, or, aceste prevederi au fost stipulate şi în Legea insolvabilităţii din 2001, art. 26. A mai indicat că, de către debitor sunt ascunse, ori folosite în scopuri personale documentele societăţii, deoarece nu au fost transmise lichidatorului şi la adresa juridică a debitorului ele lipsesc. De asemenea, a menţionat că de către executorul judecătoresc Marianciuc Evelina prin încheierea de restituire a documentului executoriu nr. 059-413/12 din 16.11.2012 a fost constatată lipsa bunurilor mobile şi imobile care ar fi putut servi la stingerea creanţelor creditorilor.

Astfel, consideră că Titlul executoriu fiind pus în executare a rămas fără atitudine din partea debitorului. Respectiv, au fost sechestrate conturile bancare iar debitorul care era în incapacitate de plată urma să depună cererea de intentare a procedurii de insolvabilitate ori lichidare, însă acesta în mod intenţionat s-a eschivat de la acest 2 lucru. Reprezentantul creditorului Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Căuşeni la fel a depus o cerere prin care a solicitat atragerea la răspundere subsidiară a fondatorului şi conducătorului SRL „Mediauto”, Ghilaşcu Ion Nicolaie, a fondatorului Carapcevschi Taisia Gheorghe şi a contabilului-şef a SRL „Mediauto”, Popa Cornelia Mihail.

În motivarea cererii a invocat că, prin hotărîrea instanţei de fond din 17.05.2013, în temeiul prevederilor legale statuate în Legea insolvabilităţii, ca rezultat al examinării cererii introductive a creditorului SRL „Plastan” s-a constatat faptul insolvabilităţii debitorului SRL „Mediauto” şi, urmare a faptului că debitorul nu dispune de masă debitoare, s-a dispus iniţierea procedurii simplificate a falimentului şi dizolvarea SRL „Mediauto” cu sediul în oraşul Căuşeni, str. Cogălniceanu nr. 5. Astfel, debitorul, potrivit informaţiilor din sistemul informaţional al Serviciului Fiscal în totdeauna s-a manifestat ca un contribuabil nedisciplinat în privinţa calculării şi achitării impozitelor la Bugetul public naţional.

Din perioada de transfer a acestora cu adresa juridică or. Căuşeni în activitatea acestora s-a constatat de mai multe ori efectuarea tranzacţiilor dubioase, lipsa unei organizări a activităţii la adresa juridică, activităţi a unor persoane necunoscute din numele acestei întreprinderi. Din perioada anului 2011 debitorul SRL „Mediauto” a încetat a mai efectua careva plăţi la Bugetul public naţional, formînd, astfel, restanţe considerabile la buget, ca ulterior aceste restanţe să constituie creanţele organului fiscal în procesul de insolvabilitate. A mai menţionat reprezentantul IFS or. Căuşeni că, prin actele de control efectuat la debitorul SRL „Mediauto” s-a constatat că persoanele cu funcţie de răspundere a acestuia participă numai în calitate de „nume şi prenume”, care de fapt nici nu cunosc despre ceea ce se întîmplă în activitatea întreprinderii, aceştia semnînd documente contabile dubioase.

Prin urmare, toate aceste nereguli duc la aplicarea prevederilor Legii insolvabilităţii cu privire la atragerea la răspundere subsidiară în temeiul art. 248 lit. e), f) şi h) al Legii insolvabilităţii. Reprezentantul creditorului Casa Naţională de Asigurări Sociale a RM, de asemenea, a depus o cerere prin care a solicitat atragerea la răspundere subsidiară a fondatorului şi conducătorului SRL „Mediauto”, Ghilaşcu Ion Nicolaie, a fondatorului Carapcevschi Taisia Gheorghe şi a contabilului-şef a SRL „Mediauto”, Popa Cornelia Mihail.

În motivarea cererii reprezentantul a indicat că, după intentarea procedurii simplificată a falimentului faţă de SRL „Mediauto” prin hotărîrea Curţii de Apel Bender din 17 mai 2013, Casa Naţională de Asigurări Sociale a RM a înaintat cererea privind validarea creanţelor acumulate ca datorii către Bugetul de asigurări sociale pentru neachitarea contribuţiilor în sumă de 36 742,00 lei, penalităţi în mărime de 35 889,27 lei, în total suma de 72 631,27 lei. Cererea în cauză a fost satisfăcută de instanţa de judecată şi inclusă în Tabelul definitiv consolidat.

