2rac-15/16 — Declararea nulităţii actelor juridice

prima instanţă: E. Palanciuc dosarul nr.2rac-15/16 instanţa de apel: D. Manole, E. Fistican, S. Arnaut ÎNCHEIERE 03 februarie 2016 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Tamara Chișca-Doneva Judecătorii Ion Druță Maria Ghervas examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Ministerul Apărării al Republicii Moldova, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Procuraturii Generale a Republicii Moldova în interesele Guvernului Republicii Moldova împotriva Ministerului Apărării al Republicii Moldova, Întreprinderii de Stat „Centrul pentru pregătirea specialiștilor pentru Armata Națională”, Gospodăria Țărănească „Popovici Gheorghe Eremei” și Gospodăria Țărănească „Ataman Aliona” cu privire la recunoașterea nulității ordinelor cu privire la transmiterea în gestiune a terenurilor arabile, contractului de comodat și a contractelor de conlucrare în comun a terenurilor agricole, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 29 septembrie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de către Ministerul Apărării al Republicii Moldova și menținută hotărîrea Judecătoriei Centru mun.

Chișinău din 27 octombrie 2014, prin care acțiunea a fost admisă, c o n s t a t ă : La 23 iunie 2011, Procuratura Generală a RM în interesele Guvernului Republicii Moldova a depus cererea de chemare în judecată împotriva Ministerului Apărării, Întreprinderii de Stat „Centrul pentru pregătirea specialiștilor pentru Armata Națională”, Gospodăria Țărănească „Popovici Gheorghe Eremei” și Gospodăria Țărănească „Ataman Aliona” cu privire la recunoașterea nulității ordinelor cu privire la transmiterea unor terenuri arabile, contractului de comodat și a contractelor de conlucrare în comun a terenurilor agricole.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că la data de 20 martie 2006 şi 03 iulie 2008, Ministerul Apărării a emis ordinele nr. 68 şi nr. 153 prin care din gestiunea Brigăzii nr. 1 de Infanterie Motorizată, sub pretextul pregătirii şi instruirii eficiente a specialiştilor pentru Armata Naţională şi folosirii mai eficiente a activelor Armatei Naţionale, a transmis pentru administrare 2 terenuri arabile cu suprafaţa de 84,9 ha şi 145,57 ha, (prin contractul de comodat nr. 241/08 din 04 iulie 2008) ÎS „Centrului de pregătire a specialiştilor pentru Armata Naţională”, care este întreprindere de stat ce își desfăşoară activităţi de întreprinzător pe genuri de comerţ, cultivare a plantelor, prelucrarea lemnului, pisciculturii, construcţii etc. în sfera economică, ce nu ţine de pregătirea de luptă a militarilor.

Indică că terenurile vizate sunt parte integră a Centrului de Instruire a Armatei Naţionale „Bălţi”, subunitate a Brigăzii nr. 1 de Infanterie Motorizată şi au destinaţie de apărare pentru desfăşurarea activităţii permanente de instruire a trupelor armate la antrenamente operaţionale, aplicaţii tactice, trageri din arme foc, etc., iar transmiterea terenurilor creează obstacole procesului de instruire a militarilor pentru antrenamentele operaţionale cu şi fără aplicarea armelor de luptă și pune în pericol viaţa şi sănătatea persoanelor implicate la efectuarea lucrărilor agricole. Mai mult decît atît, în dispozitivul ordinului Ministrului Apărării nr. 68 din 20 martie 2006, terenul cu suprafaţa de 84,9 ha se remarcă ca teren arabil şi este amplasat în intravilan la categoria terenurilor cu destinaţii speciale, însă legea funciară nu prevede noţiuni de terenuri arabile şi intravilan la categoria terenurilor cu destinaţii speciale.

