3ra-266/18 — contestarea actului administrativ
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- contestarea actului administrativ
- Temei legal
- temeiurile inadmisibilităţii recursului
3ra-266/18 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2018)
prima instanță: Judecătoria Strășeni (sediul central) dosarul nr. 3ra-266/18
Judecător: S. Osoianu
instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău
Judecători: I. Cimpoi, A. Danilov, I. Secrieru
Î N C H E I E R E
28 martie 2018 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președintele completului, judecător Tatiana Vieru
judecători Maria Ghervas, Iuliana Oprea
examinând admisibilitatea recursurilor declarate de Oficiul Teritorial Chișinău al
Cancelariei de Stat și Consiliul sătesc Dolna, raionul Strășeni,
în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea de Stat
,,Întreprinderea pentru Silvicultură „Nisporeni - Silva” împotriva Consiliului sătesc
Dolna, raionul Strășeni, cu privire la contestarea actului administrativ,
împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 28 noiembrie 2017, prin care s-au
respins apelurile declarate de Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat și
Consiliul sătesc Dolna, raionul Strășeni și s-a menținut hotărârea Judecătoriei
Strășeni (sediul central) din 10 iulie 2017,
c o n s t a t ă :
La 26 mai 2016, ÎS ,,Întreprinderea pentru Silvicultură „Nisporeni - Silva” s-a
adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului sătesc Dolna, raionul
Strășeni, cu privire la contestarea actului administrativ.
În motivarea acțiunii a indicat că, la 24 aprilie 2015 Consiliul sătesc Dolna a
emis decizia nr. 2/6 ,,Cu privire la recunoașterea în proprietate privată a UAT a
terenurilor”.
Menționează că terenul din litigiu a fost în permanență gestionat de ÎS
,,Întreprinderea pentru Silvicultură „Nisporeni - Silva” conform prevederilor
amenajamentelor silvice și anume: din anul 1985 terenul este amplasat în parcela
4/10, cu suprafața de 0.3 ha, neacoperit cu pădure; din anul 1997 terenul este
amplasat în u.a.39V, cu suprafața de 0.4 ha, teren pentru hrana vânatului; din anul
2010, terenul este amplasat u.a.39V, cu suprafața de 0.3 ha, teren pentru hrana
vânatului (fâneață).
1
La momentul amenajării silvice hotarele fondului forestier au fost coordonate cu
serviciile cadastrale raionale, inclusiv și raionul Strășeni.
Susține reclamantul că, terenul respectiv face parte din fondul forestier național,
fiind proprietate publică administrat de către stat prin intermediul „Agenției
Moldsilva” care la rândul ei 1-a transmis în gestiunea ÎS ,,Întreprinderea pentru
Silvicultură „Nisporeni - Silva” prin ordinele nr. 148 din 07 iulie 1999 și nr. 309-p
din 29 noiembrie 2001.
Prin demersul nr. 233 din 21 aprilie 2016 și prin cererea prealabilă nr. 238 din 27
aprilie 2016, ÎS ,,Întreprinderea pentru Silvicultură „Nisporeni - Silva” s-a adresat
către Consiliul sătesc Dolna pentru a anula decizia privind tranzacțiile de vânzare a
terenului din fondul forestier proprietate publică a statului.
La fel, prin scrisoarea nr. 232 din 21 aprilie 2016, ÎS ,,Întreprinderea pentru
Silvicultură „Nisporeni - Silva” s-a adresat către Procuratura raionului Strășeni în
scopul examinării legalității vânzării terenului din fondul forestier de stat.
Prin scrisoarea nr. 43 din 10 mai 2016, Primăria satului Dolna a informat despre
emiterea la data de 24 aprilie 2015 a deciziei nr. 2/6 cu privire la recunoașterea în
proprietate privată a UAT a terenului din fondul forestier de stat, anexând planul
geometric și actul de stabilire a hotarelor, însă care nu au fost coordonate cu ÎS
,,Întreprinderea pentru Silvicultură „Nisporeni - Silva”.
În drept, acțiunea a fost întemeiată în baza prevederilor Legii contenciosului
administrativ nr. 793 din 10.02.2000, Legii privind terenurile proprietate publică și
delimitarea lor nr. 91 din 05.04.2007, Legii privind fondul ariilor naturale protejate
de stat nr. 1538 din 25.02.1998, Codului civil și Codului silvic.
Solicită reclamantul, inclusiv în urma concretizării cerințelor, anularea deciziei
Consiliului sătesc Dolna cu nr. 2/6 din 24 aprilie 2015 și anume pct.1 cu referire la
recunoașterea terenului înregistrat cu numărul cadastral xxxxx ca proprietate privată
din domeniu public al UTA s. Dolna și anularea deciziei Consiliului sătesc Dolna
privind tranzacțiile de vânzare a terenului din fondul forestier proprietate publică a
statului.
Prin încheierea protocolară a Judecătoriei Strășeni din 11 noiembrie 2016 în
proces în calitate de intervenient accesoriu a fost antrenat Oficiul Teritorial Chișinău
al Cancelariei de Stat (f.d.66).
Prin hotărârea Judecătoriei Strășeni (sediul central) din 10 iulie 2017, cererea de
chemare în judecată a fost admisă parțial, fiind anulat pct. 1 din decizia Consiliului
sătesc Dolna nr. 2/6 din 24 aprilie 2015 „Cu privire la recunoașterea în proprietate
privată a UAT terenurilor” cu referire la recunoașterea ca proprietate privată din
domeniul public a UAT satul Dolna a terenului cu număr cadastral xxxxx, suprafața
de 0.4978 ha, ca fiind emisă contrar prevederilor legii. În rest, cererea de chemare în
judecată a fost respinsă ca neîntemeiată.