Ulterior, din informaţia prezentată de lichidatorul debitorului SRL „Mediauto” s-a confirmat faptul că întreprinderea nu dispune de active din care ar putea stinge creanţele validate şi în acest context Casa Naţională de Asigurări Sociale în temeiul art. 15 şi art. 248 al Legii insolvabilităţii a solicită lichidatorului înaintarea cererii cu privire la atragerea la răspundere a factorilor de decizie a întreprinderii SRL „Mediauto” în persoana lui Ghilaşcu Ion Nicolae, Carapcevschi Taisia Gheorghe şi Popa Cornelia Mihail. Prin hotărîrea Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii 3 de Apel Bender din 13 iunie 2014 s-a admis cererea lichidatorului SRL „Mediauto”, ÎI „Gherman Andrei” cu privire la atragerea la răspundere subsidiară a membrilor organelor de conducere a SRL „Mediauto” în proces de insolvabilitate.

S-a atras la răspundere subsidiară în mod solidar fondatorii SRL „Mediauto: Ghilaşcu Ion Nicolae c/p 0971309540274, domiciliat în mun. Chişinău, str. Butucului nr. 12, ap. 86, Carapcevschi Taisia Gheorghe, c/p 2001036210852 domiciliată în raionul Ungheni, satul Zagarancea şi Popa Cornelia Mihail, c/p 0971110021587, domiciliată în mun. Chişinău, str. Cuza Vodă, casa nr. 19, bl. 4, ap. 63, în mărimea creanţelor validate. S-a instituit măsura asiguratorie în privinţa bunurilor din patrimoniul persoanelor nominalizate, prin aplicarea sechestrului asupra bunurilor mobile şi imobile- proprietate a acestora, asupra conturilor bancare în mărimea creanţelor validate de 262 073, 90 lei.

Prin decizia Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie din 15 octombrie 2014 s-au admis recursurile declarate de către Popa Cornelia, Carapcevschi Taisia şi Ghilaşcu Ion, s-a casat hotărîrea Curţii de Apel Bender din 13 iunie 2014 pronunţată în pricina civilă la cererea introductivă a SRL „Plastan” cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de SRL „Mediauto”, cu remiterea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău.

Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 22 octombrie 2015, s-a admis cererea lichidatorului Societăţii cu Răspundere Limitată „Mediauto” în procedura simplificată a falimentului, Gherman Andrei, privind atragerea la răspundere subsidiară a factorilor de decizie a Societăţii cu Răspundere Limitată „Mediauto” în persoana lui Ghilaşcu Ion, administratorul societăţii, pentru creanţele creditorilor în mărimea creanţelor validate de 362 073, 90 lei, confirmate prin tabelul definitiv consolidat al creanţelor. S- a atras la răspundere subsidiară administratorul SRL „Mediauto” în procedura simplificată a falimentului în mărimea creanţelor validate şi s-a încasat de la Ghilaşcu Ion Nicolae, anul naşterii 12.02.1957, IDNP: 0971309540275 cu domiciliul în mun.

Chişinău, str. Butucului nr. 12, ap. 86 suma de 362 073,90 lei (trei sute şaizeci şi două mii şaptezeci şi trei lei 90 bani). S-a instituit măsuri asigurătorii în privinţa bunurilor din patrimoniul lui Ghilaşcu Ion Nicolae prin aplicarea sechestrului pe bunurile mobile şi imobile cît şi asupra conturilor bancare, ce aparţin cu drept de proprietate lui Ghilaşcu Ion Nicolae anul naşterii 12.02.1957, IDNP: 0971309540275 cu domiciliul în mun. Chişinău, str. Butucului nr. 12, ap. 86 în mărimea creanţelor validate de 362 073,90 lei (trei sute şaizeci şi două mii şaptezeci şi trei lei 90 bani). Cererea cu privire la atragerea la răspundere subsidiară a fondatorului Carapcevschi Taisia Gheorghe, IDNO 2001036210852 şi a contabilului-şef Popa Cornelia Mihail, IDNP 0971110021587, s-a respins ca fiind nefondată.