În acelaşi context indică că la emiterea ordinului nr. 153 din 03 iulie 2008 au fost ignorate şi prevederile art. 6 alin. (1) lit. a) din Legea privind administrarea şi deetatizarea proprietăţii publice nr. 12l-XVI din data de 04 mai 2007, conform căruia doar Guvernul este împuternicit să adopte hotarîri privind trecerea bunurilor proprietate de stat dintr-un domeniu al proprietăţii publice în altul. Totodată, indică reclamantul că la data de 01 martie 2010, Filiala Bălţi a ÎS „Centrul de pregătire a specialiştilor pentru Armata Naţională”, a încheiat cu Gospodăria Ţărănească „Popovici Gheorghe Eremei” contractul nr. 1/2010 de conlucrare în comun a terenurilor agricole, conform căruia filiala menţionată a contribuit cu terenul de 83,23 ha, iar Gospodăria Ţărănească a folosit acest teren pentru creşterea culturilor agricole.

În mod similar Filiala Bălţi a ÎS „Centrul de pregătire a specialiştilor pentru Armata Naţională” a procedat şi la 01 martie 2010, încheind contractului nr. 2/2010 din 01 martie 2010 de conlucrare în comun a terenurilor agricole cu Gospodăria Ţărănească „Ataman Aliona”, prin care întreprinderea i-a transmis Gospodăriei Țărănești terenul cu suprafaţa de 129,511 ha. Prin urmare, susține că contractele de arendă încheiate prezintă în esenţă o formă deghizată prevăzută de legislaţie cu privire la arenda în agricultură, prin care Filiala Bălţi a ÎS „Centrul de pregătire a specialiştilor pentru Armata Naţională”, a contribuit cu aşa numitele terenuri arabile, iar agenţii economici le-au folosit pentru creşterea culturilor agricole şi au achitat anual întreprinderii plăţi pentru un hectar în sumă de 500 lei, iar în total suma de 41 617 lei 64 bani şi respectiv 64 755 lei 15 bani.

Mai mult ca atît, la încheierea contractului nr. 2/2010 din 01 martie 2010 au fost ignorate şi prevederile pct. 4.2 lit. c) a contractului de comodat nr. 241/08 încheiat la 04 iulie 2008 între comandantul Brigăzii nr. 1 de Infanterie Motorizată şi directorul Filialei Bălţi a ÎS „Centrul de pregătire a specialiştilor pentru Armata Naţională”, conform căruia comodatarul nu poate da terenul în folosinţă unor terţi, decît cu acordul comodantului, însă un asemenea acord lipsește, fapt pentru care contractul de comodat urma a fi încetat.

Susține că abaterile enunţate au avut loc şi în rezultatul supravegherii insuficiente de către fondator a activităţii economico-financiare a întreprinderii prin intermediul Consiliului de administraţie, care conform pct. 25 lit. g), pct.27 şi pct. 32 lit. e) din Statutul întreprinderii de Stat „Centrul de pregătire a specialiştilor pentru Armata Naţională” aprobat prin Ordinul Ministerului Apărării nr. 274 din 14 septembrie 2009, reprezintă interesele statului şi asigură supravegherea activităţii economico-financiară a întreprinderii, fără a interveni nemijlocit în activitatea acesteia. Afirmă reclamantul că considerînd odinele Ministerului Apărării nr. 68 din 20 martie 2006 și nr. 153 din 03 iulie 2008 cu privire a transmiterea unor terenuri arabile ilegale la data de 13 mai 2011 le-a contestat cu recursuri, însă la 01 iunie 2011, Ministerul Apărării al RM a respins recursurile ca neîntemeiate.

În aceeași ordine de idei, invocînd prevederile art. 220 alin. (1) CPC, este de părerea că atît ordinele Ministerului Apărării al RM nr. 68 din 20 martie 2006 și nr. 153 din 03 iulie 2008 cît și contractele nr.1/2010 din 01 martie 2010 și nr. 2/2010 din 01 martie 2010 încheiate între Filiala Bălţi a ÎS „Centrul de pregătire a specialiştilor pentru Armata Naţională” cu Gospodăria Țărănească „Popovici Gheorghe Eremei” și Gospodăria Țărănească „Ataman Aliona” sunt ilegale și urmează să fie declarate nule.