2
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 28 noiembrie 2017, s-au respins
apelurile declarate de Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat și Consiliul
sătesc Dolna, raionul Strășeni și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Strășeni (sediul
central) din 10 iulie 2017.
La 17 ianuarie 2018, Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat a declarat
recurs, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii
primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri.
În susținerea recursului s-a invocat dezacordul cu hotărârile contestate,
considerându-le neîntemeiate și ilegale prin faptul că au fost emise cu interpretarea
eronată a legii.
Susține că, Consiliul satului Dolna prin decizia nr. 2/6 din 24 aprilie 2015 a
înregistrat dreptul de proprietate al UAT asupra terenului în litigiu, ca teren agricol în
extravilanul satului și nu ca teren din fondul forestier, iar în gestiunea ÎS
,,Întreprinderea pentru Silvicultură „Nisporeni - Silva” sunt terenurile adiacente,
hotarele cărora sunt comune.
La 06 februarie 2018, Consiliul sătesc Dolna, raionul Strășeni, a declarat recurs
solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei
instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri prin care cererea de chemare în judecată să fie
respinsă ca neîntemeiată.
În susținerea recursului s-a invocat că concluziile expuse în hotărâri sunt în
contradicție cu circumstanțele pricinii, fiind aplicate eronat normele de drept
material.
Relatează că, Consiliul sătesc Dolna a fost în drept să dispună de terenul litigios
în sensul scoaterii acestuia la licitație, respectând normele legislației în vigoare, pe
când instanțele de judecată greșit au concluzionat asupra admiterii pretențiilor din
acțiunea înaintată.
În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni
de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.
Prin prisma normei enunțate, Completul reține că, recursul declarat de Oficiul
Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat la 17 ianuarie 2018 împotriva deciziei din
28 noiembrie 2017, a fost depus în interiorul termenului prevăzut de lege.
Referitor la recursul declarat de Consiliul sătesc Dolna, raionul Strășeni,
Completul reține că, din materialele cauzei urmează că copia deciziei instanței de apel
din 28 noiembrie 2017 a fost expediată în adresa recurentului prin scrisoarea de
însoțire cu nr. 18940 din 29.12.2017 (f.d. 195), însă careva date privind recepționarea
acesteia de către recurent la materialele dosarului nu există.
Prin urmare, recursul declarat de Consiliul sătesc Dolna, raionul Strășeni la 06
februarie 2018, se consideră depus în termen.
3
La 09 februarie 2018, în conformitate cu art. 439 alin. (2) CPC, în adresa
intimaților a fost expediată copia recursurilor, cu înștiințarea despre necesitatea
depunerii obligatorii a referinței.
La 06 martie 2018, ÎS ,,Întreprinderea pentru Silvicultură „Nisporeni - Silva” și-
a valorificat dreptul procedural respectiv și a depus referință, solicitând respingerea
recursurilor ca inadmisibile.
Examinând temeiurile recursurilor în raport cu materialele pricinii, completul
Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de
Justiție ajunge la concluzia că, recursurile declarate de Oficiul Teritorial Chișinău al
Cancelariei de Stat și Consiliul sătesc Dolna, raionul Strășeni, urmează a fi declarate
inadmisibile, din următoarele considerente.
În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la
proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială
sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept
procedural.
În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept
material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească:
nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie
aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau
analogia dreptului.
În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept
procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost judecată
de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost
judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data și
ora ședinței de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba
de desfășurare a procesului; instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane
care nu au fost implicate în proces; în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de
judecată; hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.
Alin. (4) al articolului menționat prevede că, săvârșirea altor încălcări decât cele
indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în
măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau
în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța
judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea
drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră
inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.
432 alin. (2), (3) și (4).
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție consideră că recursurile declarate de Oficiul Teritorial Chișinău
al Cancelariei de Stat și Consiliul sătesc Dolna, raionul Strășeni, sunt declarative și
4
nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să
justifice afirmația de ilegalitate a deciziei instanței de apel.
Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, completul a constatat existența unuia
din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC și anume lit. a), care expres prevede că
cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează
în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4).
În cazul de față, argumentele invocate în cererile de recurs nu se încadrează în
limitele stabilite de norma indicată, nefiind posibilă determinarea aspectului de
legalitate al deciziei instanței de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar.
Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai
asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea
deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.
Completul reiterează și faptul că, recursul trebuie să fie unul "efectiv", atât în
practică, cât și în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretențiile care pot fi
considerate ca fiind „serioase și legitime” conform Convenției (a se vedea Mitropolia
Basarabiei și alții vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII). În același timp,
conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile
să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede
puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Asito vs Republica
Moldova, 10 iulie 2001, Meyer vs Germania, 22 martie 2016 ), însă în recursul
declarat asemenea aspecte nu se regăsesc.
Astfel, reieșind din considerentele menționate, completul Colegiului civil,
comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la
concluzia de a considera recursurile declarate de Oficiul Teritorial Chișinău al
Cancelariei de Stat și Consiliul sătesc Dolna, raionul Strășeni, ca inadmisibile.
În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC,
completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție
d i s p u n e :
Recursurile declarate de Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat și
Consiliul sătesc Dolna, raionul Strășeni, se consideră inadmisibile.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului, judecător Tatiana Vieru
judecători Maria Ghervas
Iuliana Oprea
5