3ra-180/16 — Contestarea actului administrativ

Dosarul nr. 3ra-180/16 prima instanţă: I. Chiroşca instanţa de apel: N. Cernat, L. Bulgac, A. Pahopol ÎNCHEIERE 03 februarie 2016 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie În componenţă: Preşedintele şedinţei, Judecătorul Tatiana Vieru Valentina Clevadî, Oleg Sternioală examinând admisibilitatea recursului declarat de Primăria şi Consiliul satului Dolna, raionul Străşeni şi recursul declarat de Consiliul raionului Străşeni, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată formulată de Primăria şi Consiliul satului Dolna, raionul Străşeni împotriva Consiliului raionului Străşeni, intervenient accesoriu Oficiul cadastral teritorial Străşeni privind contestarea actului administrativ.

împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 20 octombrie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de Primăria şi Consiliul satului Dolna, raionul Străşeni, şi apelul declarat de Consiliul raionului Străşeni, şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Străşeni din 21 aprilie 2015, c o n s t a t ă: La 07 august 2014, Primăria şi Consiliul satului Dolna, raionul Străşeni au formulat cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului raionului Străşeni, intervenient accesoriu Oficiul cadastral teritorial Străşeni privind contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii au indicat reclamanţii că, în conformitate cu Hotărîrea Guvernului privind revigorarea taberelor de odihnă nr. 437 din 26.04.2004 şi prin demersul preşedintelui raionului Străşeni nr. 654 din 17 noiembrie 2004, Consiliul sătesc Dolna, prin decizia nr. 10/2 din 25 noiembrie 2004, a aprobat transferarea taberei de odihnă de la balanţa primăriei Dolna, cu întreg patrimoniul ei, la balanţa Consiliului raional Străşeni, cu condiţia neadmiterii privatizării ei şi interdicţia schimbării destinaţiei.

În conformitate cu prevederile Legii privind administraţia publică locală nr. 123-XV din 18.03.2003, Legii cu privire la proprietatea publică a unităţilor administrativ-teritoriale nr. 523 -XV din 16.07.1999 şi a Hotărîrii Guvernului cu privire la aprobarea Regulamentului privind modul de transmitere a întreprinderilor de stat, organizaţiilor, instituţiilor, a subdiviziunilor, clădirilor, construcţiilor, 1 mijloacelor fixe şi altor active nr. 668 din 09.10.1995, avînd în vedere decizia nr. 10/2 din 25.11.2004 a Consiliului s. Dolna, avizul pozitiv al comisiilor de specialitate, Consiliul raional, prin decizia nr. 15/13 din 26.11.2004, a acceptat transmiterea, cu titlu gratuit, de la balanţa primăriei Dolna, la balanţa Consiliului raional, tabăra de odihnă Dolna, cu întreg patrimoniul ei, punînd-o în sarcina Direcţiei generale învăţămînt, tineret şi sport.

Prin ordinul nr. 427 din 23.12.2004, Direcţiei generale învăţămînt, tineret şi sport, în conformitate cu prevederile deciziei consiliului raional Străşeni nr. 15/13 din 26.11.2004, a fost constituită comisia de primire la evidenţă cu titlu gratuit a taberei de odihnă „Dolna”, cu întreg patrimoniul ei. Prin dispoziţia nr. 45 din 24.12.2004, Primăria satului Dolna, în temeiul Legii privind administraţia publică locală şi prin Decizia nr. 10/2 din 25.11.2004 privind transferarea taberei de odihnă la balanţa Consiliului raional Străşeni, a emis şi a instituit comisia pentru perfectarea documentelor de transmitere-predare a taberei de odihnă de la balanţa primăriei Dolna, la balanţa Consiliului raional Străşeni.

Ulterior, în temeiul Legii privind administraţia publică locală, Consiliul sătesc Dolna, prin decizia nr. 2/12 din 05.05.2014, a decis să intervină cu un demers către Consiliul raional Străşeni, pentru a reîntoarce Tabăra de odihnă la balanţa primăriei Dolna din motivul că începînd cu 2004, tabăra de odihnă nu a fost renovată, dar dimpotrivă, imobilul se află într-o stare deplorabilă. Astfel, la 06 iunie 2014, Consiliul sătesc Dolna a intervenit către Consiliul raional Străşeni cu demersul nr. 79, solicitînd întoarcerea la balanţa Primăriei Dolna a taberei de odihnă Dolna, însă fără vreun răspuns din partea Consiliului raional.