Solicită, declararea nulităţii ordinelor Ministerului Apărării al RM nr. 68 din 20 martie 2006 şi nr. 153 din 03 iulie 2008 de transmitere din gestiunea Brigăzii nr. 1 de infanterie monitorizată a terenurilor cu suprafața de 84,9 ha și 145,57 ha pentru administrare ÎS „Centrul de pregătire a specialiștilor pentru Armata Națională”, contratului de comodat nr. 124/08 din 04 iulie 2008, încheiat între comandantul Brigăzii nr.1 de Infanterie Motorizată cu Directorul Filialei Bălți a ÎS „Centrul de pregătire a specialiștilor pentru Armata Națională” și contractelor de conlucrare în comun a terenurilor agricole nr.1/2010 din 01 martie 2010 și nr. 2/2010 din 01 martie 2010 încheiate de Filiala Bălți a ÎS „Centrul de pregătire a specialiștilor pentru armata Națională” cu Gospodăria Țărănească „Popovici Gheorghe Eremei” și Gospodăria Țărănească „Ataman Aliona”.

Prin hotărîrea Curții de Apel Chișinău din 20 februarie 2012, acțiunea a fost admisă integral, fiind declarate nule ordinul Ministerului Apărării al RM nr. 68 din 20 martie 2006, cu privire la transmiterea din gestiunea Brigăzii nr. 1 Infanterie Motorizată în gestiunea ÎS „Centrul de pregătire a specialiștilor pentru armata națională” a terenului arabil cu suprafața de 84,9 ha și a iazului și ordinul nr. 153 din 03 iulie 2008 cu privire la transmiterea din gestiunea Brigăzii nr. 1 Infanterie Motorizată în gestiunea ÎS „Centrul de pregătire a specialiștilor pentru armata națională” a terenului cu suprafața de 147,57 ha, și declarat nul: contractul de comodat nr. 241/08 din 04 iulie 2008 încheiat între Brigada nr.1 de Infanterie Motorizată cu Directorul Filialei Bălți și ÎS „Centrul de pregătire a specialiștilor pentru Armata Națională”, actul de primire-predare din 27 martie 2006 a lotului de pămînt cu suprafața de 89,5 ha și a iazului cu suprafața de 3,0 ha întocmit între Brigada nr.1 de infanterie motorizată cu Directorul Filialei Bălți și ÎS „Centrul de pregătire a specialiștilor pentru Armata Națională” și actul de primire -predare din 23 iulie 2008 a lotului de pămînt cu suprafața de 147,57 ha întocmit între Brigada nr.1 de Infanterie Motorizată cu Directorul Filialei Bălți a ÎS „Centrul de pregătire a specialiștilor pentru Armata Națională”.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 20 iunie 2012, au fost admise recursurile declarate de către Ministerul Apărării al RM și ÎS „Centrul de Pregătire a Specialiștilor pentru Armata Națională”, casată hotărîrea primei instanțe și restituită pricina spre rejudecare în prima instanță, Curtea de Apel Chișinău. Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 04 martie 2013, a fost declinată competență Curții de Apel Chișinău la judecarea pricinii și transmisă cauza pentru examinarea în fond după competența jurisdicțională la Judecătoria Centru mun. Chișinău (f.d. 201-203). Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun.

Chișinău din 27 octombrie 2014, acțiunea a fost admisă integral, fiind declarate nule ordinele Ministerului Apărării nr.68 din 20 martie 2006 și nr. l53 din 03 iulie 2008 de transmitere din gestiunea Brigăzii nr. 1 de Infanterie Motorizată a 2 terenuri cu suprafaţa de 84,9 ha şi 145,57 ha ÎS „Centrul de pregătire a specialiştilor pentru Armata Naţională”, contractul de comodat nr.241/08 din 04 iulie 2008, încheiat de către comandantul Brigăzii nr. l de Infanterie Motorizată și Filialei Bălţi a ÎS „Centrul de pregătire a specialiştilor pentru Armata Naţională”, contractele de conlucrare în comun a terenurilor agricole nr. l//2010 din 01 martie 2010 şi nr. 2/2010 din 01 martie 2010 încheiate de Filiala Bălţi a ÎS „Centrul de pregătire a specialiştilor pentru Armata Naţională” cu Gospodăria Ţărănească „Popovici Gheorghe Eremei” şi Gospodăria Ţărănească „Ataman Aliona” Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 29 septembrie 2015 a fost respins apelul declarat de către Ministerul Apărării al RM și menținută hotărîrea primei instanțe.