În motivarea hotărîrii, instanţa a invocat prevederile art. 14, 27, 149, 247, 248 al Legii insolvabilităţii, art. 236-241 din Codul de procedură civilă. Nefiind de acord cu soluţia instanţei de insolvabilitate, la data de 05.11.2015 şi 16.02.2016, Ghilaşcu Ion a depus recurs împotriva hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 22 octombrie 2015, solicitînd admiterea recursului, casarea hotărîrii recurate şi pronunţarea unei noi decizii prin care să fie respinsă cererea lichidatorului Societăţii cu Răspundere Limitată „Mediauto” în procedura simplificată a falimentului, Gherman Andrei, privind atragerea la răspundere subsidiară a factorilor de decizie a Societăţii cu Răspundere Limitată „Mediauto” în persoana administratorul societăţii Ghilaşcu Ion, ca neîntemeiată.

4 În motivarea cererii de recurs recurentul a invocat ilegalitatea şi netemeinicia hotărîrii contestate, menţionînd că instanţa de insolvabilitate nu a demonstrat că administratorul societăţii, Ghilaşcu Ion, se face vinovat de incapacitatea de plată sau supraîndatorarea societăţii, nu a demonstrat vina membrilor organelor de conducere a societăţii la survenirea stării de insolvabilitate a societăţii şi nu a stabilit toate circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii respective. Potrivit art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Judecînd recursul declarat împotriva hotărîrii date în instanţa de fond şi verificînd, în limitele invocate în recurs, legalitatea hotărîrii atacate, Colegiul conchide că recursul este pasibil admiterii, pornind de la următoarele.

Conform art. 445 alin (1) lit. c) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să-l admită şi să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit reţine că la adoptarea hotărîrii contestate nu au fost constatate şi elucidate pe deplin circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii în fond, situaţie ce impune rejudecarea cauzei, or, din acest motiv, instanţa de recurs este în imposibilitate de a se expune privitor la corectitudinea aplicării normelor de drept material, atunci cînd fondul a fost cercetat superficial.

Potrivit art. 356 CPC, cererea de declarare a insolvabilităţii se judecă în instanţă conform normelor generale din prezentul cod, cu excepţiile şi completările stabilite de legislaţia insolvabilităţii. După cum rezultă din materialele cauzei, Colegiul constată că, lichidatorului Societăţii cu Răspundere Limitată „Mediauto” în procedura simplificată a falimentului, Gherman Andrei a înaintat cererea privind atragerea la răspundere subsidiară a factorilor de decizie a Societăţii cu Răspundere Limitată „Mediauto” în persoana lui Ghilaşcu Ion, administratorul societăţii, pentru creanţele creditorilor în mărimea creanţelor validate de 362 073, 90 lei.

Ulterior au fost înaintate cererile reprezentantului Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Căuşeni şi a reprezentantului Casei Naţionale de Asigurări Sociale a Republicii Moldova cu privire la atragerea la răspundere subsidiară a fondatorului şi conducătorului Societăţii cu Răspundere Limitată „Mediauto”, Ghilaşcu Ion Nicolaie, a fondatorului Carapcevschi Taisia Gheorghe şi a contabilului-şef al Societăţii cu Răspundere Limitată „Mediauto”, Popa Cornelia Mihail. La data de 22 octombrie 2015, prin Hotărîrea Curţii de Apel Chişinău s-a admis cererea lichidatorului SRL „Mediauto” în procedura simplificată a falimentului, Gherman Andrei, privind atragerea la răspundere subsidiară a factorilor de decizie a Societăţii cu Răspundere Limitată „Mediauto” pentru creanţele creditorilor în mărimea creanţelor validate de 362 073, 90 lei.

S-a atras la răspundere subsidiară administratorul SRL „Mediauto” în procedura simplificată a falimentului, în mărimea creanţelor validate. S-a instituit măsuri asigurătorii în privinţa bunurilor din patrimoniul lui Ghilaşcu Ion Nicolae prin aplicarea sechestrului pe bunurile mobile şi imobile cît şi asupra conturilor bancare, ce aparţin cu drept de proprietate lui Ghilaşcu Ion Nicolae în mărimea creanţelor validate de 362 073,90 lei (trei sute şaizeci şi două mii şaptezeci şi trei lei 90 bani). Cererea cu privire la atragerea la răspundere subsidiară a fondatorului Carapcevschi Taisia Gheorghe şi a contabilului-şef Popa 5 Cornelia Mihail a fost respins ca fiind nefondată. Colegiul conchide că hotărîrea instanţei de insolvabilitate este ilegală, pornind de la următoarele.