Menţionează că în astfel de circumstanţe, la 04 iulie 2014, Consiliul s. Dolna a trimis în adresa Consiliului raional, Străşeni cerere prealabilă cu aviz recomandat, fiind recepţionată la 08 iulie 2014, prin care s-a solicitat repetat, întoarcerea taberei de odihnă Dolna la balanţa Primăriei Dolna, întrucît face parte din patrimoniul localităţii, care a fost predat la balanţa Consiliului raional Străşeni, cu condiţia neadmiterii privatizării ei şi interdicţia schimbării destinaţiei, precum şi întrucît decizia nr. 10/2 din 25.11.2004, cu privire la transmiterea taberei de odihnă Dolna este anulată de către Consiliul s. Dolna. Totodată, au solicitat anularea deciziei nr. 3/19 din 13 iunie 2014 cu privire la vînzarea bunului imobil, prin licitaţie.

Prin răspunsul cu nr. 362 din 28 iulie 2014, Preşedintele raionul Străşeni a comunicat că actul administrativ menţionat, este unul legal, adoptat în baza legislaţiei în vigoare şi nu urmează a fi revocat deoarece bunul dat, tabăra de odihnă pentru copii „Dolna”, cu întreg patrimoniul ei, a fost transmis din proprietatea publică a unităţii administrativ - teritoriale de nivel I (primăria Dolna) în proprietatea publică a unităţii îi administrativ - teritoriale de nivelul II (Consiliului raional Străşeni, Direcţiei învăţămînt din subordinea acestuia).

Solicită reclamanţii admiterea acţiunii, precum şi: 1) anularea deciziei nr. 3/19 din 13.06.2014, cu privire la vînzarea bunului imobil cu nr. cadastral 6030202.175.01-09 prin licitaţie; 2) obligarea Consiliului raional Străşeni de a întoarce tabăra de odihnă Dolna, la balanţa primăriei Dolna; 2 3) obligarea Oficiului Cadastral Teritorial Străşeni de a face rectificări asupra bunului imobil cu nr. cadastrale 6030202.175.01-09, cu înscrierea bunurilor la balanţa Primăriei Doina.

Ulterior, prin cererea de extindere a pretenţiilor, reclamanţii au solicitat: 1) anularea deciziei nr. 15/13 din 26.11.2004 cu privire la transmiterea Taberei de odihnă Dolna, cu nr. cadastral 6030202.175.01-09; 2) anularea deciziei nr. 4/2 din 04.07.2014 (8001/14/13677), care a stat la baza înscrierii în Registrul bunurilor imobile a bunul imobil cu nr. cadastral 6030202.175; 3) anularea deciziei nr. 2/26 din 30.05.2012 (8001/14/18823), care a stat la baza înscrierii în Registrul bunurilor imobile a bunurilor cu nr. cadastral 6030202.175.01-09(f.d. 62-65).

Ulterior, printr-o altă cerere de modificare şi concretizare a pretenţiilor, reclamantul a solicitat: 1) anularea deciziei nr. 15/13 din 26.11.2004 cu privire la transmiterea Taberei de odihnă Dolna cu nr. cadastral 6030202.175.01-09; 2) anularea deciziei nr. 2/26 din 30.05.2012 (8001/14/18823) care a stat la baza înscrierii în Registrul bunurilor imobile a bunurilor cu nr. cadastral 6030202.175.01- 09; 3) anularea deciziei nr. 3/19 din 13.06.2014 cu privire la vînzarea bunului imobil cu nr. cadastral 6030202.175.01-09 prin licitaţie; 4) obligarea Consiliului raional Străşeni să restituie tabăra de odihnă Dolna, la balanţa Primăriei Dolna; 5) obligarea Oficiului Cadastral Teritorial Străşeni de a face rectificări necesare în vederea înscrierii dreptului de proprietate al Primăriei Dolna asupra bunurilor imobile cu nr. cadastrale 6030202.175.01-09.

(f.d. 73-74). Prin hotărîrea Judecătoriei Străşeni din 21 aprilie 2015, acţiunea a fost admisă parţial. A fost anulată decizia Consiliul raionului Străşeni nr. 3/19 din 13.06.2014 cu privire la vînzarea bunului imobil prin licitaţie; sechestrul aplicat prin încheierea Judecătoriei Străşeni din 15 august 2014 şi încasate în beneficiul Consiliul satului Dolna, raionul Străşeni, parţial cheltuielile de asistenţă juridică, în mărime de 3500 lei şi alte cheltuieli judiciare, în sumă de 170 lei. În rest pretenţiile au fost respinse.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 20 octombrie 2015, apelul declarat de Primăria şi Consiliul s. Dolna r-l Străşeni, şi apelul declarat de Consiliul r-lui Străşeni au fost respinse şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Străşeni din 21 aprilie 2015. La 18 decembrie 2015, Primăria şi Consiliul s. Dolna r-l Străşeni au declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 20 octombrie 2015, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe în partea în care au fost respinse pretenţiile Primăriei şi Consiliului s. Dolna r-l Străşeni, cu pronunţarea în această parte a unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie admisă integral, cu încasarea tuturor cheltuielilor de asistenţă juridică, iar în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs, să trimită pricina spre rejudecare.