Pentru a decide astfel, instanțele ierarhic inferioare cu referire la prevederile art. 2 alin. (5) al Legii privind terenurile proprietate publică și delimitarea lor, care reglementează regimul juridic al terenurilor din domeniul public și art. 75 din Codul funciar care prevede schimbarea categoriei terenurilor cu destinație specială, au reținut că Ministerul Apărării a Republicii Moldova prin ordinul nr. 68 din 20 martie 2006 și ordinul nr. 153 din 03 iulie 2008, ilegal au transmis 2 terenuri, alocate pentru necesitatea forțelor armate cu suprafața de 84,9 ha și 145,57 ha din intravilanul Centrului de instruire din gestiunea Brigăzii nr. 1 Infanterie Motorizată în gestiunea ÎS „Centrul de pregătire a specialiștilor pentru Armata Națională” ca terenuri arabile, întrucît atît darea în administrare a trenurilor din domeniul public cît și schimbarea categoriei terenurilor destinate anumitor scopuri ține de competența exclusivă a Guvernului Republicii Moldova.

Totodată, invocă că instanțele judecătorești remarcînd că ilegalitatea/nulitatea actelor juridice inițiale atrage ilegalitatea/nulitatea actelor juridice următoare datorită interconexiunii dintre acestea au reținut și ilegalitatea/nulitatea contractului de comodat nr. 248/08 din 04 iulie 2008, încheiat între Brigada nr.1 Infanterie Motorizată și Filiala Bălți a ÎS „Centrul de pregătire a specialiștilor pentru Armata Națională”, precum și a contractelor de conlucrarea în comun a terenurilor agricole nr.1/2010 din 01 martie 2010 și 2/1010 din 01 martie 2010. La 12 noiembrie 2015, Ministerul Apărării al RM a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și hotărîrii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărîri prin care acțiunea să fie respinsă, sau cu restituirea pricinii spre rejudecare în prima instanță.

În motivarea recursului recurentul a invocat că instanţele ierarhic inferioare, la formularea soluţiei în coraport cu circumstanţele pricinii, au aplicat prevederi normative care nu urmau a fi aplicate speţei în cauză, şi au ignorat aplicarea prevederilor speciale care guvernează raportul litigios, precum şi au interpretat în mod eronat legea. Astfel, indică la caz ordinele nr.68 din 20 martie 2006 şi nr.153 din 03 august 2008, prin care au fost transmise terenurile cu suprafaţa de 84,9 ha şi respectiv, de 147,57 ha ÎS „Centrul de Pregătire a Specialiştilor pentru Armata Naţională” corespund cerinţelor legislaţiei în vigoare, inclusiv contractul de comodat nr.241/08 din 04 iulie 2008, contractele de conlucrare în comun a terenurilor agricole nr. 1/2010 din 01 martie 2010 şi nr.2/2010 din 01 martie 2010, încheiate de IS „Centrul de Pregătire a Specialiştilor pentru Armata Naţională” cu GŢ „Popovici Gherghe Eremei” şi GŢ „Ataman Aliona”.

Aceasta deoarece, după cum rezultă din materialele dosarului terenurile transmise cu suprafaţa de 84,9 ha şi respectiv de 147,57 ha sunt în gestiunea Ministerului Apărării al RM, care ca autoritate publică centrală de specialitate este în drept să le gestioneze prin intermediul structurilor subordonate, inclusiv să le transmită infrastructural, or, gestionarea şi transmiterea terenurilor de la o structură la alta din cadrul Armatei Naţionale constituie o problemă de oportunitate dar nu de legalitate. Mai mult decît atît, ÎS „Centrul de Pregătire a Specialiştilor pentru Armata Naţională” este o organizaţie subordonată Ministerului Apărării, fondată de Ministerul Apărării în scopul pregătirii specialiștilor pentru Forțele Armate și respectiv, ministrul a avut dreptul de a transmite terenul menţionat instituţiei vizate.

