2rac-68/16 — Încasarea sumei

Dosarul nr.2rac-68/16 prima instanţă - L. Holeviţcaia, instanţa de apel –N. Cernat, L. Bulgac, A. Pahopol, ÎNCHEIERE 17 februarie 2016 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecători Valeriu Doagă Iuliana Oprea Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către societatea cu răspundere limitată „Mebicar”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Compania de Asigurare „Moldova-Astrovaz” societate pe acţiuni împotriva societăţii cu răspundere limitată „Mebicar” cu privire la încasarea datoriei şi a dobînzilor de întîrziere, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 29 septembrie 2015, prin care s-a respins apelul declarat de către societatea cu răspundere limitată „Mebicar”, şi s-a menţinut hotărîrea judecătoriei Rîșcani mun.

Chişinău din 16 aprilie 2015, c o n s t a t ă : La 05 iulie 2013 Compania de Asigurare „Moldova-Astrovaz” societate pe acţiuni s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva societăţii cu răspundere limitată „Mebicar” în care a solicitat încasarea datoriei în mărime de 84857 lei, dobînda de întîrziere în mărime de 39289,96 lei şi încasarea cheltuielilor de judecată. În motivarea acţiunii s-a invocat că, între Compania de Asigurare „Moldova- Astrovaz” societate pe acţiuni în calitate de asigurător şi societatea cu răspundere limitată „Mebicar" în calitate de asigurat au fost încheiate multiple contracte de asigurare, potrivit cărora asigurătorul s-a obligat să plătească asiguratului despăgubirea de asigurare la producerea riscului asigurat, iar societatea cu răspundere limitată „Mebicar" şi-a asumat obligaţia achitării primelor de asigurare.

Indică că, după somaţiile verbale în vederea stingerii datoriilor, la 19 februarie 2010 prin scrisoarea de garanţie societatea cu răspundere limitată „Mebicar" recunoaşte datorie în sumă de 62499 lei potrivit facturii ED235459 din 19 februarie 2010 şi se obligă să o achite pînă la 31 mai 2010. Ulterior, la 07 iulie 2010, societatea cu răspundere limitată „Mebicar" a prezentat o scrisoare de garanţie prin care garantează achitarea datoriei în sumă de 49941 lei pînă la 30 septembrie 2010. Susţine reclamanta că, datoria pentru primele de asigurare neachitate de societatea cu răspundere limitată "Mebicar" constituie suma de 84857 lei.

În cadrul judecării pricinii, reclamantul a înaintat o cerere de micșorare a cuantumului pretenţiilor, invocînd că acestea sunt întemeiate prin scrisoarea de 1 garanţie din 07 iulie 2010, prin care societatea cu răspundere limitată "Mebicar" garantează achitarea datoriei în sumă de 49941 lei pînă la 30 septembrie 2010. Datoria respectivă s-a format ca urmare a neachitării primelor de asigurare pentru contractele, CASCO nr. 08003/C din 09 septembrie 2008 pentru autovehiculul cu numărul de îmatriculare C JV 643 de model Mercedes 220 CDI, cu perioada asigurării 09 septembrie 2008-08 septembrie 2009, prima de asigurare calculată 5336 lei, CASCO nr. 08002/C din 09 septembrie 2008 pentru camionul DAF95XF cu numărul de îmatriculare C JE 474 şi remorca SCHMITZ SKO cu numărul de îmatriculare C SV 018 cu perioada asigurării 09 septembrie 2008-08 septembrie 2009. Prima de asigurare calculată în sumă de 13367 lei, CASCO nr.08170/C din 08 septembrie 2008 pentru camionul IVECO STRALIS cu numărul de îmatriculare C NK 445 şi remorca KOEGEL SVKT24 cu numărul de îmatriculare C AU 544 cu perioada asigurării 08 septembrie 2008-07 septembrie 2009. Prima de asigurare calculată 13367 lei, Carte Verde MD06/FA06058261 din 08 august 2008 pentru autocamionul RTCO STRALIS cu numărul de îmatriculare PZ-0642 cu perioada asigurării 08 august 2008-07 august 2009,