Verificând legalitatea concluziilor din hotărârea recurată în raport cu argumentele din recurs, Colegiul constată că contrar prevederilor art. 239 CPC şi art. 241 alin. (5) CPC, hotărârea primei instanţe este una nemotivată, astfel soluţia dată în sensul admiterii cererii de atragere la răspunderea subsidiară a membrilor organelor de conducere a Societăţii cu Răspundere Limitată „ Mediauto” este incertă, neavând putere de convingere.

În susţinerea opiniei enunţate, Colegiul reţine şi prevederile art. 247 alin. (1) al Legii insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012, care indică că în sensul prezentei legi, membri ai organelor de conducere ale debitorului pot fi: debitorul persoană fizică ce desfăşoară activitate individuală de întreprinzător, fondatorul întreprinderii individuale sau al gospodăriei ţărăneşti (de fermier), administratorii societăţilor comerciale, membrii organelor executive, membrii consiliilor de supraveghere (de observatori), lichidatorii şi membrii comisiilor de lichidare, contabilii. Prevederile alin.(1) se aplică persoanelor care deţineau funcţiile respective la data intentării procesului de insolvabilitate, precum şi celor care au deţinut aceste funcţii pe parcursul ultimelor 24 de luni anterioare intentării procesului.

Potrivit art. 248 alin. (1) şi (3) a Legii insolvabilităţii, dacă în cadrul procesului sînt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariţia stării de insolvabilitate a debitorului, la cererea administratorului insolvabilităţii/lichidatorului instanţa de insolvabilitate poate dispune ca o parte din datoriile debitorului insolvabil să fie suportate de membrii organelor lui de conducere şi/sau de supraveghere, precum şi de orice altă persoană, care i-au cauzat insolvabilitatea prin una dintre următoarele acţiuni: a) folosirea bunurilor sau creditelor debitorului în interes personal; b) desfăşurarea unei activităţi comerciale în interes personal sub acoperirea debitorului; c) majorarea fictivă a pasivelor debitorului şi/sau deturnarea (ascunderea) unei părţi din activul debitorului; d) procurarea de fonduri pentru debitor la preţuri exagerate; e) tinerea unei contabilităţi fictive sau contrare prevederilor legii, precum şi contribuirea la dispariţia documentelor contabile, a documentelor de constituire şi a ştampilei; f) dispunerea continuării unei activităţi a debitorului care îl duce în mod vădit la incapacitate de plată; g) dispunerea, în luna precedentă încetării plăţilor, de a se plăti cu preferinţă unui creditor în dauna celorlalţi creditori; h) nedepunerea cererii de intentare a procesului de insolvabilitate conform prevederilor art. 14;

i) comiterea altor acţiuni care au adus daune proprietăţii debitorului. La acest segment instanţa de recurs remarcă şi prevederile alin. (3) al normei enunţate care statuează că, dacă administratorul insolvabilităţii/lichidatorul a omis să formuleze acţiunea în cauză, iar răspunderea consemnată la alin. (1) ameninţă să se prescrie, comitetul creditorilor poate cere instanţei de insolvabilitate să fie autorizat a introduce acţiunea prevăzută la alin. (1). Articolul 248 alin.(4) – (6) al Legii nr. 149 din 29 iunie 2012 prevede că, în caz de pluralitate, răspunderea persoanelor prevăzute la alin.(1) este solidară, cu condiţia ca apariţia stării de insolvabilitate să fie actuală sau anterioară perioadei în care şi au exercitat mandatul ori au deţinut poziţia ce ar fi putut cauza insolvabilitatea debitorului.

Persoanele în cauză se pot apăra de solidaritate dacă, în organele colegiale de conducere ale debitorului, s-au opus actelor sau faptelor care au cauzat insolvabilitatea sau dacă au lipsit de la luarea deciziilor care au cauzat insolvabilitatea 6 şi au făcut să se consemneze, ulterior luării deciziei, opoziţia lor la aceste decizii. Măsura prevăzută la alin.(1) se prescrie în termen de 3 ani de la data la care a fost cunoscută sau trebuia să fie cunoscută persoana care a cauzat starea de insolvabilitate, dar nu mai devreme de 2 ani de la data hotărîrii de intentare a procedurii de insolvabilitate. În toate cazurile, asupra acţiunii prevăzute la alin. (1), instanţa de insolvabilitate se pronunţă prin hotărîre, care poate fi contestată cu recurs de persoanele vizate în ea.