Consideră recurentul rațional de menționat că legalitatea ordinelor contestate se confirmă şi prin faptul că, Centrul de Pregătire a Specialiştilor pentru Armata Naţională ca organizaţie subordonată Ministerului Apărării are statut de întreprindere de stat, iar în acest sens art. 1 alin. (2) şi (3) din Legea cu privire la întreprinderea de stat prevede că întreprinderea de stat (în continuare - întreprindere), este agent economic independent cu drepturi de persoană juridică, care, pe baza proprietăţii de stat transmise ei în gestiune, desfăşoară activitate de întreprinzător. Bunurile transmise întreprinderii în gestiune sînt constituite din terenul, fondurile fixe şi circulante, alte valori, al căror cost este indicat în bilanţul autonom al întreprinderii.

Prin urmare, este evident că Ministerul Apărării al RM ca fondator al Centrul de Pregătire a Specialiştilor pentru Armata Naţională ca organizaţie subordonată Ministerului Apărării are dreptul de a transmite bunuri acestuia pentru realizarea scopurilor statutare, inclusiv terenuri. De altfel susține că și prevederile pct.238 al Regulamentului cu privire la Centrele de instrucţie şi tirurile Armatei Naţionale, aprobat prin Directiva şefului Marelui Stat Major al Armatei Naţionale, comandant al Armatei Naţionale nr.22 din 29 noiembrie 2007, reglementează că, sectoarele teritoriilor poligoanelor, tancodromurilor, cîmpurilor de tragere şi ale altor obiecte ale Ministerului Apărării neîntrebuinţate temporar, utile pentru cositul finului, paşterea vitelor şi semănarea culturilor agricole se permite de dat în folosinţă (dar nu în paguba pregătirii de luptă şi păstrării secretului de stat) întreprinderilor agricole.

Transmiterea terenurilor de pămînt în folosinţă temporală se efectuează numai cu acordul Ministrului Apărării. Dacă unităţile militare au nevoie de terenurile de pămînt, date în folosinţă temporară înainte de timp, acestea pot fi retrase de la beneficiarii temporari. În context indică că instanțele au aplicat eronat prevederile art.13 din Legea nr. 345 din 25 iulie 2003 cu privire la apărarea naţională, este eronată în situaţia din speţă, deoarece conform art. 9 a Legii menţionate, forţele destinate apărării naţionale se constituie din efectivul Forţelor Armate compuse din Armata Naţională ca componentă principală, şi Trupele de Carabinieri şi nu include elementele de infrastructură care fac parte din sistemul naţional de apărare.

În același timp, apreciază drept eronată şi aplicarea la caz a prevederilor art. 55 al Codului funciar, care indică că, sînt considerate terenuri destinate necesităţilor de apărare şi trupelor de grăniceri şi de interne terenurile repartizate pentru amplasarea şi desfăşurarea activităţii permanente a unităţilor militare, instituţiilor de învăţământ militar şi organizaţiilor Forţelor Armate, trupelor de grăniceri şi de interne. Întrucît din dispoziţia legală citată rezultă că terenuri destinate apărării se consideră, inclusiv cele pe care îşi desfăşoară activitatea organizaţiile Forţei Armate, în speţă Centrul de Pregătire a Specialiştilor pentru Armata Naţională, care este o organizaţie a Forţelor Armate, prin urmare destinaţia terenurilor în litigiu nu este schimbată.

Totodată, cu referire la contractele de conlucrare nr. 1/2010 din 01 martie 2010 şi nr.02/2010 din 01 martie 2010, indică că, contractele respective au încetat, dat fiind faptul că a expirat termenul lor de acţiune de un an. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Ministerul Apărării al Republicii Moldova este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Ministerul Apărării al RM nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel. Mai mult, argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului cauzei, constituind o reproducere a celor aduse în cererea de apel. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către Ministerul Apărării al Republicii Moldova asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Ministerul Apărării al Republicii Moldova ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de către Ministerul Apărării al Republicii Moldova se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Tamara Chișca-Doneva Judecătorii Ion Druță Maria Ghervas