În motivarea recursului a invocat că, hotărîrile instanţelor ierarhic inferioare sunt ilegale şi neîntemeiate, fiind încălcate şi aplicate eronat normele de drept material şi procedural. Instanţa nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată, a aplicat 3 o lege care nu trebuia să fie aplicată, precum şi a dat apreciere unilaterală probelor, eroarea comisă ducînd la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

La 23 decembrie 2015, Consiliul raionului Străşeni a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 20 octombrie 2015, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe în partea anulării deciziei Consiliului raionului Străşeni nr. 3/19 din 13.06.2014 cu privire la vînzarea bunului imobil prin licitaţie şi achitarea din contul Consiliului raionului Străşeni, în beneficiul Consiliul satului Dolna, raionul Străşeni a cheltuielilor de asistenţă juridică, în mărime de 3500 lei şi alte cheltuieli judiciare, în sumă de 170 lei. În motivarea recursului a invocat că, hotărîrile instanţelor ierarhic inferioare sunt ilegale şi neîntemeiate, fiind încălcate şi aplicate eronat normele de drept material.

Instanţa a interpretat în mod eronat legea. Conform art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Examinînd înscrisurile anexate la dosar, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reţine că decizia instanţei de apel a fost pronunţată la 20 octombrie 2015 şi expediată în adresa părţilor la 04 noiembrie 2015. (f.d. 178) Ţinând cont de faptul că Primăria şi Consiliul s. Dolna r-l Străşeni au depus cererea de recurs la 18 decembrie 2015, iar Consiliul raionului Străşeni la 23 decembrie 2015, Colegiul constată că recursurile sunt declarate în termen.

În conformitate cu art.439 alin.(2) Cod de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. La 12 ianuarie 2016, Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa Consiliului raionului Străşeni copia recursului declarat de Primăria şi Consiliul s. Dolna r-l Străşeni, cu înştiinţarea de a depune referinţă. La 29 ianuarie 2016, Consiliului raionului Străşeni a depus referinţă la recursul declarat de Primăria şi Consiliul s. Dolna r-l Străşeni, cu solicitarea de a respinge acţiunea ca fiind ilegală.

Audiind raportul verbal al judecătorului raportor şi verificând temeiurile invocate în recursuri în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, sus-indicatele recursuri sunt inadmisibile din următoarele motive. În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) Cod de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; 4 d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Astfel, analizând argumentele recursurilor prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, atît instanţa de apel, cît şi prima instanţă aplicând corect normele de drept material şi procedural.

Colegiul consideră că, argumentele invocate în cererile de recurs sunt irelevante şi declarative, motiv pentru care, acestea nu pot fi reţinute de către instanţa de recurs întru admiterea cererilor şi casarea hotărîrilor emise de instanţele ierarhic inferioare. În conformitate cu prevederile art.433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 440 alin.(1) Cod de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art.270 şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului. Completul judiciar precizează că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2) şi (3) Cod de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor.

Mai mult, Colegiul învederează că dezacordul recurenţilor cu decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, relatarea situaţiei, în viziunea recurenţilor, fără a indica vreun temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) Cod de procedură civilă, face ca acestea să fie respinse de către instanţa de recurs din considerentul că, motivele indicate nu se încadrează în prevederile normei precitate şi nu constituie temei de casare a actelor judecătoreşti, recursul exercitat avînd caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

5 În context, completul învederează, prin prisma jurisprudenţei CEDO că, „...art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Totodată, instanţa de recurs precizează că potrivit articolului 13 din Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale recursul trebuie să fie unul „efectiv”, atît în practică, cît şi în drept, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, precum şi să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcel contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursurilor sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra cărora, atît instanţa de apel, cît şi prima instanţă s-au pronunţat în modul corespunzător. Un asemenea recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime” conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII).

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură şi aplicarea corectă a legii materiale, iar în esenţa lor argumentele recursurilor care sînt similare argumentelor invocate atît în instanţa de apel, cît şi în prima instanţă, au fost verificate minuţios la judecarea pricinii în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Primăria şi Consiliul s. Dolna r-l Străşeni şi recursul declarat de Consiliul r-lui Străşeni, ca inadmisibile.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de Primăria şi Consiliul satului Dolna, raionul Străşeni şi recursul declarat de Consiliul raionului Străşeni, se consideră inadmisibile. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii Valentina Clevadî Oleg Sternioală 6