Astfel, la judecarea cauzelor ce ţin de intentarea procesului de insolvabilitate, legea care stabileşte obligaţiile asociatului (fondatorului) este Legea insolvabilităţii, care conform art. 1 alin. (2), este aplicabilă persoanelor juridice, indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de organizare, întreprinzătorilor individuali, inclusiv titularilor de patentă de întreprinzător, societăţilor de asigurări, fondurilor de investiţii, companiilor fiduciare, organizaţiilor necomerciale, înregistrate în Republica Moldova în modul stabilit.

Conform art. 15 alin. (1) din Legea insolvabilităţii, în cazul insolvabilităţii debitorului din culpa fondatorilor (membrilor) lui, a membrilor organului executiv sau a unor alte persoane care au dreptul de a da indicaţii obligatorii pentru debitor ori care pot influenţa în alt mod acţiunile debitorului (insolvabilitate intenţionată), aceştia poartă răspundere subsidiară solidară faţă de creditori în măsura în care bunurile debitorului sînt insuficiente pentru executarea creanţelor creditorilor. În condiţiile art. 15 şi art. 248 din Legea insolvabilităţii, este de înţeles că, în dependenţă de motivele apariţiei stării de insolvabilitate a debitorului, fondatorul (asociatul) va purta răspundere subsidiară solidară faţă de creditori sau la cererea administratorului insolvabilităţii/lichidatorului, instanţa de insolvabilitate poate dispune ca o parte din datoriile debitorului insolvabil să fie suportate de asociat (fondator).

Analizînd circumstanţele speţei prin prisma normelor de drept invocate supra, Colegiul conchide că instanţa de insolvabilitate la adoptarea soluţiei a preluat argumentele invocate în cererea lichidatorului ÎI „Gherman Andrei”, fără a stabili vinovăţia fondatorilor Ghilaşcu Ion şi Carapcevschii Taisia, precum şi a contabilului- şef – Popa Cornelia (chiar şi în situaţia în care aceasta a prezentat înscrisuri că este angajata unei firme din România) de incapacitatea de plată sau supraîndatorarea a SRL „Medi-auto”. Or, aceste concluzii sunt pripite, deoarece derivă din examinarea superficială a împrejurărilor ce permit constatarea existenţei sau lipsei temeiurilor de tragere la răspundere subsidiară a fiecărei persoane vizate în parte.

Astfel, după cum atestă actele cauzei, persoanele care se solicită în speţă de a fi atrase la răspundere subsidiară au ocupat diferite funcţii, care necesitau aprecierea separată a activităţii fiecăruia, pentru a putea constata gradul de responsabilitate în survenirea situaţiei de insolvabilitate a debitorului SRL „Mediauto”. La fel, instanţa urma să verifice şi să stabilească cu certitudine dacă recurenţii au întreprins careva acţiuni legale pentru a evita supraîndatorare faţă de creditori şi dacă aceasta îndatorare a fost formată din motivul nedepunerii cererii introductive în condiţiile art. 14 a Legii insolvabilităţii. În conformitate cu art. 118 alin. (1) CPC al RM, fiecare parte trebuie să dovedească circumstanţele pe care le invocă drept temei al pretenţiilor şi obiecţiilor sale.

Reieşind din dispoziţiile normei citate, Colegiul consideră că, pentru ca membrii 7 organelor de conducere a societăţii să fie atraşi la răspundere subsidiară este necesar să fie demonstrată vina acestora la survenirea stării de insolvabilitate a societăţii, mai mult, constată instanţa de recurs că din actele cauzei nu rezultă careva probe concludente care ar demonstra că Ghilaşcu Ion se face vinovat de incapacitatea de plată sau supraîndatorarea societăţii. În aceste circumstanţe Colegiul conchide că prima instanţă a emis hotărîrea bazîndu-se doar pe explicaţiile administratorului procesului de insolvabilitate fără a acorda dreptul recurentului de a-şi argumenta poziţia, ceea ce contravine art. 26 alin. (1) şi (2) CPC care stabileşte că procesele civile se desfăşoară pe principiul contradictorialităţii şi egalităţii părţilor în drepturile procedurale.