prima de asigurare calculată în sumă de 14065 lei, Carte Verde MD06/FA06058262 din 08 august 2008 pentru remorca KOEGEL cu numărul de îmatriculare PZ- 0644 cu perioada asigurării 08 august 2008-07 august 2009, prima de asigurare calculată în sumă de 2195 lei. Astfel, pîrîtul şi-a manifestat voinţa şi liberul consimţământ la achitarea datoriei formate în baza contractelor indicate, ofertă ce a fost acceptată tacit de către Compania de Asigurare „Moldova-Astrovaz" societate pe acţiuni. Mai susţine că dobânda de întârziere calculată constituie 30185,60 lei , fiind calculată din 30 septembrie 2010, data limită de achitare a datoriei şi punea acesteia în întîrziere. Prin hotărîrea judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 16 aprilie 2015 s-a admis parţial acţiunea înaintată de Compania de Asigurare „Moldova-Astrovaz" societate pe acţiuni. S-a încasat din contul societăţii cu răspundere limitată „Mebicar” în beneficiul Companiei de Asigurare „Moldova-Astrovaz” societate pe acţiuni a datoriei în sumă de 49941 lei, dobînda de întîrziere de 22711,51 lei şi cheltuielile de judecată în sumă de 2179,60 lei. În rest pretenţiile Companiei de Asigurare „Moldova- Astrovaz"societate pe acţiuni s-au respins ca neîntemeiate. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 29 septembrie 2015 s-a respins cererea de apel depusă de societatea cu răspundere limitată „Mebicar” şi s-a menţinut hotărîrea judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 16 aprilie 2015. La 21 decembrie 2015 societatea cu răspundere limitată „Mebicar” a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 29 septembrie 2015, şi a hotărîrii judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 16 aprilie 2015 cerînd, casarea acestora şi emiterea unei decizii de respingere a pretenţiilor înaintat de Compania de Asigurare „Moldova- Astrovaz" societate pe acţiuni. În motivarea recursului societatea cu răspundere limitată „Mebicar” a invocat că, nu are careva obligaţiuni de plată privind polițele de asigurare ,deoarece acestea a încetat de drept din momentul în care nu a fost achitată nici o primă de asigurare. Legea materială aplicată este eronată. Indică că prin soluţia emisă se încălcă drepturile garantate de Convenția CEDO, Protocolul adițional art.1, Protecția Proprietăţii, garantate şi de art.46 din Constituția Republicii Moldova.

Consideră recurentul, că instanţele investite cu judecarea fondului nu au constatat şi 2 elucidat pe deplin circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii, iar concluziile expuse în decizia instanţei de apel sunt în contradicţie cu circumstanţele pricini. La examinarea cauzei în fond instanţa urma să aplice prevederile art. 1301,1307, 1313 Cod civil. Recurentul şi-a întemeiat pretenţiile invocate în recurs prin prisma prevederilor art. 432, alin. (2), lit. a) şi b) Cod de procedură civilă, care statuează expres că se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) şi (3) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Potrivit scrisorii de comunicare a Curţii de Apel Chişinău (f.d.135), decizia motivată a fost expediată în adresa participanţilor la proces la 30 septembrie 2015, însă nu există dovada legală de recepţionare, astfel instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi recursul declarat la 14 decembrie 2015 este depus în termen, potrivit prevederilor art.434 Codul de Procedură Civilă. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să 3 fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nicio referire cu privire la fondul recursului. Totodată, Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) Codul de procedură civilă, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Argumentele invocate de către recurent poartă un caracter declarativ, se combat cu probele administrate şi nu au suport legal. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material, procedural şi apreciind corect probele administrate a emis o hotărîre legală, iar argumentele invocate de societatea cu răspundere limitată „Mebicar” în cererea de recurs poartă caracter declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 Cod de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către societatea cu răspundere limitată „Mebicar” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Valeriu Doagă Judecători Iuliana Oprea Dumitru Mardari 4