În conexiunea celor relatate se constată că prima instanţă nu a supus unei analize minuţioase şi nu a verificat toate circumstanţele cauzei, care, însă, necesitau a fi examinate, prin prisma cadrului legal aplicabil la caz, întru clarificarea tuturor aspectelor importante pentru soluţionarea cerinţei lichidatorului SRL „Medi-auto” de tragere la răspundere subsidiară a fondatorilor Ghilaşcu Ion şi Carapcevschii Taisia, şi a contabilului-şef - Popa Cornelia.

Mai mult, Colegiul menţionează că, anterior, Curtea Supremă de Justiţie prin decizia sa din 15 octombrie 2015 a remis pricina în cauză spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău, invocînd o parte dintre neclarităţile şi omisiunile expuse mai sus, asupra cărora instanţa de insolvabilitate nu s-a pronunţat şi de care nu a ţinut cont, pronunţînd repetat, la 22 octombrie 2015 o nouă hotărîre prin care a admis cererea lichidatorului Societăţii cu Răspundere Limitată „Mediauto” în procedura simplificată a falimentului, Gherman Andrei, privind atragerea la răspundere subsidiară a factorilor de decizie a Societăţii cu Răspundere Limitată „Mediauto”.

În aceste condiţii este evident că instanţa de insolvabilitate examinând pricina nu s-a pronunţat asupra tuturor aspectelor juridice, nu a stabilit cu certitudine circumstanţele importante întru soluţionarea justă a cerinţelor înaintate de lichidatorul ÎI „Gherman Andrei”, situaţie care duce la imposibilitatea instanţei de recurs să exercite controlul judiciar asupra soluţiei date şi să verifice temeinicia şi legalitatea hotărârii atacate cu privire la oricare dintre motivele prevăzute de lege. Pe cale de consecinţă şi în sensul art. 6 alin. (1) al Convenţiei, instanţa de recurs ţine să menţioneze că instanţele de judecată, trebuie, să indice cu suficientă claritate motivele pe care-şi întemeiază hotărârile, iar având în vedere caracterul determinant al concluziilor sale să precizeze noţiunile, ce implică o apreciere a faptelor supuse aprecierii.

De asemenea, noţiunea de proces echitabil impune ca instanţa de judecată să nu-şi motiveze doar sumar hotărârea sa, ci să examineze efectiv problemele esenţiale care-i sunt supuse aprecierii şi să nu se mulţumească de a proba pur şi simplu concluziile uneia dintre părţi. Astfel, fiind prezente motivele de casare a deciziei, prevăzute de art. 432 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie v-a admite recursul declarat, cu restituirea pricinii spre rejudecare în instanţa de insolvabilitate. La rejudecarea pricinii, instanţa urmează să ţină cont de omisiunile indicate în prezenta decizie, să verifice toate circumstanţele ce prezintă importanţă pentru soluţionarea corectă a litigiului, să aprecieze sub toate aspectele, complet si obiectiv, conform exigenţelor art. 130 CPC, probele administrate în dosar şi, în dependenţă de situaţia stabilită, să adopte o hotarîre legală şi întemeiată.

8 Ţinînd cont de cele expuse, în baza art. 445 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE: Se admite recursul declarat de Ghilaşcu Ion.

Se casează hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 22 octombrie 2015, în pricina civilă privind cererea lichidatorului Societăţii cu Răspundere Limitată „Mediauto” în procedura simplificată a falimentului, Gherman Andrei, privind atragerea la răspundere subsidiară a factorilor de decizie a Societăţii cu Răspundere Limitată „Mediauto” în persoana lui Ghilaşcu Ion, administratorul societăţii, pentru creanţele creditorilor în mărimea creanţelor validate de 362 073, 90 lei şi cererile reprezentantului Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Căuşeni şi a reprezentantului Casei Naţionale de Asigurări Sociale a Republicii Moldova cu privire la atragerea la răspundere subsidiară a fondatorului şi conducătorului Societăţii cu Răspundere Limitată „Mediauto”, Ghilaşcu Ion Nicolaie, a fondatorului Carapcevschi Taisia Gheorghe şi a contabilului-şef al Societăţii cu Răspundere Limitată „Mediauto”, Popa Cornelia Mihail şi remite cauza la rejudecare, în instanţa de insolvabilitate, în Curtea de Apel Chişinău.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Ala Cobăneanu Ion Druţă Oleg Sternioală Iuliana Oprea 9